Cred in legalizarea prostitutiei

Citeam ieri, pe una dintre agenţiile de ştiri, că reprezentanţii organizaţiei judeţene a PD-L Tulcea susţin că legalizarea prostituţiei este o măsură necesară. Fără să fiu simpatizantă a vreunui partid politic sau altul (căci toate dezamăgesc în egală măsură, din punctul meu de vedere), eu aş fi de acord cu legalizarea prostituţiei.

Sunt de acord că problema poate nu este una de interes naţional, la acest moment (pe sistemul „ţara arde şi baba se piaptănă"), însă, dacă tot a fost pusă pe agenda politică, am putea la fel de bine s-o discutăm. În ceea ce mă priveşte, găsesc că legalizarea prostituţiei ar aduce mai degrabă un beneficiu societăţii decât să reprezinte un obstacol, un impediment în bunul mers al unei societăţi. Cred că e momentul (de altfel, cred că era demult momentul, dar ne pierdem în detalii) să lăsăm pudibonderia deoparte, cum zice un cunoscut realizator TV, şi să acceptăm evidentul. Iar evidentul are mai multe valenţe în acest caz. În primul rând, este cea mai veche meserie din lume. În al doilea rând, dacă nu ar fi la atât de mare „căutare", prostituţia ar fi dispărut demult. Iar aici mă refer la faptul că, din păcate sau din fericire, „clienţi" vor fi tot timpul, fie că ne place sau nu s-o recunoaştem. În al treilea rând, fiind vorba despre o meserie practicată la o scară atât de largă, impozitele fixate pentru aceasta ar putea aduce reale beneficii bugetului de stat, iar banii respectivi s-ar putea întoarce (dacă s-ar dori ca aceştia să se întoarcă, desigur) către societate, în servicii sociale sau alte facilităţi. Nu în ultimul rând, aducerea prostituţiei într-un cadru legal ar elimina rolul „peştilor", al proxeneţilor, paraziţi ai sistemului actual. Cred că, dacă s-ar reveni la formula caselor de toleranţă (existente chiar şi în România, în urmă cu ceva vreme), dacă prostituţia ar exista într-un cadru instituţionalizat, riscul bolilor ar scădea, de asemenea, practicantele urmând să fie supuse periodic unor controale medicale. N-aş vrea să fiu înţeleasă greşit, deşi, desigur, există şi acest risc. Cred în Dumnezeu, în valorile familiei, în morală şi accept toate argumentele anti-legalizarea prostituţiei aduse din aceste puncte de vedere. Numai că nu cred că, dacă ne ascundem după deget şi lăsăm prostituţia în ilegalitate, asta înseamnă, în mod automat, şi că aceasta nu există şi, eventual, că nu ar exista nici clienţi pentru ceea ce oferă „fetele". Şi nu cred nici că, dacă le tot amendăm pe practicante, asta ar echivala cu faptul că noi, ca societate, condamnăm sau sancţionăm dur o astfel de practică. Din punctul meu de vedere, până la momentul legalizării prostituţiei, nu suntem altceva decât o societate ipocrită: una decretăm şi alta facem. Ne pronunţăm împotriva prostituţiei, dar o tolerăm pe toate gardurile. Sau, mai bine zis, pe toate variantele.