Editorial Părinţi şi copii, modele de urmat în sport

Sportul oferă multe exemple de copii care au demarat această activitate motivaţi şi urmând exemplul părinţilor, mama sau tatăl, foşti campioni ori pur şi simplu practicanţi cu rezultate mai mici, de plăcere sau pentru sănătate. În familii, de regulă, aşchia nu sare departe de trunchi, aşa că, atunci când intră în arenă şi copiii, numele acestora se menţin în sportul respectiv măcar două generaţii. Există însă şi cealaltă latură, în care părinţii îşi urmează copiii la sport.
 
În momentul în care un copil începe sportul, părinţii devin legaţi trup şi suflet de acea disciplină. Suporteri dedicaţi, chiar înrăiţi, câteodată cu o doză de subiectivism, ai echipei ori ai clubului căruia copilul îi apără culorile. Pătimaşi, trăiesc la mare intensitate şi cu inima la gât evoluţiile băieţilor ori ale fetelor lor. După posibilităţi şi timp disponibil, urmăresc antrenamentele, merg la meciuri sau la concursuri, de multe ori şi în deplasare, ajută cu tot ce pot. La echipa respectivă ori la club, se formează o adevărată familie de părinţi. Inevitabil, aceştia ajung să cunoască foarte bine sportul respectiv. Pe lângă „practica“ de pe teren şi discuţiile cu copiii, se interesează, caută pe Internet, asimilează. Practic, se îndrăgostesc iremediabil de disciplina pe care o urmează copilul. Devin pasionaţi. Iar unii fac şi următorul pas. Astfel că, acolo unde e vorba de un sport care poate fi urmat şi la vârste mai mari, sunt şi părinţi care încep să vină la antrenament şi se pregătesc cot la cot cu copiii.
 
Nici judeţul Constanţa nu duce lipsă de asemenea admirabile exemple. Am întâlnit mai multe cazuri în sporturile de contact, unul dintre ele cu adevărat de subliniat, al unei întregi familii. De loc din Mereni, soţii Marian şi Mariana Badea şi-au dat copiii, Marian Valentin şi Marian Daniel, la karate, iar pentru a-i impulsiona, au devenit şi ei luptători, practicând Ashihara Karate la clubul copiilor, Ares Dojo DM Constanţa. O perioadă, au făcut naveta la Constanţa, dragostea pentru copii, grija faţă de ei şi dorinţa de a-i vedea fericiţi şi sănătoşi ieşind învingătoare din lupta cu distanţa de parcurs şi cu timpul avut la dispoziţie. Nu-i uşor să faci aşa ceva. Iar cei doi au fost cât de poate de serioşi. Nu au luat-o ca pe o joacă. La antrenamente, lucrau mai mult şi mai cu râvnă, ca băieţii lor să aibă cel mai bun exemplu în faţă.
 
Ulterior, au venit cu ideea înfiinţării unei săli de antrenament la Mereni, proiect care şi s-a realizat, iar în dese rânduri, Mariana Badea ajuta chiar la antrenamente. Au mers alături de copii şi în stagii de pregătire în străinătate şi au obţinut medalii la competiţii. Acum, nu mai practică Ashihara Karate, dar şi-au îndeplinit misiunea. Au contribuit, alături de antrenorul Nicu Vasiliu, la un start bun în karate al celor doi fraţi. Iar anul trecut, unul dintre ei, cel mare, Marian Valentin, a cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial! Ce mulţumire sufletească mai mare poate avea un părinte decât aceea că şi-a putut sprijini şi îndruma copilul, după puterile sale, atunci când acesta avea nevoie?