Traim intr-o lume a paradoxurilor

Au venit sarbatorile de iarna! Chiar daca din punct de vedere calendaristic mai este destul pana atunci, totusi ma uit in jurul meu si vad ca cei mai multi dintre prieteni si cei in jurul carora ma aflu in aceasta perioada au un aer specific acestor sarbatori. Si aici nu ma gandesc la faptul ca nu mai au tragere spre munca, ci la faptul ca parca toti au devenit mai buni si mai plini de intelepciune. Chiar si cei care pana acum pareau de neclintit. Ar parea simpla poezie ceea ce spun, dar ar trebui privit si dincolo de aceste randuri. Pana la urma, in aceasta lume in care radacinile vietii devin tot mai subrede, sarbatorile de iarna se numara printre ultimele redute ale vietii traditionale. Aceste sarbatori provin cu adevarat din vechime si au adunat o paleta foarte larga de obiceiuri. Ii las pe specialisti sa se pronunte cu privire la tot ceea ce inseamna "sarbatorile de iarna", iar eu vreau sa va spun ca fiecare dintre noi trebuie sa devenim ceva mai constienti de un "paradox" care insoteste aceste sarbatori. Daca din punct de vedere climateric, cel putin in emisfera nordica, sarbatorile de iarna anunta inceputul celui mai friguros sezon, indepartarea cea mai mare fata de Soare si plasarea in cea mai nefavorabila pozitie fata de razele sale, din punct de vedere sufletesc avem de-a face cu o primavara extraordinar de fascinanta si aproape miraculoasa. Perioada sarbatorilor de iarna este intr-adevar perioada de crestere a calitatilor si virtutilor umane. Prin obiceiul de a darui, de a face cadouri celor dragi, celor aflati in nevoi, se dezvolta in aceasta perioada generozitatea, compasiunea, dragostea, bunatatea si multe alte virtuti. Si toate acestea sunt ca o primavara blanda si viguroasa pentru suflet. Nasterea lui Iisus devine astfel, in mod simbolic, nasterea constiintei in fiecare dintre noi. Este un moment cu totul special, care nu trebuie ratat sub nici o forma. Cred ca nu ne costa nimic suplimentar, daca am incerca sa fim cu adevarat plini de intelepciune si sa nu lasam sa treaca peste noi aceasta sansa de a ne bucura de revigorarea sufletului si a spiritului. Trebuie sa lasam bunatatea, generozitatea, compasiunea, omenia, dragostea sa ne cuprinda. Mereu imi spun ca trebuie sa incetam cu carcotelile si judecatile inutile, sa lasam de o parte grijile si sa ne bucuram bucurandu-i pe ceilalti si astfel putem fi cu adevarat oameni. Auzeam pe cineva zilele trecute spunandu-mi ca luna decembrie trebuie sa fie luna sarbatorile in integralitatea sa. Dar de ce trebuie doar in luna aceasta sa fim in sarbatori, cand putem face din fiecare zi sa fie o sarbatoare? Mi-am dat seama, nu demult, ca cei care fac raul sunt oameni cu sufletele mutilate de tot felul de traume. A continua sa-i condamn pentru ceea ce au ajuns sa fie, pentru rautatea din ei, nu este nici pe departe o modalitate de a ne pune la adapost de raul lor sau, cu atat mai putin, de a-i ajuta. Parerea mea este ca nu trebuie sa ratam ocazia sarbatorilor de iarna si sa ne amintim de cei pe care trebuie sa-i iertam pentru a ne elibera astfel sufletele de durerile care s-au cuibarit atat de adanc in noi. Sa-i iertam si sa le trimitem in dar compasiunea celor care ne-au jignit si fara a ne astepta ca ei sa ne inteleaga gestul sa ne bucuram de primavara din sufletele noastre, care trebuie incurajata si sustinuta prin multe fapte bune. Si totusi nu inteleg un paradox. De ce numai primavara este usor sa fii bun si sa te bucuri de bunatate? Toate se transfigureaza in jurul nostru in perioada sarbatorilor de iarna. Impodobim totul pentru a face din lumea in care traim un loc care sa ne reflecte bogatia sufletului. Priviti si bucurati-va de luminile care deja stralucesc la ferestre si pe strazi.