De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
17:50 27 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu cu avocatul Ghiulfer Aisun Ismail Dobrogea, în contextul terorismului religios şi al crimelor comise în numele religiei

ro

02 Apr, 2016 00:00 4210 Marime text

Avocatul Ghiulfer Aisun Ismail, din Baroul Constanţa, a vorbit, în cadrul unui interviu online acordat cotidianului ZIUA de Constanţa, despre crimele comise în numele religiei, despre ideile greşite cu privire la islam, dar şi despre şi terorismul religios. „Este mult mai uşor să aduni sub umbrela unei religii mai mulţi oameni decât ar aduna o grupare politică, de exemplu. Să nu ne ascundem după deget: dintre cei ce astăzi sunt arătaţi ca fiind terorişti, doar unii sunt musulmani, restul, de alte religii, dar se promovează această idee pentru că islamul este o religie un pic mai criptată, să zicem, la care nu toată lumea are acces, şi întotdeauna necunoscutul va fi negru“, susţine Ghiulfer Aisun Ismail.
 
Întrebările redacţiei
 
Doamnă avocat, sunteţi una dintre persoanele care nu s-au ferit să atragă atenţia lumii, în general, şi a Constanţei, în mod special, cu privire la diferenţa dintre terorism şi islamism, subliniind faptul că nu trebuie pus semnul egal între cele două, greşeală foarte des întâlnită mai ales în lumina ultimelor atentate. Trebuie să recunoaştem, Europa este îngrozită, iar România este pe cale să devină şi ea la fel de terifiată de islam. Cu toate acestea, în Dobrogea, musulmanii au coexistat, dacă putem spune aşa, de zeci de ani alături de ortodocşi, catolici, evrei, dar şi de alte minorităţi religioase. Cum puteţi explica acest lucru, corelat cu atitudinea negativă generată de atacurile din ultimele săptămâni? Cum se face, din punctul dumneavoastră de vedere, că în atâţia zeci de ani nu a existat un singur atentat, darămite atac terorist aici? Iar Constanţa poate fi, până la urma, un punct strategic pe harta teroriştilor islamici (daca pot fi numiţi aşa), fiind vorba despre unul dintre cele mai importante porturi europene, dar, totodată, şi poarta de intrare dinspre est în vechiul continent.
 
Întotdeauna când se întâmplă ceva rău în viaţă, în societate, avem tendinţa de a căuta vinovaţi. Oamenii trebuie să înţeleagă că nu islamul este problema Europei şi că islamul sau orice altă religie a lumii diferă de terorism. Consider că marea problemă a celor care indică islamul drept sursă a actelor teroriste nu cunosc religia islamică. Personal, nu pot spune ca sunt o persoană aplecată foarte mult spre religie, dar îmi cunosc religia şi mai ales ştiu pe ce se fundamentează, de aceea îi invit pe cei care în continuare văd islamul ca pe ceva rău să citească despre religia mea, să citească Coranul, şi atunci cu siguranţă vor observa că există aproape aceleaşi principii ca în orice altă religie. Într-adevăr, coexistăm în România şi cu precădere în Dobrogea mai multe etnii, mai multe religii, dar cred că această împrejurare nu face decât să dea farmecul şi diversitatea zonei noastre şi da, cred că suntem în continuare un model de armonie în diversitate.
 
Aş vrea să vă pun şi întrebarea care, fără îndoială, se ascunde în sufletul multor constănţeni: credeţi că este posibil ca, în viitorul apropiat, nivelul de siguranţă să scadă în Constanţa, iar oraşul să devină o ţintă activă pe harta teroriştilor? În definitiv, este un oraş mai mult sau mai puţin cosmopolit, în care, mai ales în lunile de vară, tinerele şi doamnele de toate vârstele (dar şi domnii, desigur) nu se sfiesc să plece la plimbare îmbrăcate mai degrabă sumar, iar de mersul la plajă, ce să mai vorbim? Nu vreau să insinuez că acestea ar fi motivele pentru care ar putea fi atacat oraşul, însă trebuie să ţinem cont şi de modul în care este privită femeia (din punct de vedere al drepturilor şi libertăţilor de care dispune) în religia musulmană, nu?
 
Din nou vorbim despre o percepţie greşită asupra ideii de femeie în islam, aici vorbesc despre zonele tradiţionaliste, şi nu extremiste. Personal, nu cred că femeia are mai puţine drepturi faţă de un bărbat, mai ales că în Coran există Sura a IV-a, denumită „An-Nisā'” - Femeile, unde se arată foarte clar drepturile femeii şi că aceasta trebuie să fie respectată.
 
Într-adevăr, există zone care nu conferă drepturi depline femeii, care chiar o limitează, dar aceste aspecte consider că ţin de social, educaţie şi cultură, şi mai puţin de religie. Zonele respective sunt zone în care femeile, din păcate, nu sunt încadrate în sistemul educaţional şi astfel pot fi uşor manipulate. Nu cred că apropierea sezonului estival ar reprezenta o problemă sau vreun pericol iminent, se poate observa destul de bine că doamnele şi domnişoarele de religie musulmană din România, din Constanţa sunt persoane educate, integrate social, iar la capitolul vestimentaţie, singura regulă cred că este cea a bunului-simţ, regulă, de altfel, universal valabilă.
 
Iar dacă am ajuns în acest punct, dumneavoastră sunteţi o femeie de religie musulmană, dar, în acelaşi timp, şi un avocat de succes. Necunoscătorii ar putea trăi cu impresia că întreaga religie musulmană refuză orice drept şi libertate femeii, indiferent de natura acestora. Aş vrea să ne lămuriţi puţin în această privinţă, stereotipurile înfăţişând adesea femeia de religie musulmană acoperită din cap până în picioare în haine, neavând voie să iasă din casă ori să aibă, de pildă, o carieră. Unde este adevărul?
 
Femeia musulmană, cel puţin în România, se bucură de absolut toate drepturile constituţionale, dar şi religioase, pentru că, aşa cum am mai arătat, femeia este preţuită pentru că este mamă, soră sau soţie. Problema femeilor îmbrăcate în acele veşminte negre cred că ţine, aşa cum am mai arătat, mai degrabă de social şi de lipsa de educaţie, femeile fiind manipulate de către bărbaţi, fiind, practic, dependente de ei, dar aceste chestiuni nu se regăsesc în ţara noastră, unde nu trebuie să uităm că suntem cu toţii cetăţeni români şi cu toţii ne supunem aceloraşi legi, iar Constituţia României nu face diferenţe de sex, rasă, religie sau orientare politică, cu toţii avem aceleaşi drepturi şi obligaţii.
 
Femeia musulmană a zilelor noastre este o femeie educată, cochetă, respectată şi implicată social. Atât eu, cât şi sora mea am fost motivate si susţinute de către familie pentru a studia, a ne făuri cariere şi mai ales pentru a fi independente, iar acest exemplu este valabil şi pentru alte femei de religie islamică. Avem doamne din comunitatea noastră care sunt medici, profesori, jurişti, ingineri, implicate în toate straturile sociale şi economice.
 
Credeţi că teroriştii se ascund în spatele islamismului (ori al oricărei alte religii), făcând de fapt jocurile altcuiva ori având alte scopuri decât cel declarat, al războiului sfânt, lăsând astfel naivii să creadă într-o falsă confruntare ce are altă bază, dar având ca efect îndepărtarea de Dumnezeu ori Allah?
 
Cu siguranţă, este mult mai uşor să aduni sub umbrela unei religii mai mulţi oameni decât ar aduna o grupare politică, de exemplu. Să nu ne ascundem după deget: dintre cei care sunt astăzi arătaţi ca fiind terorişti, doar unii sunt musulmani, restul, de alte religii, dar se promovează această idee pentru că islamul este o religie un pic mai criptată, să zicem, la care nu toată lumea are acces, şi întotdeauna necunoscutul va fi negru.
 
În urmă cu câteva zile, am citit un articol care arată ca doar 2% dintre atentatele teroriste petrecute în Uniunea Europeană au avut la bază rațiuni religioase. Un alt exemplu că terorismul nu reprezintă islamul sunt atentatele din Turcia, dar şi crimele comise de aceştia în zona Siriei. Nu cred că scopul este îndepărtarea de Dumnezeu sau Allah, ci de a genera disensiuni, astfel, atacurile din ultima vreme generează atât teroare, cât şi disensiuni xenofobe, rasiale sau religioase. Putem aplica principiul „divide et impera”. Constanţa, Dobrogea au fost şi cred că vor fi în continuare exemple de bună convieţuire interetnică şi interreligioasă.
 
Este religia musulmană una care îndeamnă la violenţă şi la nerespectarea dreptului la viaţă al celorlalţi oameni?
 
NU! Cu siguranţă nu! Lucrarea mea de licenţă a avut ca temă respectarea dreptului la religie, iar cu această ocazie, am studiat principiile mai multor religii din punct de vedere al respectării drepturilor şi libertăţilor individuale. La acest moment, nu putem spune că religia mea este mai bună sau mai rea decât o altă religie. Fiecare religie promovează binele, cinstea, onestitatea, respectul, desigur, fac excepţie anumite secte, care, de altfel, în România sunt scoase în afara legii.
 
De când cu isteria şi teama provocate de atacurile teroriste pretins săvârşite în numele lui Allah, aţi avut momente în care v-aţi simţit discriminată, în viaţa personală, profesională ori chiar pe reţelele sociale, din cauza religiei dumneavoastră şi a credinţelor?
 
În viaţa personală, profesională nu m-am simţit niciodată discriminată, însă cu siguranţă m-au deranjat postările de pe reţelele de socializare (acestea m-au făcut să iau atitudine) ale unor oameni educaţi, intelectuali, în mare parte, care promovează ura de rasă, de religie, xenofobia, dar am învăţat să le iau ca pe nişte devianţe şi am înţeles că sunt generate de necunoaştere, de frustrare şi mai ales de teama de diversitate. Aşa cum am mai precizat, majoritatea constănţenilor au arătat faţă de toate religiile şi etniile tolerantă şi au ajutat la integrarea în societate fără a face discriminări, daca există mici devianţe, le tratăm ca pe cazuri izolate. Am răbdare şi aştept vremurile când acelor oameni nu le va mai fi teamă de necunoscut şi vor învăţa să respecte diferenţele.
 
V-aţi simţit vreodată în nesiguranţă în Constanţa, ca urmare a faptului că aţi ales să le vorbiţi oamenilor despre ce înseamnă să fii musulman şi aţi luat atitudine împotriva terorismului?
 
Nu, niciodată! Libertatea de opinie este respectata atât în Constanţa, cât şi în România, iar până acum am primit doar felicitări pentru mesajul transmis de mine!
 
Care credeţi că ar putea fi pasul cel mai greşit pe care l-ar putea face Europa în problema imigranţilor, dar şi a teroriştilor? Cum credeţi că ar trebui să procedeze liderii politici, de o parte şi de alta, pentru a dezamorsa bomba pe care o reprezintă terorismul în sine?
 
Terorismul nu are o definiţie general acceptată. Dificultatea definirii provine atât din complexitatea sa, cât şi dintr-o largă divergenţă de poziţii ale persoanelor, organizaţiilor sau statelor implicate în lupta antiteroristă. Cea mai simplă definiţie este cea de „scop şi metodă”: terorismul este o tactică de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor scopuri strict politice care se bazează pe acte de violenţă, sabotaj sau ameninţare, executate împotriva unui stat, organizaţii, categorii sociale sau împotriva unui grup de persoane civile, având ca scop precis producerea unui efect psihologic generalizat de frică şi intimidare. Obiectivul final este aplicarea de presiune asupra entităţii respective pentru a o determina să acţioneze în conformitate cu dorinţele teroriştilor, în cazul în care acest obiectiv nu poate fi îndeplinit prin mijloace convenţionale.
 
Terorismul este un fenomen caracteristic conflictului asimetric, fiind purtat în exclusivitate de pe poziţii inferioare de forţă (militară, politică sau economică) şi este o tactică de ultim resort. În multe cazuri, terorismul este în mod greşit asimilat cu insurgenţa, fanatismul, războiul psihologic, crimele de război şi atrocităţile comise de forţe armate regulate sau cu operaţiuni clandestine. Câteodată, această confuzie este întreţinută în mod intenţionat din raţiuni de propagandă.
 
Terorismul rămâne, în esenţă, o problemă politică. Politicienii, diplomaţii, structurile forţelor informativ-operative trebuie să ţină cont de impactul produs de orice tip de răspuns la un act terorist, de consecinţele asupra intereselor politice şi naţionale şi, mai ales, dacă respectivele costuri economice, politice, sociale sau financiare justifică amploarea răspunsului preconizat ca pedeapsă. Contraatacurile excesive aplicate organizaţiilor teroriste, uciderea unor oameni nevinovaţi prin amploarea pedepsei au dovedit deseori că duc la rezultate opuse dorinţelor de eradicare a fenomenului. De aceea trebuie luate în calcul motivaţiile care stimulează acţiunile teroriste, izvoarele acestuia şi numai după aceea să se treacă la măsuri coercitive. Specialiştii în analize sociale şi politice susţin că nicio formă de terorism nu poate rezista în faţa unor guvernări sau a unor puteri ce se dovedesc flexibile, deschise spre reforme, şi care fac orice efort pentru uşurarea situaţiei celor defavorizaţi de sistem, de relaţiile sociale sau politice. Iată de ce se impune cu necesitate un acord internaţional asupra definirii fără ambiguităţi a terorismului. Majoritatea progreselor guvernamentale elaborate în ţările democratice pentru combaterea terorismului se bazează pe îndeplinirea următoarelor obiective: prevenirea, descurajarea, previziunea şi reacţia. Obiectivele menţionate trebuie etalate în poziţia oficială a statului prin: disponibilitatea pentru cooperarea internaţională (întrucât toate guvernele, indiferent de structura politică şi ideologică, sunt vulnerabile la terorism), contestarea terorismului intern şi internaţional, refuzul de a face compromisuri grupărilor şi organizaţiilor extremist-teroriste şi admiterea consecinţelor în situaţiile practicării sau sprijinirii, în orice mod, a terorismului.
 
Doamnă avocat, cred ca mulţi sunt cei care se întreabă unde se termină devotamentul faţă de Dumnezeu (Allah) şi religie şi unde începe terorismul, atunci când vine vorba de musulmani. Bănuiesc că există o graniţă clar delimitată între cele două, deşi mulţi par ignoranţi în legătură cu existenţa ei.
 
Desigur, există o graniţă bine delimitată, iar aceasta este dată de legea ţării în care trăim, ne putem apăra drepturile şi libertăţile religioase până la limita legii şi, de asemenea, este extrem de important ca orice libertate religioasă trebuie să se circumscrie legii interne, să nu pună în pericol viaţa şi siguranţa titularului, dar nici a celor din jur. Ignoranţa vine din lipsa de educaţie.
 
Personal, consider că cei ce urmează cu ochii închişi anumiţi „lideri” nu sunt nici pe departe religioşi, ci mai degrabă ignoranţi şi vitregiţi de educaţie, cunoaştem cu toţii situaţia ţărilor arabe. Mai grav este că, în ultima vreme, acestor mişcări li se alătură şi intelectuali, dar cred că motivaţia lor ţine de problemele lor sociale sau psihologice.
 
Am început cu Dobrogea şi Constanţa şi tot aşa aş vrea să încheiem, tocmai pentru că de atâtea ori s-a zis (şi este cât se poate de adevărat) că este un spaţiu unic în România (mai nou, probabil şi în Europa) din punct de vedere al armoniei în care coexistă etnii atât de diferite. Cred că toţi avem vecini ori prieteni musulmani la care dăm fuga să mâncăm baclavale, dar care, la rândul lor, vin cu plăcere la noi de Crăciun ori cu alte ocazii importante pentru noi. La momentul actual, suntem un mozaic etnic. Cât credeţi că va mai dura buna înţelegere şi aici, în eventualitatea în care atacurile teroriste s-ar îndesi şi ar deveni din ce în ce mai apropiate ca distanţă de noi? 
 
Eu cred cu tărie că vom trăi în continuare în aceeaşi armonie, indiferent de ce se va întâmpla. Mie îmi face mare plăcere să-mi primesc prietenii de Bairam şi la fel să mă duc în vizite la prietenii mei. Noi, musulmanii din România, din Dobrogea suntem integraţi foarte bine, ne respectăm obligaţiile legale şi, de asemenea, îi respectăm pe cei din jurul nostru. Vreau să cred că în continuare vom fi respectaţi şi vom fi uniţi, indiferent de religie sau etnie. Atâta vreme cât suntem uniţi, vom învinge!
 
Întrebările cititorilor (chat)
 
Cum trebuie trataţi într-o societate liberă cei care-şi propun să omoare şi să răspândească teroarea invocând aşa-zise valori religioase?
 
În primul rând, aceste persoane trebuie identificate de către cei responsabili cu apărarea noastră, trebuie monitorizaţi şi, mai ales, nu trebuie lăsaţi să acţioneze, iar cel mai important aspect este aplicarea legii. Cei care se fac vinovaţi de tentative sau acte comise împotriva vieţii, integrităţii sau cei care ameninţă să ne pună în pericol trebuie sancţionaţi potrivit legilor în vigoare. Religia - niciuna dintre ele - nu poate fi un fundament pentru teroare sau crime.

Ti-a placut articolul?

Comentarii