Voiculescu către Felix - „Would you be my Valentine"?!

După ce avocaţii slujitorului regimului trecut au epuizat toate căile extraordinare doar pentru a prelungi şi menţine incertitudinea, CAB a decis că Voiculescu a colaborat cu Securitatea. N-a fost chiar atât de greu, probabil că „domn profesor" mai voia un breaking news pe tema asta şi l-a avut. Acestă decizie definitivă vine din păcate prea târziu şi tocmai de aceea, va fi urmată de...nimic. Poate doar de un nou atac asupra magistraţilor dintr-o anumită parte a presei, ceva de genul... judecătorii sunt nişte băsişti sau toată chestiunea va fi trată din nou ca o conspiraţie a Monicăi Macovei şi a Vivianei Reding. Hehehe.. păi normal că a colaborat şi nu numai, altfel cum să fi ajuns unde a ajuns şi să fi construit un imperiu, din nimic?! De altfel dacă ne uităm pe autobiografiei publicate pe pagina web oficială, Voiculescu s-a născut într-o familie modestă, tatăl fiind instalator iar mama casnică. A crescut în cartierul bucureștean Bariera Vergului, lângă Patinoarul 23 August, unde a practicat hochei pe gheață. În 1982, Dan Voiculescu renunță la locul de muncă de la stat și devine reprezentantul firmei cipriote Crescent Commercial & Maritime Ltd. Cyprus în România care avea relații privilegiate cu Securitatea, mai exact cu Întreprinderea de Comerţ Exterior „Dunărea". S-a vehiculat ideea că firma ar fi fost un paravan prin care Nicolae Ceaușescu scotea bani din țară într-un cont secret. În 1990 un grup de experți canadieni angajați de Guvernul României pentru a da de urma banilor lui Ceaușescu au vehiculat numele lui Dan Voiculescu, însă investigațiile au fost oprite deoarece nu s-a ajuns la niciun rezultat sau probă concretă. Conform CNSAS şi răposatului nea Ticu Dumitrescu, prima oară când Voiculescu ar fi fost recrutat a fost în 1970 sub numele de cod „Mircea", când i s-ar fi dat misiunea de a colecta informații despre cetățenii străini, activând ca translator de limbă germană pentru aceștia dar întrucât rezultatele au fost nesatisfăcătoare, colaborarea aceasta s-ar fi încheiat în anul următor. În 1973, i s-ar fi dat numele de cod „Felix" și timp de doi ani ar fi dat o serie de note informative despre cetățenii străini cu care a avut contact. În 1975, Voiculescu a devenit membru al PCR, iar Securitatea ar fi renunțat la informatorul Felix, el fiind însă folosit în continuare ocazional, cum a fost cazul notei din 1977, care a fost importantă pentru CNSAS în vederea formulării acuzației de poliție politică. Mogulul are bani să cumpere tot ce-i doreşte pipota: mandate de senator, avocaţi harnici care ştiu să facă naveta în mod eficient între Dan Voiculescu şi Felix, angajaţi capabili să transmită mesajul şefului lor în cuvinte convingătoare, dar mai ales oameni influenţi pe traseul întortocheat al tranziţiei pe care s-a descurcat foarte bine folosindu-se fie de foştii săi subalterni din Securitate, ajunşi în poziţii importante, fie de relaţiile pe care şi le-a făcut pe parcurs datorită trustului său media. De altfel. se poate observa cu uşurinţă cum cazul Voiculescu se mută mereu de la Tribunalul Bucureşti la Înalta Curte, în funcţie de statutul fostului turnător la Securitate, care este ales senator de câte ori candidează şi care îşi dă demisia de câte ori este în pericol să ajungă la închisoare. Dacă n-ar fi atât de periculos pentru şi aşa mult prea fragila democraţie românească, Voiculescu sau Felix ar putea fi tratat doar cu compasiune.. Din păcate, privim cum Voiculescu şi-a cumpărat o ţară, vezi raportul MCV, o ţară răvăşită pentru un singur om...În cazul lui şi stâlpul infamiei este mult prea mic.