Editorial Transportul public nu mai poate fi gratuit. Nici măcar de 8 Martie!

Ce paşi a făcut Constanţa pentru reorganizarea şi modernizarea transportului în comun de la achiziţionarea MAZ-urilor şi până în zilele noastre? Niciunul. Am ales să vorbesc despre transportul public în comun tocmai pentru că am sesizat că va fi unul dintre subiectele campaniei electorale pentru primărie.

Calitatea proastă a serviciilor de transport public din Constanţa este rodul calculului meschin pus în practică acum peste 12 ani în baza căruia, practic, în acest moment, RATC a ajuns să ofere servicii aproape fără cost publicului călător ţintă, abonat la gratuităţile, subvenţiile sau favorurile contra-voturi ale administraţiei locale constănţene. 

În timp ce actualul viceprimar cu atribuţii de primar şi aspirant la un mandat de edil-şef ales prin vot pare să se gândească la acordarea de subvenţii unor categorii sociale mai largi, pe candidatul liberal l-am auzit vorbind despre transport public gratuit la Constanţa. Ambele variante îmi par populiste, tocmai bune de fluturat în campania electorală care va să vină, dar nerealiste şi care vor pune pe butuci, definitiv, regia de transport în comun şi-aşa spoliată atâta amar de vreme. Pe niciunul dintre aceşti domni candidaţi nu i-am auzit pomenind măcar despre vreun studiu de mobilitate urbană, cu măsurători precise şi cu un plan de acţiune care să creeze un sistem de transport public pentru facilitarea accesului tuturor la locurile de muncă (care locuri de muncă?), menit să îmbunătăţească siguranţa şi securitatea în deplasare, care să reducă poluarea şi care, de ce nu, să conducă şi la creșterea eficienței și a eficacității costurilor pentru transportul de persoane, dar şi la creșterea atractivității și a calității mediului urban.

Fără doar şi poate, transportul public trebuie reorganizat. Alături de creşterea gradului de siguranţă din stradă, transportul rămâne prioritatea zero. Cel puţin eu aşa văd lucrurile. Reorganizarea nu o văd însă prin prisma acordării în continuare de subvenții sau gratuități, ci mai degrabă prin reconsiderarea acestora. Oriunde în Europa, transportul public este un serviciu plătit. Un transport gratuit - nici măcar de 8 Martie - nu poate fi unul de calitate. 

RATC este o regie a Primăriei prin sistemul de organizare, funcţionare şi subordonare. Şi aşa trebuie să rămână. Aşa ar fi ideal! Astăzi, RATC nu este decât Cenuşăreasa Primăriei, la care se apelează în momentele în care jupânii oraşului au vrut să sensibilizeze și mai abitir electoratul. 

Nu trebuie să ne mai minţim. Astăzi, cu autobuzele regiei nu prea mai circulă decât „pomanagiii“, fie că ei sunt beneficiarii HCL-urilor vrajbei noastre, fie că sunt călători frauduloşi. Elevii și studenții reprezintă categoria care beneficiază de serviciile RATC şi ei, ce-i drept, parţial subvenţionaţi, după mari dispute în justiţie, deşi, în cazul lor, legea ar fi trebuit să vorbească de la sine. 
Nu ştiu cât de liniştiţi dorm primarul interimar sau directorul RATC, însă eu, cetăţean aflat mai tot timpul în trafic, am observat că, de ani buni, populaţia activă a Constanţei, lăsându-i la o parte pe posesorii de autoturisme, a devenit client de microbuze. Cum au ajuns microbuzele să „mănânce“ mai bine decât transportul public, să le facă concurenţă neloială şi să pună în pericol viaţa călătorilor este deja o altă discuţie.
 
Revin aşadar la necesitatea acelui studiu de mobilitate. De aici ar putea reieşi foarte clar câţi constănţeni folosesc transportul public în comun şi câţi apelează la transportul privat de tip „maxi-taxi“, care este o imensă bătaie de joc, nereglementată de absolut nimeni.
Până şi poliţia rutieră „a învăţat“ că un maxi-taxi are dreptul să oprească oriunde, pe prima sau a doua bandă, să fie condus în timp ce se împart bilete cu dreapta, căci cu stânga se ţine telefonul la ureche. Mda… iată o problemă serioasă pe care primarul trebuie să o rezolve!

Aceste lucruri, odată reglementate, ar putea fi considerate „precondiţii“ ale planului de reorganizare a transportului, și de aici se pot naşte proiecte privind implementarea unor reforme instituționale şi la nivel de RATC. Abia apoi putem discuta şi despre proiecte pentru creșterea atractivității transportului în comun, cu accent pe creşterea spaţiului pietonal şi reţele de piste de biciclete etc.
Ce îmi doresc eu să aud în dezbaterile care vizează transportul public probabil va rămâne doar la nivel de dorinţă, însă pot să arunc câteva teme în eter, la nivel de propuneri, pentru candidaţii urbei: înnoirea flotei de transport în comun, modernizarea stațiilor de transport în comun și a accesului la acestea. Chiar dacă avem un sistem de ticketing nou, gen bilet prin SMS, sunt în continuare necesare chioşcurile de unde pot fi achiziţionate tichetele de călătorie. Ce-aţi spune, stimaţi candidaţi, despre înfiinţarea unei agenții urbane pentru planificarea transporturilor? Dacă tot menţinem transportul privat pe piaţă. Haideţi să-l organizăm! Putem discuta şi despre o reformă a politicii de parcare. Idei şi soluţii sunt, poate că le aveţi şi dumneavoastră, ce se observă însă cu ochiul liber este că, până astăzi, v-a lipsit curajul să luaţi măsuri. Poate îl găsiţi până pe 5 iunie. Succes!