Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
18:28 29 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Interviu cu Adrian Ionescu, avocat în Baroul Constanţa Vrei să-ţi cumperi o maşină second hand? Iată ce trebuie să ştii!

ro

22 Aug, 2015 00:00 6974 Marime text
Este posibil ca maşinile înmatriculate în alte state să poată fi conduse în România doar 90 de zile, de la data de introducerii în ţară, aşa cum doresc parlamentarii? Există vreo posibilitate ca cei care au achitat taxa de primă înmatriculare să-şi recupereze banii sau ca actuala taxă de primă înmatriculare să fie eliminată? Răspunsurile la aceste întrebări le-am aflat de la Adrian Ionescu, avocat în Baroul Constanţa.

Care este primul document pe care trebuie să-l verifici atunci când cumperi un automobil la mâna a doua şi pe care vrei să-l înmatriculezi în România?

În primul rând, este evident că este necesară verificarea documentelor de proprietate ale autoturismului şi dacă acesta are toate documentele legale din ţara de provenienţă în original şi în termen (neexpirate). Acest aspect depinde atât de ţara de provenienţă (UE/non UE), cât şi de specificul ţării respective. Începătorii trebuie se intereseze, în funcţie de ţara de provenienţă, cu privire la documentele necesare pentru vânzare în ţară respectivă. Este important de observat că, în anumite ţări, în actul de proprietate şi/sau documentul de identitate sau de circulaţie al autovehiculului, este specificată şi norma de poluare, în timp ce în altele, nu. Chiar dacă anumite documente nu sunt necesare pentru vânzare în statul respectiv, acestea pot fi importante în România, pentru determinarea normei de poluare. Evident că este important a se verifica şi dacă această maşină nu este declarată ca fiind sustrasă, iar în unele state se poate verifica şi dacă kilometrajul corespunde unor verificări tehnice anterioare.

În ultimii ani, s-a tot vorbit despre eliminarea maşinilor înmatriculate în alte state, în special în Bulgaria. Povestiţi-ne despre acest „fenomen“! Este posibil ca maşinile înmatriculate în alte state să poată fi conduse în România doar 90 de zile, de la data de introducerii în ţară, aşa cum doresc parlamentarii?

Regulile UE prevăd o limită de şase luni în care maşina poate fi folosită de un nerezident fără a fi necesară înmatricularea, însă această prevedere poate fi modificată de statele membre fără să existe vreo limitare şi se referă la cazurile clasice în care o persoană locuieşte temporar, până la şase luni, într-un alt stat membru UE. Dacă vă menţineţi domiciliul permanent în ţara de origine iar durata şederii în altă ţară din UE nu depăşeşte şase luni, nu sunteţi obligat să vă înmatriculaţi maşina sau să plătiţi taxele aplicabile în ţara gazdă. Maşina va rămâne înmatriculată în ţara de reşedinţă. În condiţiile în care durata şederii nu depăşeşte şase luni iar maşina nu este reînmatriculată, nu aveţi voie să o închiriaţi sau să o împrumutaţi unui rezident al ţării gazdă. Acesta vă poate conduce maşina doar dacă dumneavoastră sunteţi unul dintre pasageri. Nimic nu vă împiedică însă să le împrumutaţi maşina prietenilor sau membrilor de familie care vă vizitează, atâta timp cât aceştia nu sunt rezidenţi ai ţării în care locuiţi temporar.
 
Dacă durata şederii depăşeşte şase luni, ar trebui să vă modificaţi, în mod normal, domiciliul permanent. În acest caz, sunteţi obligat să vă înmatriculaţi maşina în ţara respectivă. În mod practic însă, maşinile, de obicei, sunt conduse de cetăţeni români, însă proprietar apare un cetăţean sau o societate străină, iar în acest caz este foarte dificil să se stabilească data introducerii în ţară sau dacă acest autovehicul este folosit exclusiv în România. Cred că soluţia legislativă trebuie să fie una mai echilibrată şi consider că eliminarea sau reducerea majoră a taxei de primă înmatriculare/a timbrului de mediu ar elimina majoritatea maşinilor înmatriculate în alte state şi folosite în România de cetăţeni români.
 
Această reducere sau eliminare nu va produce o pierdere foarte mare statului din punct de vedere financiar, pentru că oricum aceste autoturisme sunt conduse în România, dar proprietarii nu plătesc impozite sau asigurări în România, nu sunt verificate tehnic în România, iar prin înmatricularea acestora în România, statul român va recupera o parte din sumele de bani provenite din timbrul de mediu pe care nu îl încasează de la maşinile „străine“.

Cât te costă să îţi înmatriculezi singur o maşină cumpărată din România? Dar dacă este achiziţionată din afara ţării?

Cu excepţia taxei de primă înmatriculare/timbru de mediu, care variază în funcţie de autoturismul în cauză şi se calculează de către ANAF, costurile pentru transcriere (autoturism înmatriculat în România) ar fi următoarele: certificat de înmatriculare (37 de lei), autorizaţie provizorie de circulaţie (13 lei), taxa de înmatriculare permanentă sau temporară a autovehiculelor şi remorcilor, care este 60 de lei pentru cele până în 3,5 tone, şi 145 de lei pentru cele care depăşesc această greutate, taxa de autorizare provizorie (9 lei), la care se adaugă, în caz de nevoie, o taxă de autorizare a circulaţiei pentru probe a autovehiculelor şi remorcilor (414 lei). La acestea se adaugă o serie de tarife legate de contravaloarea plăcuţelor cu numărul de înmatriculare (dacă acestea nu se păstrează de fostul proprietar), în valoare de 20 de lei pentru număr la rând, respectiv 65 de lei pentru număr preferenţial.
 
În realitate, în costuri se includ şi alte sume, care sunt, la fel, calculate în funcţie de autoturism: poliţa RCA, impozitul pe mijlocul de transport achitat la serviciul de impozite şi taxe locale din cadrul primăriei de care aparţine cumpărătorul, costurile legate de ITP, dacă acesta este expirat, precum şi tariful perceput de RAR pentru certificatul de autenticitate, care este de aproximativ 100 - 120 de lei. De asemenea, există anumite tarife pentru întocmirea documentelor de vânzare-cumpărare şi completarea fişei de înmatriculare, precum şi costuri de deplasare pe la diversele instituţii publice. Pentru autovehiculele importate din statele UE, costurile sunt mai mari, adăugându-se obţinerea unei înmatriculări provizorii, omologarea efectuată de RAR, care se poate apropia de 400 - 450 de lei sau mai mult, costurile cu traducerile legalizate de un notar public - în medie. 20 - 30 de lei pe pagină, plus onorariul notarului, obţinerea certificatului privind TVA de la ANAF.

Care sunt paşii necesari şi mai ales cât timp trebuie să ai la dispoziţie pentru realizarea acestui demers?

Etapa 1: Traducător

Această etapă a înmatriculării este valabilă doar pentru autovehiculele achiziţionate din afara ţării noastre. Vă trebui să apelaţi la un traducător autorizat pentru două dintre documentele maşinii, şi anume: factura de achiziţie sau contractul de vânzare-cumpărare şi unul dintre documentele din ţara de provenienţă, din care să reiasă data primei înmatriculări. Factura o veţi folosi la înscrierea maşinii la Direcţia de Taxe şi Impozite, iar celalalt document va fi folosit la ANAF, pentru calcularea timbrului de mediu. Această etapă o să vă coste, în medie, cam 150 - 200 de lei, în funcţie de document, limba traducerii şi tarifele practicate.

Etapa 2: Registrul Auto Român

Prima etapă de înmatriculare efectivă presupune un drum la Registrul Auto Român (pentru maşinile cumpărate din afara ţării vi se va elibera cartea de identitate, fără de care nu puteţi parcurge următoarele etape). Veţi putea verifica, în felul acesta (indiferent de motivul pentru care mergeţi la RAR), dacă maşina are vreo problemă, spre exemplu, dacă a fost furată. De asemenea, certificatul de autenticitate are valabilitate 60 de zile, iar ITP-ul, doi ani, ceea ce înseamnă ca veţi avea destul timp să parcurgeţi celelalte etape. Pentru maşinile aduse din afara ţării, va trebui să efectuaţi omologare (cu eliberarea cărţii de identitate auto), autentificare şi ITP, pentru autovehiculele cu vechime până în 2004, această procedură costă aproximativ 450 de lei, pentru cele mai vechi, costurile cresc cu câteva zeci de lei. Pentru maşinile înmatriculate deja în România, va trebui să solicitaţi la RAR autentificarea, care costă aproximativ 120 de lei. Verificaţi, înainte de a ajunge la RAR cu maşina, dacă aceasta are inspecţia tehnică periodică valabilă, altfel, ar fi bine s-o efectuaţi la un service auto autorizat de RAR înainte de a prezenta maşina în vederea efectuării autentificării. În general, cam toate activităţile prestate de Registrul Auto Român necesită programare în prealabil, pe care o puteţi face telefonic la 021.9672 sau online, pe site-ul rarom.ro. De asemenea, ca o notă personală veţi pierde cam o zi sau jumătate de zi dacă nu sunteţi programaţi la prima oră a dimineţii.

Etapa 3: Direcţia de Impozite şi Taxe (administraţia locală)

Indiferent de metoda prin care dobândiţi maşina (cumpărare cu factură sau contract de vânzare-cumpărare, contract de leasing, moştenire, cedare, înmatriculată deja în România sau achiziţionată din afara ţării), veţi avea obligaţia, conform Codului Fiscal, să o declaraţi în vederea impozitării la Direcţia de Taxe şi Impozite de care aparţineţi, în termen de 30 de zile de la data dobândirii. În cazul în care veţi depăşi acest termen, veţi fi obligaţi la plata unei amenzi (valorile amenzilor pot să difere de la o localitate la alta, în funcţie de regulile primăriilor locale - amenzile prezentate aici sunt cele din Bucureşti). De asemenea, de la data declarării, veţi avea obligaţia să plătiţi impozit pentru maşina respectivă, cu respectarea celor două termene (30 martie şi 30 septembrie), depăşirea termenelor atrăgând penalizări. Impozitul se calculează în funcţie de categoria din care face parte maşina (autoturism, autoutilitară) şi de capacitatea cilindrică a acesteia. Tot aici veţi achita şi taxa de înmatriculare (60 de lei - pentru autovehiculele şi remorcile cu masa totală maximă autorizată de până la 3.500 kg sau 145 de lei - pentru cele a căror masă depăşeşte 3.500 kg).

Etapa 4: ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală)

Aici veţi depune cererea pentru calcularea timbrului de mediu, pentru toate maşinile care se înmatriculează pentru prima oară în ţara noastră, pentru cele deja înmatriculate, dar pentru care nu s-a plătit taxa sau a fost recuperată ulterior înmatriculării sau pentru cele reintroduse în patrimoniul ţării noastre şi pentru care a fost recuperată valoarea reziduală a taxei. Cererea se depune la organul fiscal de care aparţineţi, urmând să primiţi decizia cu suma de plata în câteva zile (2-3, de regulă), iar timbrul de mediu se calculează în funcţie de vechime, de valoarea CO2 şi de norma de poluare, şi se plăteşte la casieriile ANAF sau la Trezorerie. Valoarea în lei se determină pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Tot de la ANAF veţi putea obţine şi o adeverinţă care atestă nerestituirea taxei speciale de primă înmatriculare/taxei pe poluare sau timbrului de mediu, pentru toate autovehiculele care sunt deja înmatriculate în România şi schimba doar proprietarul şi pentru care a fost plătită această taxă la data primei înmatriculări a acestora, fără să fi fost recuperată ulterior de plătitor. Această adeverinţă se eliberează, de regulă, în câteva zile de la data depunerii cererii. În cazul în care taxa a fost recuperată de către plătitor, va trebui să plătiţi timbru de mediu pentru maşina cumpărată, altfel, n-o veţi putea înmatricula pe numele dumneavoastră. În cazul în care aţi cumpărat maşina din alt stat al Uniunii Europene, va trebui să ţineţi cont de sistemul comun de aplicare a TVA-ului şi, în funcţie de categoria la care vă încadraţi, să plătiţi TVA sau să obţineţi tot de la ANAF unul dintre cele două certificate pe care le poate solicita Serviciul de Înmatriculări, respectiv certificatul privind atestarea plăţii taxei pe valoarea adăugată, în cazul achiziţiilor intracomunitare de mijloace de transport noi, sau certificatul din care să rezulte că nu se datorează TVA în România.

Etapa 5: Asigurător

Indiferent ca vă achiziţionaţi maşina din străinătate sau din România, înainte de înmatricularea acesteia pe numele dumneavoastră, va trebui să întocmiţi o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (RCA), cu valabilitate de minimum şase luni şi care să fie deja valabilă în momentul în care prezentaţi dosarul pentru înmatriculare la Serviciul de Înmatriculări. Preţul acesteia variază în funcţie de datele tehnice ale autovehiculului şi de datele personale ale proprietarului. Pentru maşinile care sunt deja înmatriculate în România şi trebuie schimbat doar proprietarul, va trebui totuşi să faceţi RCA pe numele noului proprietar, excepţie făcând doar maşinile pentru care se termină contractul de leasing şi ai căror utilizatori devin proprietari. În acest caz, puteţi folosi RCA-ul deja existent, bineînţeles, dacă mai este valabil.

Etapa 6: CEC Bank / BCR / Poştă

Fiecare persoană care doreşte să înmatriculeze o maşină pe numele său (indiferent că ne referim la persoane fizice, juridice sau persoane fizice autorizate) va trebui să achite o taxă de certificat de înmatriculare de 37 de lei.

Etapa 7: Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (Serviciul de Înmatriculări)

După ce aţi parcurs precedentele etape de înmatriculare, vă puteţi prezenta la Serviciul de Înmatriculări în vederea înmatriculării maşinii pe numele dumneavoastră. Veţi prezenta la ghişeu dosarul de înmatriculare şi tot acolo vi se va atribui şi numărul de înmatriculare. În ceea ce priveşte timpul alocat, acesta depinde şi de cât de practic este fiecare, dar şi de norocul fiecăruia, pentru că există cazuri când poţi sta toata ziua la RAR sau poţi termina într-o oră, lucru valabil pentru majoritatea instituţiilor. Cel mai mult timp se va pierde la ANAF, în funcţie de documentul solicitat fiind necesară revenirea după o zi sau două.

Ce ne puteţi spune despre cei care au achitat deja taxa auto? Mai există vreo posibilitate să-şi recupereze banii?

În prezent, există mai multe propuneri legislative care tind fie spre eliminarea completă a taxei şi restituirea sumelor de bani încasate integral, fie doar spre restituirea unei părţi din aceasta, fie spre transformarea acestei taxe într-o taxă anuală sau într-un impozit anual plătit de toţi proprietarii de autoturisme. Ceea ce este de remarcat este faptul că există, în realitate, un beneficiu extrem de redus al statului în menţinerea acestei taxe, în condiţiile în care, pe de o parte, se generează o birocraţie suplimentară, şi, pe de altă parte, restituirile de taxe încasate nelegal sunt mai mult de 50% din taxa colectată anual. Aşadar, din taxa încasată statul restituie peste 50% înapoi, blochează înmatricularea de autoturisme second hand, şi, cu toate aceste eforturi, marea majoritate dintre aceste autoturisme rulează în România cu numere de Bulgaria sau de Marea Britanie (mai nou).

Cred că impozitele locale colectate anual de la aceste autoturisme depăşesc taxa de primă înmatriculare, ignorând faptul că acestea nici nu plătesc asigurare RCA în România, şi, din păcate, sunt foarte multe incidentele şi accidentele rutiere din România produse cu asemenea autoturisme în care recuperarea prejudiciilor este foarte grea, întrucât este necesară intermedierea Biroului de carte verde din Bulgaria.

În multe dosare, instanţele din Constanţa au dat câştig de cauză cetăţenilor care au solicitat înmatricularea maşinilor fără achitarea taxei de primă înmatriculare. Care este situaţia în prezent?

Este greu de evaluat sau de făcut o statistică. Fiecare dosar este diferit în funcţie de documentele pe care reclamantul le posedă, momentul la care s-a solicitat înmatricularea şi/sau plata taxei de înmatriculare. Cert este că această taxă a fost considerată în fiecare formă a ei ca fiind contrară legislaţiei şi principiilor din UE, iar CJUE (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene) a decis în şase cazuri în defavoarea statului român, şi, cu toate acestea soluţia eliminării acestei taxe nu a fost luată în considerare în mod serios. Problema practică în legătură cu aceste procese este faptul că nu se finalizează foarte repede, întrucât există o procedură prealabilă şi o procedură în faţa instanţei, ce presupun etape obligatorii cu termene procedurale destul de lungi, astfel că se ajunge fie la imobilizarea autoturismului pe o perioadă mai lungă de timp, fie la obţinerea unor înmatriculări provizorii succesive (maximum trei) ce pot genera costuri suplimentare.

Cum se procedează dacă cineva cumpără un automobil cu taxa achitată, dar recuperată? Noul proprietar trebuie să achite şi el respectiva taxă?

Conform legii actuale, da. De aceea este important ca un cumpărător să se intereseze şi să solicite acel certificat de la ANAF din partea vânzătorului care atestă nerecuperarea taxei, în caz contrar, nu poate efectua înmatricularea fără plata taxei sau doar dacă ulterior obţine înmatricularea fără plata taxei.

Sunt cazuri în care cumpărătorul se înţelege cu proprietarul unei maşini şi cei doi nu duc până la capăt procedura de vânzare a maşinii. Noul proprietar poate circula cu actele vechiului proprietar, atât timp cât acesta nu anunţă înstrăinarea maşinii?

Evident că, faptic, aceste cazuri sunt destul de întâlnite nu doar din motivul de a nu achita această taxă. Trebuie totuşi să ştim că transferul de proprietate operează doar în baza voinţei părţilor şi prin întocmirea unui document de transfer - factură sau contract de vânzare-cumpărare, însă există riscuri şi situaţii în care lipsa înmatriculării poate dăuna părţilor. Astfel, asigurarea tip CASCO sau RCA este anulabilă dacă există documente de vânzare sau de transfer al autoturismului, însă nu există o poliţă pe numele noului proprietar. De asemenea, neînregistrarea noului proprietar şi radierea vechiului proprietar la organele fiscale în termen de 30 de zile atrag aplicarea unei amenzi. Orice amendă contravenţională privitoare la autoturism (pentru rovinietă sau taxa de pod) este aplicată şi impusă vânzătorului.

Există vreo posibilitate ca actuala taxă de primă înmatriculare să fie eliminată?

Există, cum am mai spus, diferite iniţiative legislative care doresc fie eliminarea, fie transformarea acesteia sau reducerea cuantumului acesteia, însă, în opinia mea, eliminarea ar fi soluţia cea mai bună, mai ales că ar lichida o birocraţie inutilă, ar genera venituri fiscale mai mari la nivel local (prin înmatricularea maşinilor cu numere de Bulgaria sau alte state, dar care sunt folosite de români), ar evita problemele generate de accidentele cu aceste autoturisme şi ar da posibilitatea autorităţilor din România să verifice starea tehnică a acestor autovehicule.

Unde este mai uşor să înmatriculezi o maşină cumpărată din Uniunea Europeană? În România sau în Bulgaria?

Din păcate, nu cunosc procedura de înmatriculare din statul vecin, dar probabil că, dacă aş dori să achiziţionez un autoturism mai vechi de zece ani, cu o normă de poluare de tip Euro 3 sau mai redus, nu aş opta pentru România, din cauza valorii excesive a taxei.
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii