Editorial Întrebările revoluţiei mexicane - De ce te-ai făcut revoluţionar? Vrei să fii revoluţionar?

Sâmbăta cealaltă, nu asta de-acum, pe 28 noiembrie, am văzut la TVR 2 un film: „Mercenarul“. Un film de excepţie, cu distribuţie de excepţie: Franco Nero (Sergei Kowalski, the Polish), Tony Musante (Paco Roman), Jack Palance (Ricciolo), Giovanna Ralli (Columba).
 
Potrivit scenariului, în timpul revoluţiei mexicane, Paco Roman se răzvrăteşte împotriva patronului său, proprietar de mină, şi se alătură trupelor de rebeli. Viitorii revoluţionari. Printre aceştia se află şi mercenarul polonez Serghei Kowalski, ajuns acolo din întâmplare, după ce planul său de a transporta argint în SUA - contra cost, fireşte - a dat greş.
 
După o serie de aventuri în care Paco şi Kowalski sunt când aliaţi, când duşmani, amândoi cad în mâinile armatei şi sunt condamnaţi la moarte. Spre norocul lor, camarazii de arme nu-i vor lăsa baltă la greu. Şi se alătură Revoluţiei.
 
În rest, filmul nu este decât... un film. Numai că multe parcă prea se potrivesc cu ce s-a întâmplat şi la Revoluţia noastră, cea de la 1989, de la care vom sărbători peste câteva zile 26 de ani. Ei bine, la un moment dat, pe undeva pe la mijlocul filmului, mercenarul îl întreabă pe un alt protagonist, erou al filmului, de ce vrea să se facă revoluţionar.
Răspunsul era normal pentru vremurile şi oamenii de-atunci: „Să-i omor pe şefi şi să le iau banii.“
 
O altă scenă remarcabilă este aceea în care se făceau racolări de mercenari.
Întrebarea era la fel de simplă şi de normală pentru acele vremuri: care vrei să fii revoluţionar?
 
Revoluţia mexicană a fost pe la 1910. 79 de ani mai târziu, a fost cea din România. Dar întrebările au fost cam aceleaşi. De ce ai vrut să te faci revoluţionar? Care vrei să fii revoluţionar? Nu vi se par cunoscute întrebările? Dar răspunsurile din film? Nu cumva cam seamănă?
 
Spun răspunsurile din film pentru că răspunsuri despre Revoluţia noastră de la 1989 nu se vor afla vreodată. Aşa de bine sunt tăinuite. Cum se deschide un dosar al Revoluţiei de la 1989, cum vine cineva care găseşte un motiv şi îl închide. Nu mai vorbim că mulţi dintre cei care puteau să răspundă clar la incertitudinile de atunci nu mai sunt de mult. 
 
Iar cei ce mai sunt şi cunosc realitatea de atunci profită că nu mai sunt cei care ştiau şi le puteau arunca adevărul în faţă.
Iar pentru toate acestea: Viva la Revoluţia!