Medgidia - intre colaps financiar si zona defavorizata

Trecut si prezent

Numarul somerilor este in crestere, in timp ce ritmul de infiintare de noi firme este in scadere * Combinatul de Lianti si Azbociment (actuala Lafarge Romcim) si Intreprinderea de Masini si Utilaje Mecanice (fosta si actuala IMUM) absorbeau, inainte de 1989, majoritatea fortei de munca disponibile * Dupa Revolutie, retehnologizarea Romcim a provocat valuri succesive de concedieri, acelasi lucru fiind valabil si pentru IMUM * Medgidia indeplineste conditiile de conferire a statutului de zona defavorizata

Putini sunt cei care stiu ca, in decursul istoriei, Medgidia a devenit oras in timpul in care Constanta nu era decat o comuna pe malul marii care atragea mai mult prin potentialul natural. In acele timpuri, Medgidia era principala locatie a unor targuri si balciuri care prilejuiau importante tranzactii comerciale si unde se adunau producatori din toate zonele tarii. Daca fosta comuna Constanta a devenit in scurt timp primul municipiu dupa Bucuresti, din punctul de vedere al intinderii teritoriale, dar si din cel al dezvoltarii economice, Medgidia se apropie de cel mai critic punct din existenta sa. Lipsa locurilor de munca, dar si caracterul monoindustrial al orasului, alaturi de alti factori, au avut ca efect o puternica migratie a locuitorilor din Medgidia catre "metropola". Daca in unele cazuri, cum ar fi cele ale marilor orase, acest aspect ar fi unul normal, motivatia pentru care cei nascuti si crescuti in acest municipiu parasesc locurile natale este una singura si trista: lipsa de perspectiva.Profilul municipiului Medgidia este unul deloc de invidiat, in sensul ca daca inainte de `89 orasul era un centru industrial, relativ bine conturat pe piata, acest fapt nu era decat o cosmetizare a sistemului. Majoritatea locuitorilor isi gaseau un loc de munca la cele doua mari intreprinderi, Combinatul de Lianti si Azbociment (actuala Lafarge Romcim) si Intreprinderea de Masini si Utilaje Mecanice (fosta si actuala IMUM, inca neprivatizata), iar viitoarea forta de munca era pregatita pentru acelasi specific. Instruirea de profil se facea in doua licee industriale de pe langa cele doua fabrici. In contextul economic de dupa momentul `89, orasul Medgidia s-a gasit intr-o situatie dilematica: ce pot face cei care - de ce sa nu recunoastem? - erau platiti doar ca sa deschida si sa inchida usa la cuptorul de ciment sau ca sa faca bricege si manere de cutite la IMUM. Vina, categoric, nu e a lor, dar pastrarea in actualele posturi nu este deloc compatibila cu rentabilizarea economica reala dorita de economia de piata. Privatizarea sau perspectiva acesteia a accentuat aceste aspecte.

Reconversie profesionala sau somaj

De termenul "somaj" locuitorii Medgidiei sunt satui! Multi dintre ei au fost si sunt confruntati cu acest fenomen, iar cei care au "scapat ca printre urechile acului" au simtit consecintele prin intermediul familiei sau prietenilor. Fara exagerare, putem afirma ca nu exista locuitor al Medgidiei care sa nu cunoasca cel putin un somer. De reconversie profesionala nu s-a prea auzit! Initiative timide a avut "ProDemocratia" cand, in urma cu cativa ani, consilia cetatenii in vederea identificarii unei variante de reconversie profesionala cat mai aproape de pregatirea lor. Probabil si Directia de Munca are in derulare astfel de programe, dar acestea nu au un prea mare rasunet sau, pur si simplu, nu sunt mediatizate, incat locuitorii Medgidiei intervievati de noi (si n-au fost putini!) nu au mentionat nimic legat de acest aspect. Cei mai multi se resemneaza sau se muta din oras, in cautarea unui loc de munca. Potrivit declaratiilor unui localnic, profesorul Dima Zainea, "in urma recensamantului de anul acesta, Medgidia nu are decat 44.700 locuitori. Aproape 30.000 de oameni au parasit orasul. Aceasta tendinta de migratie este continua. Lucrand in invatamant, am sansa sa vad, prin intermediul copiilor, gradul de saracie in care s-a ajuns si cum unii sunt tot mai tentati sa plece din oras pentru ca nu mai pot face fata cheltuielilor de iarna, cu intretinerea, sau pentru asigurarea unui trai decent". Acelasi interlocutor a mai mentionat: "In IMUM si CLA au lucrat oameni cu o calificare inalta. Este cunoscut faptul ca IMUM Medgidia, fiind una din primele unitati de profil din Romania, a reusit sa scolarizeze si sa specializeze oameni cu o pregatire temeinica. Toate marile unitati industriale din tara care prelucreaza metale au specialisti care s-au format aici. In oras traiesc oameni care au facut, cu mainile si cu mintea lor, lucruri foarte importante pentru comunitate. Acum acestia sunt pensionari si sunt nemultumiti si dezamagiti. Iesind la pensie in preajma lui 1989 sau inainte, pensiile lor sunt mici in comparatie cu ale multora care nu au reusit sa creeze aproape nimic". Acesta este un alt aspect al sferei sociale care in Medgidia este mai vaduvita ca intr-un alt oras cu perspective. Batranii orasului acesta nu au unde sa plece sau, chiar daca au rude stabilite in localitati prospere, nu doresc sa paraseasca locurile de care ii leaga amintiri de o viata. Conform unei statistici efectuate in acest municipiu, situatia somajului se prezinta in felul urmator: numar someri 6.396, numar someri indemnizati 1.258, numar someri neindemnizati 4.221, numar someri care primesc alocatii de sprijin 917. Astfel, un numar de 4.221 de persoane care inca locuiesc in Medgidia nu au nici o forma de venit. Interlocutorul mentionat anterior ne-a mai dezvaluit o cauza a somajului, in fapt, unul dintre efectele unei evolutii a tehnologiei care nu s-a sincronizat cu pregatirea fortei de munca specializate: "Medgidia, care pana in 1989 era un oras industrial, mai are functionabile doar cateva unitati; Lafarge, care are in jur de 700 muncitori, fiind cea mai puternica unitate industriala din Medgidia. Firma este recunoscuta pe plan mondial si acest lucru se face simtit si in oras. Dar dezvoltarea si perfectionarea tehnologiei aduc dupa sine si somajul". Cam acelasi lucru se poate spune si despre IMUM, care avea aproximativ 6.000 de angajati, iar acum vreo 200 de persoane se tem ca-si vor pierde locul de munca dupa privatizarea societatii. Conform unor date aproximative, furnizate de primarul Mircea Pintilie, sunt cateva societati (cu exceptia celor doua mentionate anterior: Romcim si IMUM) care au un numar notabil de angajati, restul incercand sa se descurce cu o organigrama cat mai redusa: Dobromin - filiala Medgidia (150 angajati), Dobrogea - filiala Medgidia (100), Edilmed (100), Etermed (157), Hermes (108), societati externalizate din fostul CLA (200) etc.

Initiativa privata e aproape inexistenta

Este de remarcat ca in publicatia "Topul firmelor 2000", editata in octombrie 2001 de Camera de Comert, Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta, intre cele mai bune 47 de firme din Medgidia sunt mentionate si societati cu un numar de angajati cuprins intre doi (Tenso) si 157 (Etermed, societate externalizata din CLA, cu activitate de fabricare a produselor din azbociment). Trebuie sa specificam ca in acest catalog sunt cuprinse doar firmele cu capital privat. Aceste date contureaza o idee despre stadiul in care se afla initiativa privata in Medgidia. O statistica ce insoteste "Topul" CCINA se prezinta astfel: numar agenti economici inregistrati - 1.442, numar agenti economici care au depus bilantul - 746, numarul firmelor premiate pentru activitate - 33. Potrivit datelor furnizate de directorul Camerei de Comert, Cornel Florea, "la data de 31 decembrie 2001, in Medgidia erau active din punct de vedere juridic 1.198 de firme, la 30 iunie 2002 erau