Portrete
Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea
22:36 05 12 2016 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu online Cristina Gâdea - „Aikido te învaţă să îţi urmăreşti scopul cu tenacitate calmă, să nu te laşi deturnat de eşec“ (galerie foto)

ro

04 Nov, 2016 00:00 2601 Marime text
Singurul instructor Aikido Aikikai femeie din judeţul Constanţa, Cristina Gâdea, a fost membru al delegaţiei României la Congresul Federaţiei Internaţionale de Aikido, ce a avut loc în Japonia, la Takasaki, şi a avut ca temă „Femeile în Aikido“. În cadrul evenimentului au avut loc şi alegeri pentru desemnarea componenţei Comitetului Director, unde, pentru prima dată, a fost ales un român şi, tot în premieră, a fost desemnată o femeie.
 
Absolventă a Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii „Ovidius” Constanţa, Cristina Gâdea are 32 de ani şi este de profesie jurist. Fost practicant de Kyokushin, cu o experienţă generală în arte marţiale de 13 ani şi peste 30 de stagii de pregătire naţionale şi internaţionale, în anul 2015 Cristina Gâdea a devenit instructor Aikido Aikikai la grupe de copii şi asistent instructor la dojo-ul central.
Cum poate influenţa Aikido Aikikai, psihic şi fizic, practicanţii, de ce femeile şi copii se îndreaptă în număr tot mai mare spre dojo-uri, dar şi cum se descurcă o femeie într-un sport dominat de bărbaţi am aflat chiar de la Cristina Gâdea.
 
De curând v-aţi întors din Japonia de la Congresul Federaţiei Internaţionale de Aikido. Enumeraţi trei momente importante ale acestui eveniment!

Congresul IAF de la Takasaki a avut două premiere extrem de importante pentru întreaga lume Aikido şi una extrem de importantă pentru România. S-au desfăşurat pe parcursul a şase zile 21 de antrenamente ţinute de mari maeştri. Pentru prima oară, trei dintre aceşti maeştri au fost femei: Michelline Tissier, Janet Clift şi Yoko Okamoto. În condiţiile în care procentul mediu de practicante de aikido este de 30%, iar procentul de instructori femei este şi mai mic, recunoaşterea valorii celor trei şi prezenţa lor alături de nume de mult recunoscute la nivel mondial au fost cu atât mai semnificative. Tot pentru prima oară, la alegerile pentru Comitetul Director de anul acesta, a fost numită o femeie: secretar general asistent Henriette Flader.

Pentru mine a fost un dublu moment de satisfacţie atunci când Sensei Dorin Marchiş a fost de asemenea ales unul dintre cei patru membri în aceeaşi structură. Sensei Marchiş este preşedintele Fundaţiei Române de Aikido Aikikai, organizaţia care reprezintă România în IAF. Este pentru prima oară când România este reprezentată în conducere, iar faptul că s-a întâmplat la doar patru ani după ce am devenit membri IAF cu drepturi depline arată încrederea de care ne bucurăm.

Cum a ajuns o constănţeancă să reprezinte România la un eveniment de asemenea anvergură?

Se întâmplă uneori în viaţă ca toate planetele să se alinieze, vântul să bată din direcţia potrivită şi soarele să încălzească exact atât cât trebuie… Pentru mine, participarea la Congresul IAF de anul acesta a fost un asemenea moment. Cu atât mai mult cu cât tema a fost „Femeile în Aikido”. Cred că este visul oricărui aikidoka sa ajungă măcar o dată acolo de unde a început totul. Când am fost întrebată anul trecut dacă vreau să fac parte din delegaţia României la congres nu puteam răspunde decât afirmativ.

Care ar putea fi efectele participării dumneavoastră la Congresul Federaţiei Internaţionale de Aikido?

Pentru experienţa mea în Aikido, un astfel de eveniment este o sursă nepreţuită de informaţii şi inspiraţie. Pe lângă faptul că am participat la antrenamente ţinute de profesori de asemenea calibru, am avut ocazia să şi lucrez cot la cot cu ei. Atunci când nu ţineau ei antrenamentele, cei care nu erau ocupaţi cu aspectele administrative ale congresului participau la practică la fel ca noi toţi.

De asemenea, am avut schimburi de experienţă pe tatami cu practicanţi din toate colţurile lumii. Prin natura lui, Aikido permite legarea unor relaţii frumoase de camaraderie. Un eveniment internaţional de asemenea anvergură aduce laolaltă oameni care în alte condiţii nu s-ar întâlni.

Nu în ultimul rând, prezenţa pe tatami la un congres IAF reprezintă o expunere excelentă. Deci, în esenţă, delegaţia României s-a întors din Japonia cu multă experienţă, multe informaţii, mulţi prieteni şi cu apreciere din partea comunităţii internaţionale de Aikido.

De ce Aikido Aikikai, şi nu doar Aikido, ce înseamnă Aikikai?

Aikikai înseamnă „Organizaţia Aiki” (Aiki fiind principiul care stă la baza Aikido-ului ). Această organizaţie a fost înfiinţată de fondator, iar la conducerea ei este întotdeauna un membru al familiei Ueshiba. De-a lungul timpului, unii dintre elevii fondatorului au început să predea în propriile dojo-uri, iar o parte dintre aceştia au modificat forma şi uneori fondul artei. Cum Aikido nu este o marcă înregistrată, pentru a face diferenţa între creaţia lui O Sensei şi derivatele ei se foloseşte sintagma „Aikido Aikikai”. Este vorba de sisteme diferite.

De ce ar practica o fată Aikido Aikikai? Cât de bine li se potriveşte această artă marţială copiilor? Dar adulţilor?

Un răspuns valabil pentru toate categoriile menţionate de dvs. este acela că Aikido rafinează personalitatea. Într-adevăr, este un stil folosit în autoapărare, însă, dincolo de acest aspect, este un mod foarte bun de autocunoaştere şi de autoeducare. Aikido nu este uşor de învăţat şi nu este foarte potrivit pentru cei care caută soluţii rapide, dar ceea ce înveţi prin practică se poate aplica în orice aspect al vieţii şi te însoţeşte pe toată durata ei. De aceea se spune că, mai mult decât tehnici, înveţi principii.

Revenind la aspectul de autoapărare, pentru că Aikido foloseşte energia atacatorului cu un consum minim de energie din partea practicantului, poţi folosi o tehnică bine învăţată şi la 14, şi la 40, şi la 80 de ani cu acelaşi succes. Ceea ce nu se prea poate spune despre un croşeu bine plasat sau de o lovitură de picior.

În mod specific pentru persoanele de sex feminin, practica Aikido îmbunătăţeşte reflexele, coordonarea, tonusul, flexibilitatea, dar nu masculinizează. Dimpotrivă, cu cât capeţi experienţă, capeţi eleganţă şi eficienţă. Este un mod excelent de a căpăta încredere în sine şi o sursă de uimire şi admiraţie pentru capacitatea de a face lucruri de care nu te credeai capabilă. Faptul că începi să nu mai cazi iarna de fiecare dată când e un petic de gheaţă pe drum e un bonus.

Pentru copii sunt aceleaşi beneficii legate de motricitate şi condiţie fizică, în general, dar ceea ce mi se pare de luat în seamă în mod special este efectul pe care îl are asupra capacităţii de concentrare şi asupra perseverenţei. Aikido te învaţă să îţi urmăreşti scopul cu tenacitate calmă, să nu te laşi deturnat de eşec, să nu te laşi copleşit de emoţii în momente de criză, să nu răspunzi la violenţă cu violenţă - deprinderi pe care le consider extrem de utile pentru copiii din zilele noastre, atât de expuşi la informaţii şi valori contradictorii.

De ce nu există competiţie în Aikido?

În Aikido Aikikai nu există competiţie, din respect pentru dorinţa lui O Sensei. Acesta punea mare preţ, se pare, pe un tip de antrenament în urma căruia practicantul să poată folosi principiile Aikido pentru a aduce pace, nu pentru a alimenta un conflict. Fondatorul a rafinat stilul pe durata vieţii sale - la început existau tehnici în forme mai dure, însă dorinţa sa a fost ca Aikido sa fie un mijloc de a aduce pace în lume. Pentru cei care practică, această afirmaţie este foarte uşor de înţeles. Tehnicile sunt extrem de eficiente, însă, la cel mai înalt nivel de competenţă, un aikidoka are control absolut atât asupra sa, cât şi asupra atacatorului. Un asemenea control îi permite să facă alegerea conştientă de a neutraliza atacul fără să rănească, iar şi iar, de atâtea ori cât este necesar, până când atacatorul îi înţelege inutilitatea. În această situaţie, între cei doi nu există opoziţie, deci nu poate exista confruntare. Un practicant de Aikido înţelege conflictul ca pe o neînţelegere temporară. În spiritul acestor idei, competiţia, care este o formă de confruntare, nu poate exista.

Cât de greu este să fii instructor ca femeie?

Nu ştiu dacă greu este cuvântul potrivit. Este, cu siguranţă, diferit, însă bărbaţii şi femeile sunt diferiţi. Sunt alte provocări sau alte moduri de a le face faţă. Aşteptările societăţii sunt un alt factor, dar, în fond, totul se rezumă la modul în care te percepi ca individ. Unul dintre motivele pentru care m-am îndrăgostit de Aikido este faptul că se mulează pe ceea ce eşti deja. Dacă îţi însuşeşti corect o tehnică, un principiu, acestea funcţionează indiferent dacă eşti mic sau mare, femeie sau bărbat, copil sau adult. (Am spus dacă îţi însuşeşti corect pentru că, dacă nu funcţionează, înseamnă doar că mai ai de muncit, nu că a fost o diferenţă prea mare de statură… Am văzut mari maeştri de aikido neutralizând atacatori de două ori mai masivi decât ei…) Din acest punct de vedere, Aikido este egalitarist.
 
Sigur, Aikido este practicat de oameni, iar oamenii au percepţii şi principii diferite. Mi s-a întâmplat, atât ca practicant, cât şi ca instructor, să văd zâmbete neîncrezătoare pe chipurile unora. Însă, de cele mai multe ori, au fost cazuri de neştiinţă, nu de rea-voinţă. Nu m-am lovit niciodată de vreo atitudine ostilă din partea practicanţilor, iar în ceea ce priveşte organizaţia din care fac parte, nu am simţit că s-ar pune vreodată problema genului înaintea competenţei. În cel mai rău caz, au fost unele mici excese amuzante de cavalerism.

Cine v-a îndrumat paşii în Aikido şi cum v-a sprijinit să evoluaţi?

Am început să practic Aikido cu Sensei Ion State, după o perioadă de căutări. Aveam deja ceva experienţă în arte marţiale, însă simţeam nevoia de altceva. Când am găsit Aikido, am avut sentimentul că am ajuns acasă. Sensei State mi-a văzut înclinaţia înainte să o identific eu şi mi-a oferit după ceva timp ocazia să particip ca asistent şi la antrenamentele de copii. Când a considerat că am căpătat suficientă experienţă, mi-a propus să mă specializez ca instructor şi… restul este o poveste în plină desfăşurare.

Cât de greu v-a fost să vă aliniaţi standardelor Aikikai?

Nu mi-a fost greu, în mare parte pentru că se potrivesc destul de bine cu modul în care văd eu viaţa, în general. Este o provocare continuă, în sensul că de fiecare dată când particip la un seminar de pregătire găsesc noi amănunte de perfecţionat. Însă este şi o sursă continuă de satisfacţii. E adevărat că se pune un mare accent pe detalii, dar aceste detalii fac diferenţa între a învăţa partea mecanică a unei tehnici şi a înţelege principiul din spatele ei.
 
Christian Tissier Shihan a spus la un moment dat că nu tehnicile funcţionează, ci principiile. Aikikai este foarte strictă în ceea ce priveşte păstrarea esenţei Aikido. Suntem vizitaţi şi evaluaţi anual de Yukimitsu Kobayashi, Shihan la Hombu, tocmai pentru a asigura corectitudinea practicii.

Care este organizarea dumneavoastră în oraş, în judeţ şi în ţară, cum vă pot găsi potenţialii „curioşi“?

Este mai simplu să vă răspund în ordine inversă. Organizaţia la nivel naţional din care facem parte este Fundaţia Română de Aikido Aikikai, cu sediul la Cluj. Fundaţia are cluburi afiliate în majoritatea oraşelor mari din ţară, inclusiv în capitală. În judeţ există dojo-uri Aikido Aikikai în Constanţa, Năvodari, Eforie şi Mangalia. Pentru detalii şi program de funcţionare în judeţul Constanţa vă invităm să accesaţi site-ul www.aiki.ro.

„Orice te face un om mai bun merită încercat”

Care sunt beneficiile practicării acestei arte marţiale?

Cred că le-am menţionat răsfirat pe tot parcursul interviului - îmi este foarte greu să vorbesc despre orice subiect legat de Aikido fără să îi aduc în discuţie beneficiile - însă, ca o concluzie atotcuprinzătoare, aş spune că prin practică ajungi să te şlefuieşti în cea mai bună versiune a ta, atât din punct de vedere fizic, cât şi psihic. Şi orice te face un om mai bun merită încercat.

O recomandare pentru cei care sunt nehotărâţi în a vă călca pragul dojo-ului, fie ei adulţi sau copii!

În cazul de faţă, curiozitatea vă îndeamnă într-o direcţie bună. Veniţi, vedeţi, încercaţi şi, dacă vă alăturaţi nouă, veţi fi primiţi cu braţele deschise, iar dacă nu… vom da mâna prieteneşte şi veţi pleca cu ceva interesant de povestit… 

„Iscodiri“ din partea cititorilor

De la ce vârstă pot veni copiii la Aikido? Ce diferenţă este între Aikido şi altă artă marţială (ex.: Kyokushin, Karate) sau sporturi (judo, box) din punctul de vedere al apărării contra atacurilor, timpului de practică necesar, forţei necesare pentru practicare, eficienţei în apărare contra adversarilor mai puternici sau mai agresivi? Există noţiunea că femeile, copiii sau persoanele mai slabe pot învăţa să se apere contra atacurilor. Este posibil?

Vârsta minimă de la care acceptăm practicanţi, în general, este de cinci ani, deşi avem şi grupe la care vârsta minimă este de patru anişori. Pentru detalii, vă rog să consultaţi site-ul nostru (www.aiki.ro).
 
Diferenţa majoră dintre Aikido şi alte stiluri de arte marţiale este că în Aikido energiile se unesc, pe când în celelalte se ciocnesc, de aici şi complexitatea tehnicilor. Nu spun că Aikido este mai bun decât celelalte, cum, de altfel, nu cred că este nici corect, nici elegant să facem un clasament al artelor marţiale sau al sporturilor, ci doar că sunt sisteme diferite şi că fiecare alege ce simte că i se potriveşte mai bine.
 
Pentru a avea o fundaţie solidă în Aikido Aikikai, se pune foarte mult accent pe baze, poate că şi de aici apare senzaţia că progresul este puţin mai lent, însă stăpânirea foarte bună a elementelor de bază creează premisa unei bune apărări împotriva atacurilor unor agresori mult mai puternici. Acest lucru este la îndemâna oricui atât timp cât se antrenează constant, serios şi conştiincios.

Aţi vorbit mai devreme despre camaraderie. Puteţi detalia?

Antrenamentele de Aikido necesită atât încredere între parteneri, cât şi dorinţa sinceră de a-l ajuta pe celălalt să înveţe alături de tine. Pe parcursul antrenamentului, se dezvoltă o relaţie dezinteresată şi, în loc de adversar, ai un partener cu care lucrezi în echipă pentru ca ambii să obţină maximum de beneficii.

Pe copiii cu probleme de comportament, mai violenţi din fire, credeţi că acest sport îi va disciplina?

Disciplina este o componentă importantă a antrenamentelor de Aikido, în general. De asemenea, practicanţii învaţă să nu răspundă la violenţă cu violenţă. Deci, da, şansele ca rezultatele să fie pozitive sunt destul de mari.

Cum ar trebui să fie comportamentul elevilor în raport cu profesorul, dar al profesorului în raport cu elevii?

Atmosfera în dojo trebuie să fie una de respect reciproc. Sigur, există nişte reguli de conduită prevăzute de regulamentul intern, unele izvorăsc din fllosofia şi tradiţiile japoneze, altele ţin de buna organizare a activităţii. Însă toate respectă acest principiu al respectului reciproc.

În Aikido se atacă?

Există atacuri formale, pentru că apărarea este o reacţie la atac. Dar scopul lor este doar acela de antrenare a unor reacţii. Este important ca atacul, chiar şi formal, să fie sincer, în sensul că mişcarea va fi efectuată până la limita unui atac real, însă, cel puţin până se ajunge la un nivel foarte avansat, viteza este una în măsură să antreneze reacţia, nu să provoace rănirea celuilalt.

Absenţa unei competiţii este de natură filosofică, morală sau tehnică? Nu se poate organiza o competiţie ca la Karate, de exemplu (Kumite sau Kata)?

Este o combinaţie de factori. Am vorbit mai sus despre dorinţa lui O Sensei ca Aikido să fie o artă a păcii. În acest sens, inexistenţa competiţiei este de natură morală şi filosofică. Este adevărat însă şi faptul că, din punct de vedere tehnic, este greu de organizat o competiţie pe categorii, aşa cum există în sporturile marţiale. Competenţa în Aikido se măsoară după criterii un pic diferite, greu de explicat în câteva cuvinte.

Sunt scumpe antrenamentele? Dar stagiile? Care ar fi investiţia iniţială pentru cine doreşte să înceapă Aikido?

Detalii legate de costuri puteţi afla contactând direct dojo-ul la care doriţi eventual să vă antrenaţi. În ceea ce priveşte stagiile, acestea sunt opţionale, deci nu reprezintă un cost constant. Ceea ce vă pot spune însă este că, în comparaţie cu alte activităţi, practicarea Aikido nu este una costisitoare.
 
Vă mulţumesc pentru feedback şi sper că interesul acordat să se transforme, cât mai curând, în practică pe tatami.

Sursa foto: ZIUA de Constanta

 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Marius 02 Nov, 2016 10:41 * De la ce varsta pot veni copiii la Aikido? * Ce diferenta este intre Aikido si alta arta martiala (ex: Kyokushin, Karate) sau sporturi (Judo, box) din punct de vedere al apararii contra atacurilor, timpului de practica necesar, fortei necesare pentru practicare, eficientei in aparare contra adversarilor mai puternici sau mai agresivi. * Exista notiunea ca femeile, copiii sau persoanele mai slabe pot invata sa se apere contra atacurilor. Este posibil?