Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
05:32 20 04 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Condamnat la moarte

ro

25 Nov, 2003 00:00 1118 Marime text

Boschetarii - cel mai precis barometru social

Ilie Tudoran, in varsta de 64 de ani, aproape orb si bolnav de plamani, risca sa nu mai apuce primavara viitoare * Batranul a fost evacuat din casa si aruncat pe drumuri * In prezent, fosta lui locuinta a devenit o ruina, ca de altfel multe cladiri din zona respectiva * Data fiind varsta lui inaintata, oameni care-l cunosteau mai de multa vreme cauta sa-l sprijine fiecare dupa posibilitati * Tot cunoscutii sai au incercat sa-l ajute sa se poata pensiona pentru limita de varsta, intocmindu-i un dosar de pensie * Din pacate, la Casa Judeteana de Pensii nu s-a gasit nici o solutie vizavi de situatia batranului * Ilie Tudoran doarme printre daramaturile unde odata a fost locuinta lui din strada Sulmona * Lumea care-l cunoaste spune ca, daca va fi lasat in situatia asta, batranul va muri cu siguranta in iarna aceasta * Cei de la Protectia Sociala se fac ca nu vad, cu toate ca cetatenii din zona spun ca au sesizat cazul de nenumarate ori

Pe zi ce trece, numarul celor care raman pe drumuri creste in mod alarmant, ingrosand randurile celor fara adapost si, implicit, pe cel al boschetarilor. Nivelul scazut de trai si de salarizare, taxele si impozitele impovaratoare sunt doar unele dintre cauzele care conduc la macinarea efectiva a paturii sociale sarace. Cu toate ca in permanenta statul roman are grija sa "suga" si ultimul banut de la cei care lucreaza "pe bune" si chiar cateva ore pe saptamana, motivul fiind asigurarea fondurilor denumite "contributie pentru ajutorul social", foarte multa lume se trezeste la un moment dat ca, dupa o viata de munca, ori nu are dreptul la pensie, ori beneficiaza de o pensie mizerabila. Acesta este ajutorul statului. Despre asistenta sociala, nici vorba. Functionarii alesi pe spranceana, si nicidecum dupa competenta, nu fac altceva decat sa complice si mai mult soarta unor oameni ajunsi la capatul rabdarilor sau chiar al zilelor. Si, in felul acesta, dezinteresul statului fata de cetatenii de rand este scos si mai mult in evidenta, oamenii loviti de soarta, multi la numar, ajungand sa deteste tot ceea ce inseamna functionar public. Lasand la o parte visul pervers deja al politicienilor de a fi acceptati in structurile europene, nu putem trece mai departe fara a urmari modul in care sunt tratati cetatenii defavorizati in tarile cu adevarat civilizate. In Vest, termenii de "ajutor social" sau de "asistenta sociala" etc. au intr-adevar valoare. Legile sunt mult mai aspre in cazul functionarilor publici care nu-si respecta statutul sau care isi agreseaza petentii. Probabil ca tocmai de aceea in Vest viata este mai dulce pentru toata lumea, iar statutul de sarac nu este chiar asa de chinuitor ca la noi.

Osandit sa moara intre ruine

Ilie Tudoran implineste luna viitoare nu mai putin de 64 de ani. Dupa cum se intrevede situatia, omul va "sarbatori" implinirea acestor ani intr-un morman de gunoaie, undeva intre ruinele unei cladiri din strada Sulmona din cartierul Peninsula. La viata lui, Ilie Tudoran a lucrat ca muncitor de deservire in cadrul fostei ICRA Constanta inca din anii 1960. Timp de 17 ani de zile a lucrat cu carte de munca in cadrul acelei intreprinderi, fiindu-i opriti din salariu, ca oricarui om al muncii, acele doua procente reprezentand pensia suplimentara. Plecand de la ICRA Constanta, Ilie Tudoran a mai muncit timp de alti 20 de ani pe unde a mai apucat, prin port ca docher sau cu ziua pe la diverse societati. Toata aceasta perioada a vietii, batranul a locuit intr-un imobil nationalizat din cartierul Peninsula. Febra revendicarilor a lovit si soarta lui Ilie Tudoran, acesta fiind evacuat si aruncat in strada de un asa-zis proprietar. In acest moment, batranul doarme tot in imobilul de unde a fost aruncat in strada, doar ca acum cladirea in care locuise este distrusa in intregime, fiind transformata in ruina. Vecinii care-l cunosc de ani de zile si care-l compatimesc incearca sa-l ajute care cum poate, cu o haina, cu ceva mancare etc., unii il mai iau in casa si il spala. Ilie nu mai are de mult familie. Nu vorbeste despre acest lucru. Oamenii spun ca a avut o sotie, dar a murit cu multi ani in urma. Poate fi vazut zilnic in Piata Ovidiu, prin magazinele alimentare sau pe strada, cum asteapta ca trecatorii sa-l miluiasca cu ceva mancare sau bani. Deoarece este aproape orb si bolnav de plamani, batranul se deplaseaza cu foarte mare greutate, sprijinindu-se intr-un baston improvizat dintr-o tija de umbrela. Majoritatea locuitorilor din zona spun ca au tot facut sesizari pe la grupurile de Asistenta Sociala, pe la Casa de Pensii, dar nimeni nu s-a deranjat sa vina si sa se ocupe de soarta lui Ilie Tudoran. Mai rau este ca grupurile dese de turisti straini care viziteaza zona peninsulara observa ciudatenia (pentru ei este o ciudatenie) si intorc curiosi privirile dupa acest om napastuit. Unul dintre cunoscutii lui Ilie Tudoran a incercat, in zadar, sa-i faca acestuia un dosar de pensie, pentru a beneficia de un sprijin financiar oricat de mic, ceea ce poate l-ar ajuta in aceste circumstante sa poata fi internat intr-un camin de batrani. Cu toate ca documentatia a fost pusa la punct in mare masura, soarta lui Tudoran a incaput pe mainile functionarilor de care vorbeam la inceputul materialului de fata si bineinteles ca si acum omul se afla pe aceeasi strada, mananca din aceeasi mila publica si doarme in acelasi cotlon din ruine. Toti cei care-l cunosc spun ca batranul nu va mai apuca primavara viitoare, soarta lui fiind sa moara de frig in culcusul dintre daramaturi. Si toate astea se petrec in ochii lumii, factorii de raspundere de care pomeneam mai devreme apropiindu-se cu pasi repezi de postura de ucigasi din culpa.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii