Criza, colaps, haos Interviu cu Alberto Palombi, membru al Ligii Scriitorilor din Romania

Daniela VOICU: Domnule Alberto Palombi, românii nu vă cunosc doar ca pe un mare designer, poet, profesor de arte, dar ca şi pe un bun analist politic. Un jurnalist care în decursul anilor petrecuţi în România a putut să observe în mod distant, nepartizan multe lucruri care s-au petrecut în acestă ţară. Ce părere aveţi despre greva de astăzi?

Alberto PALOMBI: Greva nu este mai mult decât o mare fisură de radicalizare a crizei din ţara aceasta, criză economică, de idei de politică de sindicalism. Oamenii nu mai gândesc pentru ceea ce poate să fie bine pentru ţară, gândesc doar ca să apere drepturile pe care le-au dobândit în vreme de 20 de ani în mod contradictoriu!!!

Orice mişcare salarială în jos este considerată o pierdere pentru oricine şi de către un bugetar care, are puţine interese să modifice statul asistenţial în care a fost obişnuit să muncească în mod corparativ! Iar bugetarii ar fi acceptat mai degrabă o mişcare salarială mulţumitoare nu o reducere de putere de cumpărare a propriului salariu.

România este într- un haos total... ieri Presedintele, ca şi noul candidat la preşidenţie,

a declarat că statul român nu are forţă de a contrasta criza aceasta şi că ea va trece doar când ţările europene, America şi Japonia o vor depăşi. Dar depăşi ce? Ca şi cum un cutremur nu lasă victime şi ruine...Dacă statul nu înţelege ca ceea ce se întâmplă e mai rau decât un cutremur, aceasta nu va avea nicio forţă de reconstrucţie asupra ruinelor care vor rămâne peste un an. Cui îi este de folos o criză? EU spun: nimănui, dar la rece se poate spune că unora le poate fi de folos!!!! Acelora care au posibilitatea să ascundă predările care au făcut fără respect unei convieţuiri civile şi democratice.

D.V.: Cum vedeţi atunci greva aceasta care este un pilon fundamental al democraţiei?

Albeto PALOMBI: Democraţia în România este la cea mai mare răscruce a sa şi s-ar putea să fie nevoie de o reformă radicală. Nu este vorba doar de economie şi de nemulţumiri, ci şi de ideea în sine, de „unitate de popor"!!!! într- un regim democratic. În România în ultimii 6 ani au existat prea multe spărturi sociale: emigraţi, incapacitatea partidelor să se reformeze, să se deschidă spre nou, spre o nouă eră, ne ideologică dar nici filistin şi mai rău mafiotă.

Prea multe puteri contrapuse de mine baze ale aceastei democraţii!!! Iar biserica ortodoxă este încă o dată incapabilă să audă strigătele oamenilor şi iar se închide într-o mare ipocrizie: dezinteres pentru soarta sociala şi politică a acestei ţări şi a poporului. Acesta este cel mai mare eşec la care asistăm, lipsa de reformă morală, dobândită de la incapacitatea bisericii de a se mişca în adânc în societatea românească, de a contrapune o viziune creştină la una prea mult laică şi oportunistă.

De aici pornesc toate bubele, lipsa de unitate, degradarea morală, lipsa de puncte de reper, toate acestea duc să se fragmenteze societatea românească şi să deprime democraţia! Nici în 20 ani de pseudocapitalism nu s-a reuşit să se scape de vechiul regim, de asistenţialismul ei şi de birocraţie.

D.V.:Cine este responsabil?

Albeto PALOMBI: O mare responsabilitate o au şi intelectualii, care încă o dată cum au fost obişnuiţi înainte, au ales cea mai bună oportunitate politică de a susţine o tabără faţă de alta, un oponent faţă de un câştigător!!!!!....Nu aceasta este o metodă cu care se poate construi o unitate democratică şi de popor. Oamenii sunt derutaţi şi trântiţi de o criză mai dură decât ei o pot pricepe, dar un intelectual are obligaţia civică sa fie alături de poporul şi de mulţimea care nu înţelege ceea ce se întâmplă...dar care înţelege că merge din ce în ce mai rău, şi pierde încredere în instituţiile române.

D.V.:Credeţi într-o renaştere a sindicalismului în România?

Albeto PALOMBI:Sindicalismul în Romania renaşte doar în mod corporativ. Pentru foarte mulţi ani a fost absent în viaţa muncitorilor.A contribuit la creşterea statutului de asistenţă socială cu prepensionări grăbite, cu dezmembrări de fabrici şi cu incapacitatea de a înţelege un nou stat capitalist.

Atunci haosul acesta cui îl socotim: salariaţilor bugetari sau sistemului? EU spun sistemului, care acum este incapabil de reformă şi care îţi trânteşte uşa în faţă pentru a recupera 2 miliarde de euro, care trebuie statului român pentru diminuarea deficitului public, altfel nu se vor primi cele 3 tranşe de la FMI şi de la Comunitatea Europeană.

D.V.:Ce înseamnă acest împrumut pentru România, din punctul dumneavoastră de vedere? Va fi o revenire la normalitate din punct de vedere economic?

Albeto PALOMBI:Acest împrumut a semnat sfârşitul unei sistem precapitalistic, barbar, o dobitocenie care destramă sistemului macroeconomic al României.

Au ascuns criza şi pierderile continue ale monedei LEU faţă de cea europeană şi împrumutul a fost folosit să plătească rate de creditare pe care statul le-a luat de la băncile private, nu de la Banca Centrală...un şarpe care îşi manâncă coada şi moare într-un colac de viermi.

Iar bugetar, încearcă să continue să păstreze prilej de cădere liberă a economiei statalistă. Nu să înţeleagă că statul nu este o fabrică. Şi că, dacă falimentează, nu se salvează nimic, iar statul român este la limitele falimentului. Cu toate că în 20 de ani trecuţi, debitul pentru investiţii nu a depăşit 2,5%, adică aproape zero. Aşa că perspectivele de revenire sunt îndepărtate în timp, pentru că banii de împrumut vor fi luaţi de la stat pentru debite vechi şi puţine ce vor fi destinaţi infrastructurii, adică poate să fie un cutremur adevărat. Dar condradicţia dramatică a acestei situaţii e că statul continuă să se împrumute la o sumă de 11, 5% de la bancile private şi banca centrală vinde euro la cele private la o suma de 10, 5 % adica în ţara asta, băncile private nu au cunoscut criza în timp ce altele s-au prăbuşit şi mai mult, au închis în activ de mai mult de 2 miliarde de euro în prime 6 luni ale anului acesta.

D.V: Ce înseamnă acest „colaps" pentru politică?

Albeto PALOMBI: Pentru politică, colapsul înseamnă posibilitatea de a găsi fonduri pentru campania electorală şi o nouă despărţire între puteri „forte" de supremaţia politică şi economică.