Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
04:43 21 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Vindecarea rădăcinilor

ro

22 Jun, 2017 11:28 2278 Marime text
Natura  și starea vremii din România / Europa se află într-un proces evident de ”detoxifiere”, eliberare și eliminare.
Ploile, vânturile și schimbarea temperaturii, atât de neobișnuite pentru luna iunie, ne arată cum energiile încearcă să echilibreze negativitatea prezentă în lume.
La fel cum corpul nostru, când dorește să se curățe, elimine mucusul peste tot pe unde poate (pe nas, pe ochi, pe gât, pe fund sau prin alte părți), la fel și Natura din jur se curăță cum reușește: cu precipitații, cu mici furtuni, cu schimbări de temperatură și presiune atmosferică etc.

La fel și planeta Pământ, se eliberează de tensiunea acumulată prin diferite modalități de descărcare, de la mici cutremure și re-așezări ale plăcilor tectonice, până la variații de diferite grade ale câmpurilor electromagnetice.

În tot acest proces de ”remaniere” și renovare al energiilor din jurul nostru, noi oamenii ne străduim să ne adaptăm la tot ce apare.
Organele cele mai importante pentru adaptare la stresuri de orice fel (fizice, emoționale) sunt glandele suprarenale.

Acele glande situate deasupra rinichilor, ce eliberează adrenalină și noradrenalină, dar și încă alți circa 50 de hormoni, și influențează buna funcționare a corpului nostru în fiecare moment.
În ultimii ani am tot discutat în articole, cărți și la cabinet despre sindromul de epuizare al suprarenalelor, de care suferă oamenii moderni, ca urmare a excesului de stimuli ai civilizației moderne, dar mai ales, ca urmare a alimentației dezastruoase a epocii în care trăim.

Datorită slăbiciunii suprarenalelor, pentru majoritatea oamenilor eforturile de adaptare, chiar și la circumstanțele termice, de vreme și de energie ale prezentului declanșează reacții neobișnuite.
Foarte mulți oameni suferă de tulburări de somn, cu treziri pe la orele 3-4 dimineața, în episoade de palpitații, valuri de căldură și stări de frică și agitație inexplicabile.
Numite ”atacuri de panică”, aceste reacții adaptative ale suprarenalelor indică starea de epuizare extremă la care s-a ajuns, prin abuzare continuă a corpului fizic.

Alți oameni suferă de comportamente alimentare compulsive, printre care consumul de neoprit de dulciuri și/sau făinoase (patiserie). Tot suprarenalele, cu hipoglicemia și dezechilibrele minerale induse declanșează și aceste reacții.
Să nu mai discutăm de tulburările de reacție socială, datorate furiei, agresivității, iritabilității, nerăbdării sau agitației, ce apar la din ce în ce mai mulți copii, adolescenți și adulți, datorate de asemenea slăbiciunii suprarenalelor.

Dar ceea ce slăbește cel mai tare și mai tare funcționarea normală a glandelor suprarenale, responsabilele adaptabilității corpului, sunt URMĂRILE TRAUMELOR și ȘOCURILOR.
Și nu ne referim doar la traumele și șocurile vieții pe care o trăim (pentru că sunt destule și aici – de la trauma abandonului când am fost lăsat prima oară la grădiniță sau școală, și până la traumele ridiculizării de către colegi sau profesori, traumele respingerii de către parteneri, traumele induse de rezultatele greșelilor inevitabil făcute în cursul vieții și multe altele).
Ne referim mai ales la traumele suferite de strămoșii noștri, și care se transmit prin ADN-ul celulelor la mai multe generații. Pe care le-am primit în corp chiar de la naștere, de la apariția pe lume a corpului fizic.
Sunt denumite TRAUME TRANSGENERAȚIONALE și reprezintă obiectul de studiu al unei întregi ramuri a psihologiei moderne, numită Constelații Familiale.
Cartea pe care o citesc săptămâna aceasta este o carte de psihologie:

”Povestea ta a început demult – cum să vindeci traumele familiale moștenite” de Mark Wolynn, apărută la editura Trei, în 2016
Alături de autorul cărții, un psiholog clinician specializat în traumele transgeneraționale, director și formator la Institutul pentru Constelații Familiale din San Francisco, am parcurs pas cu pas un proces detaliat, minuțios, uneori dureros și neconfortabil – de identificare a rănilor sufletești încă nevindecate din trecut care mă împiedică să mă bucur de viața mea, așa cum este ea, în prezent.
Și m-am trezit că am devenit foarte tare interesată de istoria familiei mele.

În copilărie, am auzit de multe ori niște povești despre un bunic, pe care nu l-am cunoscut niciodată, și familia sa, sau despre o bunică ce a murit prea devreme, când aveam doar 7 ani și familia sa.
Dar acele povești nu au avut relevanță foarte mare în acel moment al vieții, când le-am primit. Au fost doar povești, repetate prea des (și cu aceleași cuvinte) de părinții mei – la rândul lor îndurerați și furioși, datorită propriilor lor răni sufletești.

Săptămâna ce a trecut am simțit nevoia să reaud despre istoria familiei mele, pentru a găsi un sens la propriile mele trăiri, repetitive și inducătoare de comportamente auto-destructive.
Mă întreb iar și iar ce mă face să repet aceleași tipare de auto-sabotare, de blocare în stagnare, de auto-blamare?
De ce obsesiile și dependențele alimentare sunt atât de intim legate de rănile emoționale?
De ce toate nemulțumirile și aparentele neîmpliniri sufletești declanșează reacții fizice atât de clare și comportamente repetitive, ca niște capcane din care nu găsesc forță să mă eliberez?
Cartea lui Mark Wolynn mi-a dat unele răspunsuri care au avut sens pentru mine.
Multe dintre trăirile, senzațiile și emoțiile mele NU SUNT ale mele.
Sunt moștenite, prin ADN și de-a lungul generațiilor, de la strămoșii mei.
Eu doar le exprim și le manifest, fără măcar să înțeleg ce sunt.

Când a existat o traumă atât de intensă, o durere atât de mare încât realmente nu a putut fi exprimată de o singură persoană, pentru că i-ar fi paralizat complet sistemul endocrin și nervos, persoana respectivă a ”împărtășit” trăirea cu câteva alte generații după ea.
Astfel, fără să intenționeze și să știe că face asta, o străbunică de-a mea și-a întins nefericirea și rana sufletească pe încă 3 generații și ar fi continuat să o întindă, dacă nu aș fi conștientizat-o eu și decis să o procesez/ integrez și opresc.
La fel a procedat un străbunic și posibil ca și alți strămoși, despre care să nu știu.
Am aflat că trăiesc în mod inconștient niște povești nespuse ale generațiilor anterioare.
Că multe dintre stările mele de tristețe, de depresie, de frici inexplicabile sau de reacții ciudate în diferite circumstanțe NU SUNT STĂRILE MELE. Ci sunt moșteniri venite de-a lungul generațiilor de la strămoșii mei.

Sunt RĂDĂCINILE MELE ADAPTATIVE.
S-au transmis toate aceste reacții și probleme nu cu intenția de a-mi face mie rău.
Ci cu scopul de a mă pregăti adaptativ pentru dificultățile cu care aș putea să mă confrunt.
Când unul dintre strămoșii mei a supraviețuit unei traume cumplite, ceva din celulele și corpul său a simțit nevoia să trimită avertizarea generațiilor următoare de urmași, pentru a fi bine pregătiți în cazul expunerii la o traumă asemănătoare.
În rădăcinile familiei mele am descoperit două bunici, de ambele părți (maternă și paternă) molestate și abuzate, fizic, verbal și emoțional de partenerii de viață. Ambele bunici au trăit și trauma abandonului din partea părinților, în momente diferite ale vieții.
Așadar, trauma agresivității și dominației, plus trauma abandonului mi-a fost transmisă direct în celule, prin ADN-ul moștenit pe linie feminină.
Dacă vibrația ”victimei” este foarte clar întipărită în memoria propriilor mele celule, iar strategiile de apărare și supraviețuire sunt extrem de perfecționate, am descoperit că în aceleași celuele există și vibrația ”agresorului”.
Pentru că și bunicii care au realizat actele de agresiune sunt printre ”donatorii” materialului genetic din care este format corpul meu.
Așadar, sunt și agresorul și victima, într-un mod potențial.

În celulele mele există informația completă pentru comportamentul de predator și pentru comportamentul de pradă / victimă.
Ce fac eu cu această informație, ce aleg eu să exprim din această bibliotecă de date, depinde de alegerile mele din fiecare moment, în viața mea prezentă.
Interesându-mă de istoria și rădăcinile familiei mele și mergând până la 4 generații în urmă, am avut o revelație uriașă cu privire la propria mea structură.
Întotdeauna m-am considerat că sunt ”una”, o singură entitate, un corp, o minte, o singură ființă.

După ce am înțeles că organismul meu este format din miliarde de celule, cu conștiință individuală și inteligență, ce sunt grupate în organe și sisteme, la rândul lor dotate cu conștiință și inteligență, am încetat să mă privesc ca fiind ”unul” și să mă consider ”un conglomerat” de unități.

Iar acum, când am identificat că emoțiile și trăirile mele vin din atâtea părți și rădăcini ale trecutului (de la părinți, bunici, străbunici), am confirmat faptul că niciodată nu am fost ”unul”, o entitate.
Că sunt un amestec complex – sunt O COMUNIUNE de entități.

Nu sunt și nu am fost ”una”, nu sunt și nu am fost izolată, sau singură, sau doar eu.
Întotdeauna am fost o parte din ramura familiei mele. Și întotdeauna am fost un conglomerat de entități care formează corpul meu.
Și mereu am fost un fel de Univers ce am evoluat alături de alte ”mini-Universuri” ale altor oameni, interacționând continuu între noi, schimbând informații și energii și fiind conectați în marea matrice a vieții.
Explorându-mi rădăcinile și descoperindu-mi piesele interioare CE NU SUNT ALE MELE, dar sunt preluate de la alții, am descoperit și mai mult CINE NU SUNT EU și am crezut toată viața că sunt eu.
Simt că mă apropii din ce în ce mai mult de CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT, de esența a ceea ce sunt eu, și doar eu.
Pe măsură ce identific părțile din mine ce nu sunt eu, dar pe care le-am preluat și asimilat ca fiind eu, fără să pun nimic la îndoială, încep să vindec traumele transgeneraționale ce au blocat familia mea de-a lungul zecilor de ani.

Procesul de vindecare, care a pornit de la detoxifierea fizică și schimbarea alimentației, s-a extins la nivele pe care nu le-aș fi putut vreodată imagina, la debutul procesului.
Analiza relației mele cu mama și tata, privirea onestă a dificultăților cu care ne confruntăm și mai ales, vindecarea rădăcinilor pe mai multe generații reprezintă unul dintre cele mai profunde și curajoase demersuri în care m-am implicat în ultimii ani.

Cartea lui Mark Wolynn – Povestea ta a început demult – cum să vindeci traumele familiale moștenite” mi-a oferit o serie de instrumente pe care le-am folosit într-un proces petrecut în liniștea casei mele.
Nu este nevoie să petrecem ore întregi în cabinetele terapeuților, deși o vizită la psiholog poate fi uneori eliberatoare.

Vindecarea reală, atât în detoxifierea (alimentară), cât și în eliberarea emoțională se întâmplă ACASĂ, în liniștea și confortul căminului nostru.
Avem nevoie de mult timp să facem procesul de vindecare. Și doar acasă la noi, în tihnă și familiaritate, putem să găsim resursele să-l facem în mod temeinic.
Într-unul dintre exercițiile din carte, am lucrat intensiv pe identificarea ”caracterizărilor-nucleu” – ale părinților.

Am fost ghidată să fac niște descrieri spontane, necenzurate și fără să stau prea mult pe gânduri ale părinților mei.
Și apoi, să observ termenii și cuvintele care se repetă și denotă încă răni nevindecate, în relația cu ei.
Autorul cărții spune că atunci când eraum mici, trupurile noastre au funcționat ca niște reportofoane, înregistrând informații pe care le primeau și stocându-le sub formă de stări afective.
Când descriem pe cineva folosind adjective, acestea ne vor duce înapoi la stările afective și imaginile ce le însoțesc.
Mark Wolynn spune că mulți dintre noi rămânem fixați pe ceva care credem că ne-au făcut părinții noștri, ceva care ne-a stricat viețile.
De fapt, noi am permis acelor amintiri, fie ele corecte sau distorsionate, să prevaleze asupra lucrurilor bune pe care ni le-au dat genitorii noștri.
Părinții, în încercarea lor de a fi părinți, fără să dorească le produc durere copiilor lor.
ESTE INEVITABIL.
Problema nu este ce ne-au făcut părinții noștri; problema este cum ne agățăm noi de acele lucruri.
În general, când părinții noștri ne-au făcut rău, acel lucru a fost neintenționat.
Cu toții simțim că sunt lucruri care nu le-am primit de la părinți.

Dar a fi împăcați cu părinții noștri, înseamnă a fi împăcați și cu ceea ce am primit și cu ceea ce nu am primit de la ei.
Când punem în lumină ceea ce ni s-a dat, putem căpăta putere de la părinții noștri, care chiar dacă nu ne-au arătat întotdeauna, au vrut doar ceea ce este mai bine pentru noi.
La fel cum părinții lor au vrut ceea ce a fost mai bine pentru ei, așa cum au crezut și au știu ei mai bine.
Și așa, putem vedea cum ”trauma transgenerațională” se transformă doar într-o tentativă de vindecare transgenerațională, în care fiecare părinte și-a dorit din suflet să facă cât de bine cu putință a putut, ca al său copil să nu mai repede propria lui suferință.

Vindecarea rădăcinilor înseamnă conștientizarea binelui și bunătății oamenilor, dincolo de suferință, traumă, ignoranță, inconștiență și dificultățile procesului de adaptare în lumea în care trăim.
Acum înțelegeți cu toții de ce avem suprarenalele slăbite, de generații întregi?
Adaptarea la tot ce se întâmplă în lumea în care trăim este un proces ”consumator” al suprarenalelor.
CONȘTIENTIZAREA este un cadou tip ”trezire” oferit multor persoane, dar înțeles, integrat și acceptat de puțină lume.
Adevărul despre realitatea lumii este dureros.

Dar suferința și durerea reprezintă poarta prin care avem nevoie să trecem, pentru a obține reala vindecare.
În anotimpul cireșelor, fructe care întăresc zona rinichilor și suprarenalelor, principalele organe în corp ce se ocupă de ”legătura cu strămoșii”, cu forța vitală moștenită de la părinți și bunici – am descoperit că nivelul de lucru și vindecare a ajuns la aceste ”rădăcini”.
Posibil ca mulți dintre voi să fi resimțit aceste energii, în ultimele zile.
Ele continuă.
Procesul este în plină desfășurare și va mai dura o perioadă.
Urmăriți Natura exterioară, care vă va indica direcția în care se produce ”curățenia” și vindecarea.
Soarele și norii, focul și apa, se împletesc și alternează schimbător, inclusiv în săptămâna ce va urma.
Profitați de aceste dansuri energetice masculin/feminin pentru a vă duce propria vindecare la niveluri mai profunde.
Explorați și echilibrați propriile rădăcini.
 
Vă doresc zile de iunie abundente și luminoase,
cu iubire, tuturor,
Sorina

http://www.centrulnatura.ro/vindecarea-radacinilor/

Ti-a placut articolul?

Comentarii