De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
08:36 21 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Ankara, Bruxelles, Paris, Pakistan. Altă ţară, aceeaşi lume

ro

02 Apr, 2016 00:00 1280 Marime text
 
Împărţim lumea între noi, trăim sub acelaşi soare. Avem multe în comun. Şi, cu toate astea, eu sunt cu ale mele, tu cu ale tale, ei cu ale lor. Ei, însângeraţi şi înspăimântaţi. În timp ce noi ne bem cafeaua, alţi oameni îi plâng pe cei omorâţi în atacuri teroriste. În timp ce noi citim despre atentate în presă, alţii nu ştiu ce să mai facă să oprească dinamita morţii.
 
Se spune că nimic nu e întâmplător, că fiecare întâmplare, fiecare întâlnire, fiecare clipă înseamnă ceva. Dar ce înseamnă fiecare atentat? Şi dacă ar fi să însemne, într-un final, ceva extraordinar, lucru ce mi se pare aproape imposibil, se justifică? Se justifică fiecare viaţă luată? Fiecare lacrimă vărsată? Fiecare familie îngenuncheată? Se justifică trauma ce rămâne, frica ce persistă, uitatul cu suspiciune la oameni în metrou, pe stradă?
 
Ankara, Bruxelles, Paris, Pakistan. Din păcate, lista e lungă, însă revin la Pakistan. Masacrul din estul Pakistanului nu a stârnit emoţii la fel de intense precum cel de la Bruxelles, dimpotrivă. Atacul a fost revendicat de o facţiune a Mişcării Talibanilor din Pakistan, care a precizat că a luat la ţintă creştini chiar de ziua în care catolicii au sărbătorit Paştele, acesta desfăşurându-se la câţiva metri de un loc de joacă pentru copii. Fragmente de trupuri umane erau împrăştiate pe asfalt. În ciuda imensei tragedii, unii internauţi l-au luat în derâdere, cu toate că atentatorul a vizat oameni nevinovaţi. „Nu este Paris, nici Germania, şi nici Bruxelles. E afurisitul de Pakistan. Nu cred că-i pasă cuiva de cine trăieşte sau moare acolo”, comenta o tânără pe Twitter. E un răspuns şi în nepăsarea omului faţă de om. Oamenii au uitat de împreună, de compasiune, de mână în mână.
 
În legătură cu România, un utilizator Facebook spunea: „E safe (n.r. în siguranţă), la noi nu trag nici teroriştii! Nu tragem decât noi în noi înşine”. Da, poate că aici suntem în siguranţă, dar aproape toţi avem rude şi prieteni risipiţi prin Europa.
 
Ankara, Bruxelles, Paris, Pakistan. Altă ţară, aceeaşi lume. Poate, totuşi, nimic nu e întâmplător, însă, cu siguranţă, fiecare clipă reprezintă o nouă şansă pe care o primim de a fi mai buni, de a fi OAMENI.

Ti-a placut articolul?

Comentarii