Sarbatoare fara zambete

Ziua Copilului a fost asteptata intotdeauna cu foarte multa bucurie de toti micutii. Fie ca au sau nu au de unde, parintii se agita sa-si cadoriseasca odraslele macar cu o mica atentie.

O bomboana, o jucarie, cat de mica ar fi ea, aduc mereu zambetul pe fetele copilasilor. Din nefericire, realitatea cotidiana ne arata din ce in ce mai multi copii cu ochii in lacrimi, cazuri din ce in ce mai numeroase de micuti maltratati, batuti, violati, lasati de izbeliste, de cei care isi spun parinti. Copii crescuti de bunici, pentru ca cei care le-au dat viata muncesc prin Spania sau Italia, nefericiti pentru ca nu are cine sa le spuna o vorba buna, atunci cand plang, sau cine sa-i dojeneasca atunci cand fac vreo trasnaie. Centrele de plasament sunt pline de micuti lasati in grija statului. La fel de numerosi sunt cei care sunt crescuti de surogatele de parinti, platite de stat. Colbul Constantei este loc de joaca pentru prea multi copii, pentru care viitorul nu se prezinta in culori prea vesele. "Camine" sub cerul liber, locuri de joaca printre gunoaie, povesti spuse de mame care vin acasa dupa mult prea multe ore de munca si care nu au alt gand decat daca vor avea cu ce sa-si hraneasca micutii. Este adevarat, exista si multe cazuri fericite, insa, cred ca majoritatea celor care isi traiesc anii copilariei in Romania aflata intr-o tranzitie continua, vor ramane cu ceva sechele. Vor avea exemplul celor care aleg sa paraseasca tara pentru a munci pe bani multi sau, mai degraba, putini. Vor vedea ca promisiunile nu sunt mereu respectate si ca speranta unei vieti mai bune poate fi uneori in van. Sa speram totusi ca vremurile se vor schimba si ca numarul micutilor cu ochii in lacrimi va scadea. Mass-media prezinta mult prea multe cazuri de prichindei fara noroc. Mai grav este ca cei care ar trebui sa ii ajute, se afunda din ce in ce mai mult in probleme fara importanta, in bunastarea lor, fara sa se mai uite la problemele celor din jur. Ei, cei care in campanii se bat cu pumnul in piept ca respira pentru popor, nu sunt in stare sa bucure cu nicio ocazie un suflet de copil. Pentru ca, daca parintii sunt nemultumiti, nu-si injura numai patronii, ci in special pe cei care conduc tara. Si, apoi, dupa ani de zile, ne miram de ce dispare spiritul civic la tinerii patriei mioritice. Ne miram de ce nu vor sa voteze, de ce injura conducatorii tarii si de ce prefera sa traiasca in alte locuri. De ce li se face scarba de tara asta. Sentimentul nu le este strain nici celor de acum, insa, in loc sa transformam orice zi in Ziua Copilului, noi preferam sa ne afundam in vesnicele probleme. Astazi, strazile vor rasuna de rasetele lor, ale sarbatoritilor. Vremea, chiar daca va fi sa ploua, va fi frumoasa, pentru ca totul se va invarti in jurul lor. Iar noi, cei care nu ne mai sarbatorim astazi, ar trebui sa promitem ca vom face macar unui micut fara noroc, sarbatoarea fericita.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}