Bugetul lui Ponta nu este pe placul useliştilor

„Nu votaţi bugetul Guvernului Ponta!", îi îndeamnă pe parlamentari chiar un USL-ist. Mesajul aparţine vicepreşedintelui PNL, Aristotel Căncescu, care nici nu vrea să audă de bugetul Uniunii. Cineva trebuia să reacţioneze. Dacă parlamentarii au fost reduşi la tăcere primind ordin să nu formuleze amendamente la Legea Bugetului de stat (şi n-are de ce să ne mire că au acţionat în consecinţă, că deh... odată ajunşi în Parlament senatorii şi deputaţii uită de doleanţele formulate în campaniile electorale de cetăţenii, primarii şi preşedinţii de consilii judeţene, pentru că altele le sunt preocupările), Guvernul Ponta nu putea să pună căluş chiar tuturor membrilor Uniunii. A luat atitudine, cum era firesc, un preşedinte de Consiliu Judeţean. Liberalul Aristotel Căncescu este profund nemulţumit de suma alocată în bugetul de stat, susţinând că este o bătaie de joc la adresa braşovenilor. Consecinţa? Căncescu va solicita tuturor parlamentarilor din Braşov să nu voteze proiectul de buget în forma actuala. Este o reacţie care va crea un precedent în cadrul Uniunii Social Liberale. Ne putem aştepta la noi luări de poziţie, acestea nu sunt excluse. Este însă greu de crezut că parlamentarii care au stat până acum cuminţi în bancă chiar vor asculta răcnetele disperate ale colegilor din teritoriu. Cu sau fără sughiţuri şi lacrimi, Legea Bugetului va fi votată, şi aşa se va încheia un nou episod din existenţa zdruncinată a alianţei USL.

Şefii de consilii judeţene se vor mulţumi cu mai puţin, şi aşa, şi cetăţenii României. Dacă în perioada campaniei electorale banii curgeau în buzunarele tuturor românilor, iar locurile de muncă se înfiinţau peste noapte, acum în România reală a Guvernului Ponta viaţa s-a schimbat sau mai bine zis îşi urmează în continuare cursul firesc, redevenind cea de dinainte - cu parlamentari care votează la ordinul Guvernului (ne sună cunoscut un astfel de scenariu), cu bugete insuficiente, cu preşedinţi de consilii judeţene aparent disperaţi şi sărăciţi. Banul public, specie mult adorată, după care zbiară unii şi alţii, va alinta în continuare conturile celor ce strigă azi cu disperare după el.

Singurul care nu va simţi nici măcar mirosul banilor publici va fi tot omul de rând, etern resemnat şi trăind cu eterna consolare că nu sunt bani la bugetul de stat...