Nimeni, nimic, nicicand despre libertatea presei

La mulţi ani de Ziua Mondială a Libertăţii Presei! Mă rog, e un fel de-a spune. Nu de alta, dar nu cred că este cazul să comentăm despre ce fel de libertate a presei avem la Constanţa.

Începând  cu condamnarea jurnalistei Feri Predescu, pentru delict de opinie, şi continuând cu diferitele forme de cenzură exercitate într-un mod mai mult sau mai puţin autoritar, care amintesc de regimul opresiv din perioada postbelică, situaţia este clară. Aşa că propun astăzi, cu întârziere de-o zi, ca, de Ziua Libertăţii Presei, să nu ne mai îmbătăm cu apă rece, să nu ne mai batem fericiţi pe umăr cu privire la profesia noastră şi nici măcar să nu trăim, pentru o fracţiune de secundă, cu impresia că am fi liberi sau că am avea vreo libertate de exprimare. Iar pentru a face lucrurile clare, cităm în continuare din sentinţa Tribunalului Constanţa, prin care Feri Predescu a fost condamnată la plata unor daune de 50.000 de lei, rămasă definitivă prin respingerea recursului promovat de Feri la Curtea de Apel Constanţa: „(...) instanţa apreciază că afirmaţiile pârâtei (n.r. Feri Predescu) au adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale şi constituie faptă ilicită cauzatoare de prejudicii". Mai mult, „astfel", spune instanţa, „afirmaţiile exprimate de către pârâtă, în calitate de jurnalist, au vizat un atac personal la adresa reclamantului (n.r. Radu Mazăre), numele său fiind asociat cu persoane certate cu legea, fiind de natură a aduce o atingere gravă onoarei, reputaţiei şi demnităţii reclamantului, putând fi calificate drept un delict civil. În caz contrar, s-ar ajunge ca oricine şi oricând să afirme orice despre o anumită persoană, sub protecţia exprimării unei simple opinii şi în ideea că scopul demersului jurnalistic este necesar în vederea bunei funcţionări a unei societăţi democratice". Personal, mi-e puţin neclară ultima frază. Cum, adică nu are voie „oricine şi oricând să afirme orice despre o anumită persoană"? Nu de alta, dar pe mine, una, mă sperie „absolutismele" de gen „oricine", „oricând", „orice". Mai ales când sunt folosite într-un context cu conţinut negativ, când acestea se traduc prin „nimeni", „nicicând", „nimic". Din punctul meu de vedere, răsturnând un pic fraza instanţei pentru a o citi în „cheia" potrivită, judecătorii au stabilit că „nimeni, nicicând, nu poate să afirme nimic despre o anumită persoană". Aşa că, revin şi arăt, nu cred că mai este cazul să sperăm într-o libertate a presei, cel puţin la Constanţa. De fapt, dată fiind motivarea instanţei, sau aşa cum o înţeleg eu, nu cred că numai de libertatea presei este vorba, ci de „orice" libertate, a „oricui", „oricând".