Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
16:57 24 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Custom Bike, drumul de la hobby la afacere Claudiu Udrea - „Mersul cu bicicleta este mult mai ieftin, mult mai sănătos“

ro

07 May, 2015 00:00 2398 Marime text
Pentru cei cu venituri mici, în special din mediul rural, este doar un mijloc de transport. Pentru tinerii sau adulții cu o situație financiară bună, este o modă. Pentru unii este însă o adevărată pasiune, ce a reuşit să fie transpusă într-o afacere. Aceasta este pasiunea pentru biciclete. Atunci când îşi încheie programul zilnic în serviciul armatei, Claudiu Udrea, proprietarul Custom Bike Constanța, repară şi pregăteşte zeci de biciclete pentru diferite concursuri. Este omul pe care, zilnic, în fiecare după-amiază, inclusiv în weekend, îl vedem la service-ul de pe strada Primăverii, asaltat de zeci de pasionați ai acestui sport, care aşteaptă să le fie reparate city mobilele. La prima vedere, ai spune că este unul dintre angajați, în lipsa vreunui detaliu vestimentar cu ajutorul căruia poate trece drept şef. Este, de fapt, propriul său şef şi prietenul angajaților săi. Cu ei colaborează cot la cot astfel încât renumele Custom Bike să se păstreze în timp şi să fie recunoscut pentru calitate. Claudiu are norocul de a fi găsit în viață un hobby pe care să-l practice zilnic, care să-i aducă satisfacții materiale, dar mai ales personale, pentru sufletul său. Iar într-o lume care aleargă permanent după tot mai mulți bani, astfel de combinații sunt din ce în ce mai rare. Claudiu ne-a vorbit despre toate aceste lucruri, dar şi despre planurile pe care i le trasează pasiunea pentru biciclete.

De unde ideea de a deschide o astfel de afacere, de a reînvia această meserie şi cum ai învățat să o practici? 

Totul a început când eram copil. Îmi doream foarte mult o bicicletă, dar părinții mei mă păcăleau mereu, îmi luau ba un rucsac, ba altceva. Pe la 14 ani nu aveam bicicletă şi am reuşit să-l bat la cap pe tata suficient de tare astfel încât să-mi cumpere una. Un BMX, care era total neadecvat pentru înălțimea mea. Îmi amintesc că a făcut un scandal mare că a dat 80 de lei pe ea şi peste o săptămână se făcuse 40 de lei. Am avut o groază de probleme cu ea. Erau vremurile când se dezvolta mult Mountain Bike-ul, break dance-ul şi mai multe…eram în liceu. Am reuşit atunci să-mi cumpăr una, am dat două milioane de lei. Am folosit-o două luni, apoi mi-a luat-o tata să o folosească şi mi-a tot reproşat că am dat prea mulți bani pe ea. Culmea, şi acum merge pe ea. Am rămas cu acele frustrări cred. Când am reuşit să am primul meu salariu, am făcut un efort, m-am mai împrumutat de nişte bani şi mi-am luat o bicicletă de 12 milioane de lei. Am făcut foamea trei luni ca să o plătesc. În două luni am reuşit să rup urechea de la bicicletă. M-am dus la cel de unde am luat bicicleta şi, deşi sunt foarte multe modele, sute de astfel de piese, o lună m-a tot amânat şi tot nu mi-a adus urechea de care aveam nevoie. Până la urmă, m-am descurcat singur, mi-am cumpărat-o din Bucureşti. Și aşa am început să rup piese. Multe. A mai rămas doar cadrul şi o frână pe care nu o rupsesem. Aşa am început să cumpăr piese şi să citesc despre cum să o repar eu, ce scule îmi trebuie pentru asta. Mi-am cumpărat scule, am început să îmi fac roțile singur. La acel moment, mi-am făcut o bicicletă custom. Am băgat o groază de bani în ea. Apoi m-am mutat în Constanța cu soția şi i-am luat şi ei o bicicletă. Cea pe care o aveam nu îmi mai folosea nevoilor de atunci, există o bicicletă pentru fiecare disciplină în parte. Aşa am ajuns să am trei biciclete în casă şi multe scule. Am reuşit să fac nişte bani şi, după un timp, cu un capital de 5.000 de euro, am zis să fac un service de biciclete. Mai sunt câteva service-uri în Constanța, dar am vrut să creez ceva ce nu exista până atunci, un loc unde o persoană pasionată, care a probat diverse piese şi discipline, poate să-ți dea un sfat competent şi poate să te ajute să-ți repari bicicleta, la un preț decent. Bani pentru publicitate nu am avut, totul a mers prin recomandări de la om la om. După trei ani de când am deschis, lumea a început să afle de noi. Eu am scule pe care foarte puține service-uri de biciclete din Bucureşti le au, de exemplu o cheie dinamometrică de 900 de lei. Investiția mea în scule este de 100 de milioane de lei vechi şi îmi mai lipsesc totuşi câteva, dar deocamdată mă descurc fără ele. Eu am investit în ce am eu nevoie, când o să fac pasul mai departe, spre alt nivel, o să mi le achiziționez şi pe acelea, probabil voi mai investi tot atâția bani în ele.

Suntem unici distribuitori de Cube şi de Felt în Constanța, acestea fiind branduri foarte importante pe piața din România, cu produse de calitate. De asemenea, distribuim Focus, KTM, CTM, Kross, Sprint şi Devron, dar lucrăm şi cu mulți alții. Ideea a fost că nu vreau să mi se impună ce să vând. Dacă eu consider că piesa aceasta sau o anume bicicletă este bună, să i-o pot recomanda pe aceea clientului, nu am vrut să trebuiască să-mi fac o normă, să promovez ceva dacă nu merită. Încerc să găsesc fiecărui client ce are nevoie şi ce este mai bun pentru el.

Eşti şi pasionat de această activitate sau este doar o afacere? 

Pentru mine este şi o pasiune, mă relaxează să lucrez aici. Dacă pot să ajut omul, o fac. Nu închid la ora 19.00 pentru că oricum îmi iau „x“ bani pe lună şi trebuie să fac un anume număr de biciclete. Nu mă pot numi antreprenor pentru că, aşa cum spunea un bussines coach, Lorand Soares Szasz, dacă munceşti în propria ta afacere nu te poți numi antreprenor, eşti un dobitoc. Trebuie să ajungi la nivelul la care doar să o gestionezi cum trebuie şi să nu mai munceşti ca să fii antreprenor. Eu am mers pe profit de la bun început pentru că tot ce am făcut în viață am făcut calculat, se întâmplă cam ceea ce vreau: am făcut şcoala pe care am vrut-o, am soția pe care mi-am dorit-o, fac ceea ce îmi place să fac. Am făcut în aşa fel încât să pot să susțin ceea ce fac din salariu, chiar dacă trebuie să dau bani de la mine, să nu ajung să mă împrumut de la bancă sau să ajung în incapacitate de plată. A fost foarte greu până am reuşit să deschid această afacere, legislația din România nu încurajează micii întreprinzători.

Care este atuul care îţi diferenţiază afacerea pe piața service-urilor?

Momentan, nu cred că am un atu. (n.r. Unul dintre clienți spune însă că atuul lui Claudiu constă în faptul că ştie cum să se poarte frumos cu cei care îi calcă pragul service-ului şi că se adaptează la necesitățile acestora).

Care este activitatea ta de bază şi cum se îmbină ea cu ceea ce faci aici?

Lucrez în domeniul apărării, deci nu are nicio legătură, însă eu am mai multe pasiuni, inclusiv alpinismul şi speologia. Asta este ceva ce am dezvoltat pentru că aveam un capital şi pentru că nu aveam unde să-mi țin bicicletele, cum şi cu ce să le repar pentru a fi de o anume calitate.

Care este nivelul la care sunteți acum şi unde vreți să ajungeți?


În maximum doi ani, îmi doresc un service profesional de biciclete, este un vis vechi. Ce mă face să mă simt bine este faptul că mulți turişti străini care fac trekking mii de kilometri au dat review-uri excelente în ceea ce priveşte serviciile noastre. Cine are o problemă şi face parte din această „castă“, să spunem, vine la noi, pentru că oamenii ştiu că putem să-i ajutăm rapid şi bine. Asta mă face fericit.
Îmi doresc foarte mult, de asemenea, să pun în aplicare şi un proiect european cu un bike park în Măcin, şi pentru asta caut investitori. Aşa ceva există în Austria, în Leogang. Acolo ai telescaun, loc de cazare, baruri, te duci cu bicicleta, sari la rampe, mergi pe o potecă, trebuie să faci ceva care să dezvolte şi sportul şi zona respectivă, care să ne pună şi noi pe hartă, ca un punct de atracție în această direcție. Deja băieții de la Maus Bike din Galați şi cei din Tulcea care organizează Măcin XC şi Explorer MTB Chalenge au dezvoltat foarte mult ideea în zonă. Se vând biciclete bune acolo. Probabil cu ajutorul lor o să pot face acest proiect.

Inclusiv bulgarii au bike park şi organizează foarte multe concursuri de înalt nivel, cu puncte UCI, care te ajută să mergi mai departe în concursuri europene.

De unde vă procurați piesele?

De la importatorii români. Dacă găsesc ceva ce merită să aduc, aduc. Neavând spațiu de depozitare foarte mare, încerc să aduc cel mai bun raport calitate - preț, adică piesele pe care şi eu le-aş cumpăra. Dacă mai am şi piese mai ieftine, este pentru că sunt piese cerute, dacă asta îşi doreşte clientul, asta îi dau, fiecare cumpără ce vrea.

Cine este în măsură să repare biciclete? Ce noțiuni trebuie să cunoască?

Dacă nu eşti pasionat şi dacă nu îți plac bicicletele şi vrei doar să ai un salariu, nu ai cum să vii să munceşti aici, trebuie să ai în sânge lucrul acesta. Lucrez cu colegii mei Andrei Iliescu şi Robert Roşca, care sunt şi prietenii mei, avem aceeaşi pasiune, suntem ca o familie.

Cum se mişcă lucrurile în această mică afacere a ta, cum vezi profitul?

Acum, de exemplu, îmi pot permite să merg la concursuri, am şi scule cu care pot să-mi repar bicicletele. În ultimii trei ani, am fost la 10 - 15 concursuri, la mai multe discipline. Nu sunt multe, dar măcar atunci când putem să scăpăm din activitatea zilnică, mergem. Și soția mea a participat la Babadag XC 2012 şi a luat locul trei, a fost un concurs extraordinar pentru Dobrogea, păcat că nu se mai organizează, a fost un fel de pomană, aveai de toate.

Cât se va mai dezvolta această „modă“ a bicicletelor?

Este într-o continuă creştere. Eu nici nu am vrut să îmi cumpăr maşină inițial, însă m-a convins soția şi este bine că am luat-o, pentru că am cu ce să-mi duc bicicleta până la locul unde se țin concursurile. Eu merg cu bicicleta tot timpul, inclusiv iarna, doar pe ploaie nu-mi place. E mult mai ieftin, mult mai sănătos, dacă eşti îmbrăcat corespunzător.

Sunt bicicliştii un pericol pentru conducătorii auto sau invers? 

Bicicliştii, majoritatea lor, nu reprezintă un pericol. Probabil însă că pe mine mă pot considera un pericol, pentru că nu înțeleg ce fac. Când ştiu că pot să mă bag într-o depăşire, de exemplu, mă bag pentru că am şi carnet de conducere, ştiu regulile şi ceea ce urmează să se întâmple şi reacționez altfel în trafic. Altfel, bicicliştii „normali“ din Constanța sunt victimele. Pistele de la noi nu trebuie luate în calcul, pentru că nevoile sunt altele, ar trebui regândită infrastructura urbană în acest sens. Ideea este ca şoferii să conştientizeze că existăm în trafic, de aceea există „Joi seara bicicletelor“, la care participă multă lume şi despre care mulți ştiu, deşi nu este chiar ceea ce ne-am dori: mulți nu respectă regulile, nu poartă cască, nu au lumini. Trebuie pus accent pe asta, noi trebuie să fim model pentru ceilalți participanţi la trafic, nu să încurcăm drumul.

Cât a investit cel mai mult un client care a cumpărat o bicicletă de la tine?

6.500 de lei. Nu este mult, ar trebui să vedeți în Bucureşti ce fel de biciclete se cumpără. În Constanța nu poți să-ți dai seama ce merge şi ce nu. După trei ani de activitate, nu pot nici acum să spun ce se vinde şi ce nu. În afara faptului că ştiu că oamenii îşi doresc biciclete între 700 şi 1.200 de lei. Pentru mine, o bicicletă de 700 de lei este doar un mijloc de transport, nu este ceva ce poate să-ți dea satisfacție în mers, să poți să mergi la un concurs liniştit, să nu pierzi pedalele.

Cine sunt cei care îşi cumpără biciclete?

Sunt oameni din toate categoriile de vârstă, dar, în principiu, aceştia se situează între 28 şi 35 de ani, pentru că ei sunt cei care au banii şi capacitatea fizică.

Ce biciclete se poartă anul acesta?

Se poartă de trei ani bicicleta XC, o bicicletă cu cadru fix şi amortizor numai pe față, cu cauciucuri mai late şi mai mari, pentru că te poți întinde mai bine la drum, te poți ține după cursiere. Asta pentru că şi drumurile cer astfel de biciclete, deşi te-ai aştepta ca în mod special cursierele să fie foarte căutate. Lumea îşi cumpără pentru oraş bicicletă de pădure. Mă aşteptam să se vândă mai bine bicicletele de oraş pentru că acestea ar fi nevoile oamenilor, dar există un trend, acela de a cumpăra un XC când noi nu avem nevoie de el. Poate, într-un fel, e bine, pentru că îi dă posibilitatea omului ca, atunci când vrea să facă mai mult, să poată participa la un concurs, dacă ar avea o bicicletă de oraş, ar rămâne limitat doar la oraş.

Când va deveni bicicleta o necesitate la noi în țară?

Când ne vom dori, depinde de educația noastră. Lucrurile evoluează, sunt evenimente care promovează mersul pe bicicletă, dar sunt şi denaturări ale scopului bicicletelor. Sunt oameni care şi-au cumpărat biciclete de Downhill, care costă 3.000 de euro, ca să se plimbe în centrul Bucureştiului, doar pentru show off.
 
Sursa: voceaconstantei.ro

 

 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii