Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
21:02 13 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

De vorbă cu Vali Petcu. Omul care vibrează odată cu chitara (video)

ro

19 Dec, 2015 00:00 6523 Marime text
Suntem în decembrie, o lună încărcată de semnificaţii istorice. O lună în care ne plângem morţii, sărbătorim 26 de ani de la Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989, dar ne şi bucurăm de Naşterea Domnului Iisus Hristos. Am avut bucuria să avem alături un folkist adevărat - Vali Petcu - un om cu muzica în sânge, un om cu un bun-simţ copleşitor. Un artist cu umor şi cu o voce răscolitoare, puternică, curată. Nu îi place să-i spui că este artist, dintr-un soi de modestie ce-l caracterizează.
 
Se spune că muzica este arta de a gândi cu sunete. Aşa este. Vali Petcu respiră muzică, oferă muzică și iubește viața pe ritmuri muzicale.
 
La începutul săptămânii viitoare, în premieră, se va desfăşura primul concert de muzică folk în memoria eroilor căzuţi pe 21 decembrie 1989, în Piaţa Universităţii. Pentru că muzica folk a fost şi în decembrie `89 o formă de exprimare a protestului împotriva totalitarismului de orice fel, evenimentul organizat în acest an va avea loc în Piaţa Universităţii, chiar în ziua de 21 decembrie 2015, o zi în care, cu 26 de ani în urmă, mureau primii tineri români la Baricada de la Inter, în Piaţă şi, mai departe, la Sala Dalles. Evenimentul omagial, intitulat „La Aniversară“, va fi un concert-maraton de aproximativ patru ore. Constanţa va fi reprezentată de folkiştii Vali Petcu şi Daniel Iancu.

Folk + chitară + talent + constănţean = Vali Petcu. Ce mai trebuie să adăugăm la această adunare? 

Mare, melancolie, jumătate ardelean. Mi-am găsit rădăcinile la Jina şi sunt tare mândru de asta (apropo, marţi am avut o cântare în Bucureşti şi, dacă m-aş fi întâlnit cu oierii în faţa Parlamentului, m-aş fi dat jos din maşină şi i-aş fi încurajat!). Chitara rămâne prima prietenă care m-a însoţit peste tot, pe unde am umblat, şi zilnic îi acord un ceas-două. Mă linişteşte şi mă introduce în starea pe care o doresc.

Aţi început să cântaţi folk la începutul anilor '80. Ştim că aţi debutat la cenaclul „Eveniment“ din Constanţa. După ce aţi susţinut o serie de concerte, aţi plecat pe mare, însă nu aţi renunţat niciodată la pasiunea pentru muzică. Cum şi când v-aţi apucat din nou de cântat?

După ce m-am lăsat de marinărie, am luat contact cu Internetul şi am regăsit vechi prieteni în ale folkului. Din spate a apărut o nouă generaţie, care nu mă cunoştea. Şi atunci am hotărât să particip la câteva festivaluri pentru a-mi testa „puterile“. Mai împins de la spate, mai încurajat, am făcut acest pas. Spre surprinderea mea, am câştigat câteva trofee, am cunoscut o altă lume, de care uitasem, iar cireaşa de pe tort a fost câştigarea marelui premiu la Festivalul Naţional de Folk „Om Bun“, probabil cel mai bun festival din ţară, sub patronajul cunoscutului folkist Victor Socaciu. Apoi au început solicitările de a cânta şi de a apărea în public.

Care a fost prima melodie pe care aţi compus-o? Mai ţineţi minte ce aţi simţit atunci?

Era în prag de toamnă şi aceasta m-a dus la o stare de tristeţe, iar piesa s-a numit „Te uită, cad frunze înşelate“.

Aţi câştigat ediţia a XXIII-a a celui mai longeviv festival de folk desfăşurat fără întrerupere în România, „Om Bun“, fiind desemnat câştigător în unanimitate. Aţi impresionat juriul şi publicul cu piesa proprie „Emoţii din trecut“. Care este povestea melodiei?

După ce am fost anunţat ca mare câştigător, toţi cei şapte juraţi mi-au spus că de foarte mulţi ani nu s-a mai întâmplat ca întreg juriul, în unanimitate, să mă dorească câştigător! Piesa „Emoţii din trecut“ are următoarea istorie: după ce m-am lăsat de marinărie, am dat câteva telefoane la prieteni pentru a ne întâlni să ne aducem aminte de tinereţe. A fost o seară de neuitat, cu bucurie şi tristeţe, pentru că unii dintre noi s-au dus. În noaptea care a venit, sub imperiul emoțiilor trăite alături de prieteni, am compus această piesă, la care am scris şi versurile.

În contextul muzicii actuale româneşti, unde se plasează, după părerea dumneavoastră, muzica folk? Mai sunt interesaţi tinerii să cânte acest tip de muzică?

În contextul actual, muzica folk se plasează la coada muzicii româneşti din mai multe motive: nu mai există emoţiile dinainte, radiourile nu mai transmit muzică folk decât pe ici, pe colo, televiziunile şi mai rău, iar noi, prin puterile noastre, puţine, încercăm să încurajăm câte un tânăr să meargă mai departe. Dar occidentalizarea forţată, inclusiv a muzicii, ne duce cu gândul că peste 10-20 de ani vom fi din ce în ce mai puţini. Adresez mulţumiri pe această cale celor care ţin steagul sus: Sorin Andrei - Radio Enigma, Sorin Poplitaru - Gura Humorului, Cristian Buică - Radio Reşiţa, Academia de Folk Badea Rock FM, Cristian Dumitraşcu şi Eugen Cişmaşu. Ei sunt câţiva dintre cei ce nu lasă folkul să moară şi îl difuzează constant în emisiuni (săptămânal).

Luni, veţi participa la primul concert de muzică folk organizat în memoria eroilor căzuţi pe 21 decembrie 1989, în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Povestiţi-ne despre această iniţiativă! De la cine aţi primit invitaţia? Care sunt artiştii cu care veţi împărţi scena?

E bine că se întâmplă mai târziu decât niciodată. La 26 de ani de la Revoluţie, Academia de Folk, în colaborare cu Primăria municipiului Bucureşti, prin CREART, Rock FM, Academia Caţavencu, organizează primul concert de muzică folk organizat în memoria eroilor căzuţi pe 21 decembrie 1989, în Piaţa Universităţii, în cadrul Bucharest Christmas Market. Evenimentul se intitulează „La aniversară“ şi va fi un concert-maraton de patru ore, susţinut de 19 artişti. Evenimentul va avea loc la Esplanada cu statui, în Piaţa Universităţii, începând cu ora 17.30. S-a ales acest spectacol de muzică folk pentru că în decembrie 1989 şi în iunie 1990 aceasta a fost o formă de exprimare a protestului împotriva totalitarismului de orice fel. Sunt mândru pentru că am fost invitat împreună cu un alt constănţean, prietenul meu Daniel Iancu. Vom cânta, aşa cum este şi tematica, piese care să ne aducă aminte de tineri, de luptă, de ce a fost şi de ce este în prezent. Numai trupa Academic Life Crew şi Cristi Dumitraşcu vor cânta piese din repertoriul celor două simboluri ale folkului protestatar: regretaţii Vali Sterian şi Cristian Paţurcă.

De ce credeţi că au fost nevoie de 26 de ani pentru organizarea unui astfel de spectacol?


Nici chiar eu nu ştiu să dau un răspuns!

Unde v-a prins Revoluţia din decembrie 1989? Ce făceaţi atunci?

Venisem din voiaj. Eram în ţară. Am rămas surprins de ceea ce se întâmpla în ţară, iar zvonurile apărute că scafandrii pun bombe la vapoarele din port ne-au făcut să plecăm imediat în voiaj. Auzeam la radio despre gloanţe, morţi şi schimbările majore care aveau loc în ţară.

Aţi simţit cenzura?

Nu am fost aşa important ca să fiu spionat. O singură dată, la un festival, mi s-a spus că nu este o piesă adecvată. Se numea „M-au vizitat cei de la Ilicit“: „M-au vizitat cei de la Ilicit / Că aş fi de vise colecţionar / Să mă deposedeze de-al meu mit / Că inimi am depus la anticar“.

Din punctul dumneavoastră de vedere, unde se află societatea românească acum, la 26 de ani scurşi de la Revoluţie?

Cred că societatea noastră a intrat în impas. Binele se amestecă cu răul şi cred că suntem debusolaţi. La această situaţie, politicienii dau un semnal negativ, zilnic apar diferiţi funcţionari publici, parlamentari încătuşaţi sau, dacă nu, măcar dând declaraţii la DNA. Există o frustrare în rândul oamenilor, pentru că oamenii decedaţi la Revoluţie nu îşi găsesc odihna, iar societatea noastră este plină de nonvalori: manele, politicieni fără scrupule, urmaşii foştilor conducători de dinainte de Revoluţie, oameni avizi de putere şi averi ne trag înapoi. În continuare nu există legi, există din când în când câte o speranţă care licăreşte, există din când în când câte un „Colectiv“, câte un neamţ ajuns preşedinte, o bucurie care durează puţin. Puterea stă în noi, în muzica noastră, în acţiunile noastre, în curajul nostru. Probabil mai trebuie doar un lider care, în acest moment, este de negăsit în această ţară.

Ce le transmiteţi constănţenilor, de sărbători?

Ce-mi doresc mie le doresc şi tuturor constănţenilor! Crăciun fericit şi un an nou cu sănătate şi prosperitate!




Ti-a placut articolul?

Comentarii