Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
04:27 24 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Mărţişor liric pentru constănţeni Interviu în versuri cu poetul Eduard Zalle - Versul clasic mă încântă / Şi de-aceea pana-mi cântă (video)

ro

05 Mar, 2016 00:00 8255 Marime text
 
Am vrut să iau un interviu
şi nu oricum, în versuri,
unui poet adevărat…
Oare să fie din capriciu?

Eduard Zalle, un tip fain
Cu şarm şi frază rafinată,
Ce moare ca orice om...
Dar nu se „stinge“ niciodată.


Născut în anul 1961, în oraşul Giurgiu, Eduard Zalle, la vârsta de zece ani, s-a mutat, alături de mama sa, bunica şi fratele mai mic, în Constanţa, unde locuieşte şi în prezent. Este absolvent al Facultăţii de Ştiinţele Comunicării şi Ştiinţe Politice, specializarea Jurnalism, a Universităţii „Andrei Şaguna“ din Constanţa.

Dintre volumele publicate, amintim „Sonetele iubirii”, „Frământările înţeleptului vrăjitor” , „Hotelul Paradisului” (teatru), „Îngeri căzuţi”. Are colaborări cu muzicieni precum Zoia Alecu, Daniel Iancu, Maria Gheorghiu, Mariana Butnaru, Cezar Petrovici, Walter Ghicolescu, Nicu Nicuşor, Octavian Bud, poeta constănţeană Amelia Stănescu şi alţii.

Domnule Zalle, cu umilinţă,
Permiteţi-mi să iau versul
Și să-l transform în întrebare…
 
Promit s-aşez cuvintele cu grijă
În ordinea cea cuvenită…

Un adept al poeziei clasice, perfect rimate
Un poet cu ritm şi autenticitate
Sunt curioasă, domnule Zalle,
Se-ntind uşor versurile, oare?

 
Când ești vizitat de muze
Poţi vorbi cu buburuze,
Greu, uşor, nu ştiu cum este.
Poezia-i o poveste!

Versul clasic mă încântă
Și de-aceea, pana-mi cântă
Pentru lume, pentru oameni,
Pentru buni şi pentru fameni.
 
Poezia cheamă după ea poetul
Sau poetul
Cheamă la el poezia?

 
Dacă vrei să ştii secretul
Nu-ndrăzni să-ntrebi poetul,
Pune mâna şi aşterne
Gânduri, rime în catrene
Și-ai să vezi cum e să scrii
Ce se cheamă: poezii!
 
Dacă ar fi să înşiraţi amintiri
Una lângă alta
Alta lângă una
La ce zi v-aţi opri?

 
Nu trăiesc din amintire,
Ci din clipa de iubire,
M-aş opri la ziua-n care
Am descoperit o floare!...
 
Într-o poezie, vă era dor de locurile-n care nu aţi umblat,
De cerul pe care nu l-aţi văzut lăcrimat
Astăzi, ce dor a accelerat?

 
Ei, cam multe vrei să ştii,
Fugi şi-ntreabă-i pe copii,
Că nimic nu se compară
Cu copilăria rară!
 
Spuneţi-ne un vers
Despre Constanţa în care v-ar plăcea să trăiţi
Scrieţi-ne un vers
Despre oamenii ce încă mai sunt uniţi

 
(Lumea)


Tu te plângi şi te îngâni
În azilul de nebuni,
Prefăcându-te-a nu şti
Că e noapte-n plină zi.

Însă nimeni nu te-ngână,
Lumea e şi ea nebună
Şi de boală, şi de rău.
Plânge-o tu şi-n locul meu,

Pune-i flori la căpătâi
Ca în zilele dintâi.
Poate astfel vei ajunge
A spăla lumea de sânge,

De păcat şi de minciuni,
Iar spitalul, de nebuni.
Eu rămân să dorm puţin
Şi să uit al lumii chin.
...
 
Într-o zi, ne-a părăsit fără explicație
O sun, nu răspunde
A plecat de bunăvoie?


Tot întreb de ea, niciun răspuns
Unde e cultura, domnule Zalle, s-a ascuns?

 
Vino cu mine într-o zi oarecare,
C-un ultim efort, să-mi citeşti din ziare,
Știri, erezii şi cancanuri frivole,
Apoi istoviţi, s-adormim în rigole.
...
Ne vom trezi-n dimineaţa ce vine
Și-ţi voi citi eu poeme sublime,
Să mai uităm de nelinişti, gunoaie.
Știi, soarele-apare mereu după ploaie...

Vino cu mine la un ţărm viu de mare,
Acum, chiar acum, într-o zi oarecare!
C-o ultimă caznă, distruge ziarul
Și-ascultă cum cântă-n tufişuri canarul...
 

Oamenii spun că Dumnezeu este poetul perfect

Eduard Zalle cum explică acest efect?
 
Eu sunt cel ce-n lumea noastră
Scrie versuri în fereastră,
Dar de sus, din elizeu,
Mă priveşte Dumnezeu
Și, din când în când, boem
Îmi trimite un poem…
 
Cerneţi toate cuvintele lumii, ascuţiţi-le
Până formaţi o poezie
Pe care s-o daţi în dar
Sub forma unui mărţişor imaginar!

 
(M-am gândit)

M-am gândit să te iubesc.
Sufletul meu îngeresc
Se ridică peste câmp,
Tu te râzi cu ochi scălâmb.

Poţi crede ce bine e,
Dar întreab-o pe Lakmé,
Știe ea cum ar mai fi
Dacă, totuşi, te-oi iubi.
...

Ai putea crede că eu
Pot vorbi cu Dumnezeu,
Să-L întreb dacă greşesc.
M-am gândit să te iubesc.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Marius 05 Mar, 2016 00:15 Super fain!!! Bravos!
  • omul cu suruburile 03 Mar, 2016 17:02 un jurnalist timid ... asa si asa, un interviu in versuri vrea sa ia, sa ne suceasca mintile uite-asa! // ademenit poetul la Ziua de Constanta, isi cauta prin buzunare rima si penita, aparatoare la intrebarile in rime, ce vin spre el sa il suprime. // in ring ascute jurnalistul intrebarile taioase, cu rime inselatoare pe poet sa il descoase; o intrebare am si eu pe-aproape, de-i jurnalist de rime iscusit: // in versuri, daca poate, sa ne spuna, // de ce ii lumea asa de efemera si timpul numa'n loc nu sta sa ne astepte...