Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Editorial Suntem departe de civilizaţie!
Editorial: Suntem departe de civilizaţie!
24 Mar, 2016 00:00
24 Mar, 2016 00:00
24 Mar, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
2439
Marime text
2439
Marime text
Aventura antrenorului constănţean Petre Grigoraş pe banca tehnică a ultimei echipe la care a activat în Liga 1 a fost una neaşteptat de scurtă. Lucrat, se zice, de unii jucători, după principiul „Ori noi, ori el!“, Grig a fost debarcat după numai două meciuri oficiale. Ciudăţeniile şi lucrurile anormale din fotbalul românesc nu se opresc însă aici. Un alt antrenor îi vorbeşte ca la uşa cortului unei ziariste, alţii fac obiectul investigaţiilor federale, acuzaţi fiind de pariuri. Din peisaj nu lipsesc nici gesturile obscene ale altui tehnician către suporterii unei echipe adverse (care îl provocaseră, cu vorbe grele), ca şi circul pe care acelaşi antrenor îl face, constant, la meciuri. Suntem încă departe de civilizaţia fotbalistică, iar un episod din campionatul spaniol întăreşte această observaţie amară.
Pe când traversa o perioadă critică la Espanyol Barcelona, iar la un moment dat se punea problema înlocuirii sale, antrenorul român Costel Gâlcă a primit sprijinul jucătorilor. Intervenţia lor la şefii clubului a fost decisivă, ceva de genul vom salva corabia doar împreună cu „căpitanul“ Gâlcă. Acesta nu a fost demis, iar apoi au apărut şi rezultate bune. Nu mioritico-balcanicul „Ori noi, ori el!“, cum se vorbeşte că au pus problema unii jucătorii de la fosta echipă a lui Grigoraş în ce-l priveşte pe tehnician. Espanyol a dat un exemplu de normalitate fotbalistică, de vestiar unit şi de solidaritate, şi nu de aruncare a pisicii în curtea antrenorului.
Fotbalul românesc mai are până când va oferi, curent, astfel de modele. În România fotbalistică, strâmbele, bârfele, lucrăturile şi beţele-n roate sunt încă instrumente pentru atingerea unor interese meschine, mărunte. Azi vezi jucători care se umplu de penibil pe teren, pentru ca, la meciul următor, după ce scopul lor ori al altora a fost atins (o demitere sau o demisie a antrenorului), să zburde de să nu-i mai recunoşti. A fost de curând un asemenea exemplu. Ptiu!, îţi scuipi în sân, sunt alţii ori tot ei? Un jucător dă în clocot că a fost schimbat în timpul unui meci, antrenorul, orbul de el, nesesizându-i vâna în care se afla şi care putea schimba soarta jocului. Drept urmare, antrenorul pleacă, însă, după aceea, în meciurile care vin, „vedeta“ rămâne pe bancă, nu mai intră pe teren să-şi pună pecetea pe joc, aşa cum se bătea cu pumnul în piept! Oare de ce?
Şi ne mai mirăm de ce alţii sunt extratereştri la fotbal, la ani lumină departe de noi. Mentalitatea păguboasă, de care se vede că încă nu reuşim să ne dezbărăm, năravurile şmechereşti de a păcăli permanent şi lipsa investiţiilor, a banilor, din fotbal explică de ce România a intrat de mulţi ani într-un con de umbră, pierzându-şi locul la masa bogaţilor.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
