Comandantul de cursă prea lungă Mezei şi şmecheriile lui de doi lei

Luni, pe la 12.00, a apărut ştirea de mare încărcătură emoţională: a fost găsit trupul unuia din cei doi scafandri rămaşi acum vreo trei luni în corpul unei nave. Presa, oamenii de rând, rudele, prietenii au început să se agite. Presa să ştie cât mai repede, cât mai multe. Rudele, prietenii vroiau să ştie cine este cel găsit: al lor sau celălalt.

Seara, postul de televiziune CTV a organizat o dezbatere pe această temă de mare actualitate, la care a fost invitat un jurnalist şi Cătălin Filişan, avocatul uneia dintre familiile celor doi scafandri. Emisiune de bun simţ, zic eu. Şi ca să fie imparţial, moderatorul emisiunii a apelat şi la Alexandru Mezei, acest comandant de cursă mult prea lungă pe la Căpitănia Zonală Constanţa, unde a ajuns şef din poziţia de lider de sindicat. Desigur, dând din coate. Dar să revin la subiectul în cauză. Când s-a auzit întrebat de cei din studio, comandantul Mezei şi-a dat seama că este pe cai mari şi că este autoritate navală. Dar, şi-a dat seama şi că nu este bine să răspundă, crezând că e luat la bani mărunţi de oricine. Că, repet, el este autoritate navală. Ştiind că apărarea cea mai bună este atacul a început el să întrebe. Desigur, cu sensuri din alea şmechereşti, ca de autoritate navală. Plătită, salariată, stimulată, cu maşină la scară, cu secretară, din bani publici. Şi pentru că îndeplineşte toate aceste condiţii, plus altele de care nu mai amintesc, a crezut ca el este Dumnezeul Mării Negre şi nu îl poate întreba nimeni nimic. Cu atât mai puţin cel care nu ştie bine ce ştie el, Mezei, care vede zilnic marea de la fereastra Căpităniei. El discută doar cu cei care sunt pe felie. De parcă toţi cei din studio aveau numai studii de nivelul lui. Şi pentru că nu au găsit întrebările trebuincioase, nici el nu s-a omorât să lămurească problemele. Tocmai de aia, a început să răspundă, mai mult miştocăreşte, de credeai că stă de vorbă cu matrozii lui de dinainte de 89 ,când îşi permitea orice. Iar răspunsurile sale, şmechereşti, de doi lei, care îl pot plasa într-o altă zonă decât în cea de mare conducător de autoritate, i-au determinat pe cei care ascultau emisiunea să creadă că Mezei, cel uitat în scaunul pe care este, ascunde ceva.

Puţin se sinchisea Mezei că lumea vroia ceva de la el. Eeee. Dar cine e ca Mezei? Interlocutorii lui nu se situau la nivelul ştiinţei sale de carte marinărească. Ei nu şi-au tocit coatele ca el. Tocmai de aia a şi fost uitat acolo pe post. De PSD, de PDL. Mulţi dintre cei care ar fi trebuit să îl schimbe se fac că uită de nişte poveşti de-alea marinăreşti, cu Mezei erou. Unele intrate în legendă, dar care mai circulă pe aleile portului. Chiar dacă au avut un final fericit. Dar, mai vorbim despre ele. Până atunci, poate află câte ceva şi ministrul Transporturilor, cu tatăl marinar, despre Mezei. Deocamdată, încă mai este pe post.