De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
00:01 27 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Viorel Filimon, antrenorul echipei României „Am avut puterea să o iau de la capăt de vreo patru - cinci ori“

ro

14 May, 2016 00:00 3999 Marime text
La Constanţa, tenisul de masă a adus mereu numeroase medalii, atât în competiţiile interne, cât şi în cele internaţionale, lansând jucători, jucătoare şi antrenori de mare valoare. De Constanţa se leagă performanţelor de răsunet din ultimii ani ale loturilor tricolore, Eliza Samara (campioană europeană la simplu şi vicecampioană continentală cu echipa şi la dublu fete, în 2015) fiind, de sezoane bune, cea mai bună jucătoare de tenis de masă din România. Şi alte nume s-au impus atenţiei de pe litoral, iar neobositul Viorel Filimon a fost nominalizat anul trecut la titlul de cel mai bun antrenor din lume! Care este secretul acestor performanţe? Ce vine din urmă? Până în ce fază poate ajunge Constanţa la Jocurile Olimpice de la Rio?

Am discutat despre aceste aspecte, dar şi despre altele, ieri, cu Viorel Filimon, antrenor la Liceul cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru” Constanţa şi selecţionerul echipei naţionale de senioare a României, în cadrul unui interviu online, în direct pe www.ziuaconstanta.ro.

Ce a reprezentat pentru dumneavoastră nominalizarea la titlul de cel mai bun antrenor al lumii în 2015? Aveaţi speranţe că veţi şi primi distincţia sau vă aşteptaţi ca aceasta să-i fie acordată unuia dintre cei doi „adversari“ ai dumneavoastră?
Pentru mine, nominalizarea a reprezentat în primul rând o onoare şi, totodată, o confirmare a muncii pe care am depus-o timp de mulţi ani la nivelul tenisului de masă naţional, european şi mondial. Având în vedere că mai erau nominalizaţi doi antrenori chinezi, dintre care unul - fost campion olimpic şi mondial şi care lucrează cu lotul naţional al Chinei de şapte ani, era foarte greu ca această nominalizare a mea să fie şi concretizată prin a fi desemnat cel mai bun. Dar, spun încă o dată, faptul că am fost nominalizat mă onorează şi mă obligă în continuare la rezultate deosebite.

Ce este mai importantă pentru dumneavoastră, această nominalizare ori insigna de onoare pe care aţi primit-o, tot anul trecut, de la Federaţia Europeană de Tenis de Masă?

 
Amândouă sunt importante, întrucât insigna mi-a fost înmânată de preşedintele Federaţiei Europene de Tenis de Masă, iar nominalizarea a fost făcută de către Federaţia Internaţională, la nivel mondial.
La 63 de ani, se simte încă tânăr

La 63 de ani şi după zeci de ani închinaţi tenisului de masă, nu aţi obosit, nu v-aţi plictisit de acest sport? Mai aveţi aceleaşi motivaţie şi entuziasm ca în perioada de început?

Mă simt încă tânăr şi încă îmi place să lucrez chiar de la nivelul de selecţie primară, care se face la vârsta de 6-7 ani, mergând în şcoli şi grădiniţe, şi până la nivel de lot naţional de senioare, cu care voi participa anul acesta pentru a treia oară la Jocurile Olimpice, ediţia de la Rio.

Care este cea mai mare dorinţă a dumneavoastră în sport pe care nu aţi reuşit să o vedeţi îndeplinită până acum? Dar pe plan personal?

În primul rând, încă nu am obţinut o medalie la campionatele mondiale de seniori sau la jocurile olimpice. În al doilea rând, la nivelul municipiului Constanţa nu s-au găsit fonduri pentru a rămâne şi a-şi desfăşura activitatea aici campionii noştri europeni de juniori, care au fost nevoiţi să plece la alte cluburi în străinătate şi, încet-încet, să uite de tenisul de masă de performanţă. Pe plan personal, pot spune că mi-am îndeplinit tot ce mi-am dorit. Am o familie frumoasă, cu nepoţi, suntem sănătoşi şi acesta e lucrul cel mai important.
 
„Se poate şi mai mult, cu multă muncă şi seriozitate. Bravo!“

Campionatul European de la Ekaterinburg, de anul trecut, în care Eliza Samara s-a încoronat regină a Europei, a surprins momente de mare emoţie, atunci când Eliza a câştigat finala. Care au fost primele cuvinte pe care i le-aţi adresat noii campioane continentale?

I-am spus: „Se poate şi mai mult, cu multă muncă şi seriozitate. Bravo!“

La Rio, Eliza Samara va participa la a treia ediţie a Jocurilor Olimpice, după Beijing 2008 şi Londra 2012. Credeţi că acum va obţine şi cea mai importantă performanţă la această întrecere, ţinând cont de rezultatele ei din ultimii ani şi de faptul că este mai experimentată? Pe echipe, ce şanse are România pentru o clasare cât mai bună?

În ultima perioadă, după Campionatul European, rezultatele Elizei nu au fost la înălţimea la care se aşteptau foarte mulţi, însă vreau să spun că forma sportivă nu se poate obţine în fiecare lună şi la fiecare competiţie. Sunt concursuri în care urmărim acumulare de puncte, alte competiţii sunt cu nivel de verificare şi de cunoaştere a viitorilor posibili adversari şi sunt alte întreceri cu obiectiv de rezultat, precum Jocurile Olimpice. În concluzie, sperăm ca Eliza să atingă la Rio maximumul formei sportive şi să ajungă chiar pe podium, dacă se poate, ţinând cont de faptul că evoluează în jur de 30 de sportive asiatice. În întrecerea celor 16 echipe participante, România porneşte de pe poziţia a zecea. Pe lângă jocul bun pe care ar trebui să-l facem, ne-ar trebui şi puţină şansă la tragerea la sorţi, astfel încât să intrăm în primele opt. După care va trebui să jucăm foarte, foarte bine, pentru a putea aspira la o medalie.
 

„Fără puţină nebunie, nicio acţiune nu se poate îndeplini“

Cum arată prezentul în tenisul de masă constănţean, atât la feminin, cât şi la masculin, şi cum se anunţă viitorul?

Având în vedere că generaţii întregi de sportivi constănţeni au luat drumul cluburilor din străinătate, în prezent facem o cârpeală pentru a obţine ceva rezultate la nivelul senioarelor, iar la nivelul juniorilor, după o pauză de trei - patru ani, am reuşit din nou să avem trei - patru sportivi care să reprezinte România cu rezultate deosebite la nivelul european şi, sperăm, mondial. Puţin mai îndepărtat se întrevede o generaţie formidabilă, atât de fetiţe, cât şi de băieţi, care, cu siguranţă, vor ajunge pe podiumul campionatelor europene.

De-a lungul anilor, aţi scos, alături de ceilalţi componenţi ai corpului tehnic de la Constanţa, parcă pe bandă rulantă, generaţii întregi de campioni. Care este secretul?

În primul rând, a fost încrederea că, printr-o muncă în echipă şi la un nivel profesional ridicat, rezultatele nu vor întârzia să apară. În al doilea rând, am avut puterea să o iau de la capăt de vreo patru - cinci ori. Pot spune şi că, fără puţină nebunie, nicio acţiune nu se poate îndeplini. În acelaşi timp, am avut parte la Constanţa de susţinerea câtorva persoane deosebite, fostul director al Liceului cu Program Sportiv „Nicolae Rotaru“, actualul director al instituţiei, Andrei Szemerjai, directorul CS Farul Constanţa, Ilie Floroiu, fostul director al DJST Constanţa, Elena Frîncu.
 
Noua Eliza Samara şi noul Andrei Filimon

Pe cine vedeţi urmaşa Elizei Samara şi cine credeţi că ar putea fi noul Andrei Filimon, la Constanţa?

Andrei Filimon are sigur un urmaş la nivelul tenisului de masă constănţean, prin Cristian Pletea, însă cu condiţia ca seriozitatea şi munca de calitate să fie principalii aliaţi în activitatea sa. La fete, din păcate, aşteptăm pe mai târziu, pentru că speranţele se îndreaptă către o generaţie încă mică, de 10 - 12 ani, în fruntea căreia se află Elena Zaharia. Repet, fără muncă şi dorinţă de autodepăşire, performanţa nu se poate realiza.

Care a fost cel mai fericit moment pe care l-aţi trăit până acum în tenisul de masă? Dar momentul care v-a adus cea mai mare tristeţe?

Au fost multe momente fericite. Primele medalii obţinute ca antrenor la un campionat european, în 1986, în Belgia. După care, în 1989, aurul cucerit de Laura Nicolae, jucătoare din Constanţa, în proba de dublu fete. În 1991, finala Cupei Campionilor Europeni, cu CS Ştiinţa IJEPIPS Constanţa. În 1995, câştigarea titlului european de către echipa naţională de senioare a României. În perioada 2009 - 2015, titlurile europene câştigate de Eliza Samara, Andrei Filimon, Daniela Dodean, în probele de simplu, dublu fete şi dublu mixt.
 
O mare tristeţe mi-a adus-o pierderea a peste zece finale de campionat european. Dar mâhnirea cea mai mare e că la nivelul judeţului Constanţa nu se găsesc oameni care să susţină tenisul de masă local, munca zilnică a peste 100 de sportivi şi antrenori. Fondurile de susţinere a sportului constănţean şi a sportului în general ar trebui orientate în primul rând după valoarea şi rezultatele sportivilor la nivel internaţional, naţional şi apoi local. Mândria sportivă se măsoară în medalii la campionatele mondiale, europene şi apoi naţionale. Iar mass-media are un rol foarte important în a populariza în primul rând aceste rezultate, activitatea acestor secţii, astfel încât sponsorii să fie atraşi către susţinerea adevăratei performanţe.

Ti-a placut articolul?

Comentarii