Editorial Ora de religie, vaccinul antigripal şi discuţiile lungi cât o zi de post

Două teme/temeri sunt des întâlnite în dezbaterile publice din ultimele zile: îmi vaccinez copilul sau nu, că poate îi face mai mult rău - fizic, îl dau la ora de religie sau nu, că poate îi face rău - psihic.
Dacă nu vrei să te iei după ceea ce spun cei din jur, e simplu: ascultă-te pe tine. Ai făcut asta şi ţi-a dăunat sau nu.
 
Confuzia vine şi de la adepţii noului curent ce suflă un pic şi mişcă încrederea în medicamentele din farmacii: curentul eco sau adepţii reţetelor naturiste.
 
Ce-i drept, bunicii noştri au trăit sau încă mai trăiesc până la vârste la care noi cu greu mai ne permitem să visăm, şi, în apărarea longevităţii lor, sunt întotdeauna susţinute argumentele unui trai sănătos. Însă cu greu mai găseşti acum produsele sănătoase de atunci, poate doar dacă te apuci şi le cultivi singur.
 
Revenind însă la problema vaccinului, întrebarea e simplă: am încredere într-un medic care şi-a rupt coatele ani buni pe băncile facultăţii sau în vraciul care a citit toate blogurile ce susţin ideea ungerii cu usturoi pentru a scăpa de răceală?
 
Personal, sunt adepta traiului „eco“, dar aceste vaccinuri sunt obligatorii cu un scop. Câţi părinţi sunt dispuşi să pună în pericol sănătatea copilului lor prin alegerea de a-şi trata odorul cu ceai de muşeţel, pentru că a auzit că vaccinul îi face mai mult rău decât bine? Dar „a auzit“ doar pentru că oamenii discută, iar părerile sunt mereu împărţite. Nu mai bine cerem şi părerea specialiştilor?
 
Stilul de viaţă orientat spre natură şi terapiile naturiste au şi ele beneficiile lor, chiar au câştigat mulţi adepţi. Dar, ca orice carte citită de mai mulţi indivizi, interpretările sunt foarte diferite. Poate că există o mafie a marilor companii farmaceutice, pe care noi le susţinem prin cumpărarea medicamentelor. Dar între a cumpăra liste întregi de antibiotic cu care să-l îndopi pe „ăla micu“ şi a vaccina copilul în vremuri în care oamenii au ajuns să moară de gripă mai ceva ca cei ce mureau de oftică, pe timpuri, e o diferenţă uriaşă.
 
Ştiinţa a dus la descoperirea marilor vaccinuri împotriva tuberculozei, a rujeolei, a difteriei, a poliomielitei. A refuza schema vaccinurilor „obligatorii“ este o alegere a fiecărui părinte, pe pielea copilului său.
 
Cealaltă temă, ora de religie, a pus din nou pe foc părinţii care nu ştiu dacă e bine pentru copil să înveţe cum e cu Biblia. Unii cred că religia strică mintea copilului. Totuşi, în acest caz, cred că ar trebui întrebat şi copilul, şi, dacă nu e sigur, poate pentru că nu a avut contact cu domeniul, măcar poate încerca, timp de un an, să vadă cam ce presupune această oră. Orientarea către religie sau mai departe de ea vine, oricum, mai târziu. Mai mult decât atât, cei care merg la biserică ştiu că un preot te poate ajuta, prin cuvintele lui, să te simţi mai aproape de Dumnezeu, aşa cum te poate face să te îndepărtezi de El. La fel ar putea sta lucrurile şi în cazul profesorului de religie. Îl poate face pe copil să vrea să cunoască, să îşi pună întrebări sau să nu-şi dorească nimic din toate acestea. E ca la botanică, matematică, fizică, română, sau orice altă materie obligatorie.