Fotoreportaj A mai trecut o vară hipnotizatoare

Vara s-a dus… Nisipul şi marea au rămas. Undeva pe o plajă pustie parcă se aude Ovidiu citind. Valurile se sparg încetişor de mal. Cineva se aşază cuminte pe un scaun uitat lângă o masă rămasă pe plajă, având o cafea fierbinte alături.
În lichidul arămiu nu-i lichior aromat, nici cafea...e doar rugina toamnei dizolvată-n lacrimile dimineţii... Cine a zis că marea nu are farmecul ei chiar şi toamna? Cine nu a văzut vara magnetizând în lumina frumuseţii efemere a mării, poate spune că nu a văzut nimic. Pulsează haotic, te hipnotizează în abisul ei... Vibraţia ei pulsează în fiecare inimă.
Vara ce a trecut cu viteza luminii… Noaptea în care doar roua ne mai umezeşte gândul… Viaţa pe care nu ştim să o stăpânim, pierdută în coşul cu struguri şi cireşe, din care muşcăm cu pofta tinereţii noastre intangibile.... aşteaptă următoarea vară.