De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
02:16 21 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Ilie Floroiu şi Daniel Cojocaru. Recorduri de nebătut

ro

11 Mar, 2016 00:00 1115 Marime text
În această vară, recordurile naţionale stabilite la atletism de constănţenii Ilie Floroiu şi Daniel Cojocaru mai îmbătrânesc cu un an. Performanţele lui Floroiu de la 5.000 de metri şi 10.000 de metri fac 38 de ani, în vreme ce recordul lui Cojocaru ajunge şi el la o vârstă respectabilă, 22 de ani. Precum vinul, cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai bune, mai preţioase. Oare când vor fi doborâte?
 
Fostul mare atlet Ilie Floroiu, în prezent directorul CS Farul Constanţa, a stabilit recordul la 5.000 m (13:15.0) pe 23 iulie 1978, cu ocazia Campionatului Naţional de la Bucureşti, iar peste o lună, pe 29 august, a căzut şi recordul de la 10.000 m, noua performanţă, 27:40.06, fiind realizată la Praga, la Campionatul European. Competiţia la care Daniel Cojocaru a alergat, pe 17 iunie 1994, 10.21 s la 100 m, a fost Campionatele Internaţionale ale României. Precedentele două recorduri ale României la 100 m îi aparţinuseră tot lui Cojo.
 
Performanţele celor doi sunt de excepţie, iar faptul că, de aproape 38 de ani, respectiv de 22 de ani, nimeni nu le poate doborî (iar în cazul lui Floroiu, nimeni nu se poate nici măcar apropia de ele) arată cât de mari au fost cei doi atleţi. Sportivi de excepţie, care se nasc o dată la nu ştiu câţi ani, mulţi, foarte mulţi oricum. Anul trecut, cea mai bună performanţă internă la 100 m a fost cea a lui Cătălin Câmpeanu (10,27 s), în vreme ce, la 5.000 de metri şi la 10.000 de metri, Ilie Floroiu conduce detaşat plutonul, ca pe vremuri. În ambele probe, cei mai buni timpi (la mare distanţă de fenomenul Ilie) i-au aparţinut lui Nicolae Alexandru Soare, 14:09.75 la 5.000 de metri şi 29:18.71 la 10.000 de metri!
 
În 2013, când recordurile lui Floroiu au împlinit 35 de ani, am vorbit pe această temă şi cu reputatul tehnician şi om de atletism Nicolae Mărăşescu. „Deşi sumbră, previziunea mea e că s-ar putea să nu mai fiu în viaţă nici eu, nici Floroiu şi nici alţii până când vor cădea cele două performanţe ale sale“, spunea Mărăşescu.
 
Modest, Daniel Cojocaru, cu care am avut prilejul să vorbesc pe îndelete de curând, nu se compară cu Ilie Floroiu, însă şi performanţa sa rămâne una deosebită. „El a jucat în Liga Campionilor, eu la juniori“, obişnuieşte să spună fostul sprinter, iar cuvintele sale ascund şi altceva. Ca să reuşeşti în sport, pe pista de atletism, în cazul de faţă, ai nevoie nu numai de talent. Trebuie să fii şi modest, şi dedicat pregătirii, şi plin de ambiţie, şi dispus să faci sacrificii. Cei doi le-au avut pe toate din plin. Ecoul uralelor de la cursele lor nu s-a stins nici acum.
 
Într-un prezent în care copiii şi tinerii au o sumedenie de tentaţii care-i îndepărtează de sport ori le răpesc mult din timpul acordat exerciţiului fizic, e tot mai greu, dacă nu imposibil, să mai răsară eroi precum Floroiu şi Cojocaru. Şi nu o spun eu, o spun statistica şi lista recordurilor naţionale, în care, an de an, cei doi se menţin în fruntea listei.

Ti-a placut articolul?

Comentarii