Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
14:40 16 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial Drama de la Club Colectiv a rupt tăcerea României

ro

09 Nov, 2015 00:00 1404 Marime text


Durerea nemărginită a acoperit România cu o mantie neagră. După teribilul incendiu ce a avut loc în clubul Colectiv din capitală săptămâna trecută, cuvântul „moarte” își pune amprenta în continuare pe cei care reușiseră să scape cu viață din localul groazei.
 
La o săptămână de la tragedie, în ciuda spuselor medicilor conform cărora multe victime sunt în stare critică, trăiam cu speranța că supraviețuitorii o să învingă lupta cu moartea. Acest weekend a fost unul de coșmar pentru rudele și apropiații care au aflat, împreună cu o țară întreagă, că multe alte suflete nevinovate s-au stins.
 
Revolta mea și a oamenilor vine pe fondul neglijenței și nepăsării autorităților care nu iau măsuri la timp pentru ca astfel de incidente să nu aibă loc.
 
De ce trebuie să auzim mereu „De acum încolo vom face”, și nu „Am făcut la timp tot ce era necesar”? De ce auzim mereu „Am fost luați prin surprindere”, când timp a fost destul pentru a se lua măsuri? De ce auzim „Nu este vina noastră”, pasând problema de la o persoană la alta?
 
Măsurile se iau mereu în urma unui eveniment tragic. Dar până în acest moment ce s-a așteptat? Acum există efective și personal competent suficient pentru a se face o „razie” completă? Până acum nu s-a putut, nu s-a vrut sau comoditatea a fost prea mare?
 
Două week-end-uri pline de durere și câteva demisii. Oare se crede că s-a rezolvat problema? Părerea mea este că problema va râmâne până când fiecare om din România, de la cel mai mic la cel mai mare, o să pună umărul să facă ceva pentru țară, să își îndeplinească corect și cu strictețe sarcinile de la locul de muncă. Până atunci,  ieșim în stradă în mod civilizat pentru a cere dreptate, respect și transparență.
 
Poate că dacă acest eveniment tragic nu s-ar fi întâmplat, „strada” nu ar fi avut curajul, sau poate nu ar fi avut motivația necesară pentru a cere ceea ce i se cuvine. Dar, din păcate, au trebuit să moară atâția oameni frumoși pentru ca poporul să se trezească ca după un somn lung.
 
Cei 44 de morți au fost îngropați de legea prost aplicată, de inconștiența unora care au crezut că se pot juca cu focul într-un loc unde distracția trebuia să fie cuvântul cheie și nu moartea.
 
 
Păcat că lucrurile se fac bine prea târziu uneori.  

Ti-a placut articolul?

Comentarii