Toleram ipocrizia

Ce este toleranta? Atributul umanitatii. (Voltaire)

Pornind de la "fructul" gandirii filosofului iluminist, ar trebui sa ne gandim, cu adevarat, la toleranta. Ne dam mereu suflete caritabile, fetele bisericesti spun ca toleranta este telul oricarui credincios, ca asa devenim mai buni, iar sufletele ni se vor mantui. Pe bune?!?! Hai sa analizam situatia... Marsul comunitatii gay, care a avut loc sambata in Bucuresti, a fost un motiv foarte bun pentru a vedea cat de meschini si de ipocriti suntem. Cu cateva zile inainte de manifestare, toti si-au aratat dezaprobarea, preotii au inceput sa se roage, toate problemele au fost lasate deoparte. Parca nimic nu mai misca in tara asta decat parada homosexualilor. Ziarele au scris despre casatoriile intre persoane de acelasi sex, s-au gasit vedete de filme porno cu gay, proveniti din Romania, s-au dat exemple, s-a blamat cu mult succes. S-a facut un miting anti, in Bucuresti, un altul in Constanta si probabil ca si alte comunitati s-au mai rasculat impotriva manifestarii celor cu o alta inclinatie sexuala decat cea a majoritatii. Stiu ca, de obicei, oamenii nu accepta ceea ce nu inteleg. De asemenea, nu pot spune ca sunt o simpatizanta a celor care s-au manifestat public sambata, insa, din punctul meu de vedere, fiecare este liber sa faca tot ceea ce simte, atata timp cat actiunile produc fericire. Nu este normal sa faca parada cu iubirea lor, insa, cati dintre heterosexuali nu fac circ „din dragoste“? Oare nu este frustrant sa simti intr-un fel si sa stii ca, daca te manifesti in acel sens, esti blamat de toata lumea? Mai grav este ca toleram atatea lucruri aberante, incat prezenta gay-lor in universul nostru mi se pare o chestie infima. Putem trece peste cruzimea unor fapte ale semenilor nostri, putem accepta ca parintii sa-si bata progeniturile, inchidem ochii cand vedem o nevasta batuta de sotul prea gelos sau in pragul comei alcoolice, insa nu putem accepta dragostea dintre doi barbati. Cazurile nu sunt atat de dese, nu vedem oriunde intoarcem capul barbatii sarutandu-se intre ei sau travestiti imbracati, dupa cum le este obiceiul, in culorii vii si cu mult sclipici. Insa, chiar daca poate nu am vazut niciodata un gay, tinem cu tot dinadinsul sa ne rasculam. Tarile occidentale, cu care dorim de zeci de ani sa ne aliniem, i-au acceptat, multe persoane publice si-au recunoscut placerile... "altfel", parintii au inceput sa-si inteleaga copiii homosexuali. Casatoriile nu sunt obligatorii, pentru ca si multe relatii heterosexuale s-au debarasat de "corvoada" actelor. Concubinajul are mai nou rol de celula de baza a societatii. Insa, mai greu este ca nimeni nu vrea sa inteleaga ca aceste deprinderi exista de cand lumea. Mari imparati romani au fost bisexuali, si asta numai din nevoia de a avea copii, pentru ca altfel, femeile nu ar fi avut ce cauta in universul lor amoros. Multe deprinderi blamate acum au fost privite mult timp ca lucruri normale, de cei care au trait cu multe sute de ani inaintea noastra. Nu spun ca ceea ce fac ei este bine sau ca mi se par indeletniciri normale, spun doar ca ar trebui sa nu ne mai pese de ceea ce fac cei de langa noi. Si mai cred ca ar trebui sa ne debarasam de pacatul ipocriziei si sa invatam sa fim mai toleranti. Si, domnilor, voi care sunteti cei mai aprigi combatanti ai gay-lor, lucru de inteles, pe de-o parte, din cauza amenintarii si a complexului de castrare, ganditi-va la indarjirea voastra data viitoare cand mai aveti fantezii in care sunt implicate doua... doamne.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}