Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
23:56 25 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Viaţa şi-a jucat iar ultima carte

ro

14 May, 2016 00:00 1251 Marime text
Ochiul stâng mai varsă o lacrimă, ochiul drept mai pierde un zâmbet. Viața şi-a jucat iar ultima carte. Inima dinamovistului Patrick Ekeng a încetat să mai bată. Sportivul s-a prăbuşit pe teren în minutul 70 al meciului cu FC Viitorul. Şocul şi durerea au trecut în plan secund, fiind înăbuşite de valul de anchete şi semne de întrebare după moartea lui Ekeng.
 
Din nou, avea de-a face cu lipsurile şi neregulile de la noi. Dacă la un meci din Liga I nu poate fi salvată o viaţă în România, ne gândim cu groază la meciurile care au loc în judeţe. De fapt, ne gândim cu groază la tot ce înseamnă a salva o viaţă în România. Viaţa unui om nu e aşa de importantă pe tărâmul românesc pentru ei, cei cu funcţii. Banii sunt importanţi. Puterea e importantă.
 
Pe cât de greu se trăieşte în România, pe atât de uşor se moare. „Singura justificare a unei existenţe este viaţa din ea, intensitatea, fertilitatea, adâncimea ei. Bucuria, lumina, victoria, caritatea, depăşirea, continua depăşire, speranţa”, spunea, frumos, Mircea Eliade. Însă tragediile şi informaţiile ce apar în ultima perioadă nu mă duc decât la următoarea concluzie: mu se acordă vieţii importanţa cuvenită! De ce se acceptă criteriile întregii societăţi? De ce se fuge de sinceritate? De ce se suportă ceas de ceas o existenţă care ar putea fi altfel? Întrebările au ceva urgent în formularea lor după fiecare moarte. Cu toate acestea, după o perioadă, ele rămân uitate într-un colţ al minţii. Rămân nedezlegate.
 
Avem nevoie de „am fost”, de „am făcut”. Însă tot rămânem la „am ştiut”. Lipsa acţiunii ţine România pe loc. În tot acest timp, funcţiile rezistă. Deşi mai cade câte una, doar-doar să rămână întrebările uitate. Iar rămân?...
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii