Singuratatea huliganului de cursa lunga

Cazul cameramanului "cazut la datorie" inaintea derby-ului dintre Dinamo si Steaua, de la sfarsitul saptamanii trecute, a bulversat opinia publica. Toate ziarele si posturile TV au incercat sa-i gaseasca pe suporterii care s-au napustit asupra unuia care n-avea nicio vina.

S-au vehiculat ipoteze, s-a aruncat vina de la unul la altul, s-au cautat vinovati, dar mai ales scuze. Jandarmeria spune ca nu a facut nimic pentru a nu incinge mai tare spiritele. Liderii galeriilor s-au dezis de faptele celor pe care-i au in grija si din cauza fanatismului carora castiga faima si bani. Autoritatile au fost oripilate dar, in gandul lor, au spus ca e bine ca la noi, inca, nu mor oameni pe stadioane si nu din cauza problemelor cardiace, ci din cauza batailor. Toti si-au intors spatele de la cei pe care, intr-un fel sau altul, ii indeamna la astfel de fapte. Pentru ca, sa fim seriosi, evenimentele din tribune sunt strans legate de galceava dintre conducatorii cluburilor. Injuraturile dintre finantatori se reflecta foarte bine in cantecele de galerie. La fel si comportamentul tuturor razboinicilor luminii din intunecata Liga a lui Mitica. Raman victimele, auzim povesti, apar materiale de presa si cam atat. De aceasta data, vinovatii s-au facut nevazuti. Victima a apucat, intr-adevar, sa-si filmeze agresorii, insa in aceste zile, care au trecut de la neplacutul eveniment, numai unul dintre batausi s-a predat politiei. Se stiu porecle, insa nu si nume. Se stiu zonele in care stau, insa nu adrese. Se stiu faptele si urmarile, insa nu se stiu faptasii. Cu ani in urma, inainte ca fotbalul sa devina o afacere intr-o Romanie mancata de fel de fel de orgolii, sportul rege era o arta. La fel si adoratia pentru o anumita echipa. Din acea perioada, au mai ramas numai amintirile frumoase si unele cantece de galerie. Frumoase si ele. Poetii scriau pentru fanaticii din acele vremuri, scandarile erau frumoase si transmiteau tuturor iubirea suporterilor fata de echipele cu care tineau. Au ramas legendele, idolii tribunelor din acele vremuri, oameni care acum se zbat intre viata si moarte. Toate nu mai au nicio insemnatate acum. „Poetii“ galeriilor din zilele noastre nu stiu decat sa injure. Scandarile lor nu sunt suportate decat de gazonul stadionului pe care ar fi gata sa-si dea viata pentru cei pe care ii idolatrizeaza. Cum s-a schimbat atat situatia? Cum au ajuns vedete liderii galeriilor, "capii" scandalurilor dintre huligani, ce seamana cu adevarate razboaie? Si de ce nimeni nu-si asuma responsabilitatea? Pentru ca, daca victime sunt huliganii, totul se musamalizeaza. Insa, deja ti-e frica sa te duci la stadion, din pura simpatie pentru una dintre combatante, din cauza ca ai toate sansele sa ajungi la spital. Fotbalul romanesc, asa prost cum spune toata lumea ca este, a produs mereu mari pasiuni. Nu avem campionat de nivelul celui din Italia sau Spania, insa galeriile rivalizeaza de multe ori cu tifosi din Peninsula. Din pacate, mereu sufera cei nevinovati, iar cei care ar putea face ceva in privinta huliganilor, prefera sa pastreze tacerea si sa ridice din umeri.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}