Editorial Performanţa Simonei, transformată în circ de televiziunile aservite

Am urmărit cu sentimente contradictorii emisiunile TV şi ştirile legate de performanţa extraordinară a Simonei Halep la Roland Garros. Contradictorii, pentru că satisfacţia sufletească pe care am simţit-o pentru victoriile Simonei de-a lungul celor două săptămâni au fost umbrite NU de înfrângerea din finală (vor mai fi multe finale pentru Simona şi va veni curând şi prima victorie într-un Grand Slam, de asta sunt ferm convins), ci de câteva apariţii jalnice la televizor ale unor personaje care musai încercau să câştige nişte imagine şi să se bată cu pumnul în piept, profitând de succesul constănţencei de 22 de ani. Nu am să dau nume, pentru că mi-e silă şi să le tastez. Grav este faptul că astfel de derapaje nu sunt taxate de producătorii şi realizatorii de emisiuni sau, mai exact, că sunt lăsaţi să apară pe posturile TV oameni care nu au nici cea mai mică contribuţie la performanţele sportului românesc. Ba, din contră, oameni care, cu putere de decizie la nivel înalt în stat, ar putea fi uşor acuzaţi de starea jalnică în care a ajuns sportul românesc, ca mai toate domeniile societăţii româneşti! Iar cine ştie cu ce se „mănâncă“ acest sport, numit tenis, şi s-a uitat la televizor săptămâna trecută, în special sâmbătă, intuieşte despre cine este vorba. Să o lauzi pe Simona în emisiuni şi intervenţii „pe sticlă“ este firesc, dar să încerci să-ţi faci capital politic pe seama ei este jalnic. Şi mai lamentabili au fost cei care au încercat să-şi crească audienţa pe spatele Simonei, posturi TV care, zi de zi, nu ne scot din bălăcăreala politică, dar care au lăsat eternele şi ternele dueluri din clasa politică şi au dat-o pe sport, de parcă s-ar fi reprofilat instantaneu... ca şi cum un post TV de manele ar transmite brusc numai muzică clasică, de cred că s-au „cutremurat“ şi cei de la CNA. Aşa că, văzând că postul care a transmis în România turneul a surclasat la audienţe şi canalele de ştiri, şi pe cele generaliste, unii s-au gândit ca, în timpul finalei, să lase la o parte programele obişnuite de osanale dedicate politicienilor cărora le sunt aservite până în măduva oaselor şi să facă ediţii speciale dedicate meciului Simonei cu Maria Şarapova, scălâmbăindu-se pe micul ecran în dezbateri al căror subiect îi depăşea flagrant. Dar au gândit bine fariseii: într-o ţară cu public îndobitocit de tele-justiţie şi alte minciuni, transformarea succesului unui sportiv într-un circ ieftin poate creşte audienţa... şi capitalul electoral, deopotrivă. Apropo, sunt convins că, dacă finala de la Roland Garros ar fi avut loc cu vreo două săptămâni mai devreme, înainte de alegerile europarlamentare din 25 mai, în tribunele de pe Philippe Chatrier s-ar fi aflat majoritatea candidaţilor, cu staff-urile lor, iar emisiunile de dezbateri electorale ar fi fost transmise din mini-studiouri amenajate pe zgură, printre copii de mingi, rachete şi jucători de tenis...