Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:51 11 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Document - DECIZIA PENALĂ NR.177/A

ro

27 Jan, 2014 19:53 1235 Marime text
« Inapoi la articol

Bosar nr. 570/36/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAŢI SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.177/A
Şedinţa publică de la 19.06.2013 Completul compus din: PREŞEDINTE : C.C Judecător: D.N. Grefier: F.B.
Ministerul Public reprezentat de Procuror: G.P.din cadrul Par cheiului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Biroul Teritorial Galaţi.
Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial C., inculpaţii B.C., P.I., T.M.şi partea vătămată B.D.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 06.06.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art. 306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunţarea la data de 19.06.2013, când a pronunţat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de faţă:
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr.219/05.05.2008, Tribunalul C., în baza art.6 din Legea 78/2000, rap. la art.254 alin.l C.pen., cu aplic.art.74 alin.l lit.a,c şi art.76 alin.l lit.c C.pen., 1-a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de.art.64 alin.l.lit.a.teza a II a şi lit.b.Cod penal,pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art.81 cod penal a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, termen calculat conform art.82 Cod pen.
In baza art.71 alin.2.Cod pen., au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de.art.64 alin.l.lit a teza II a şi lit.b Cod pen.
în baza art.71 alin.5.Cod pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
în baza art.359 Cod pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de.art.83 Cod pen.
în baza aert.88 Cod pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe timp de 24 ore la 24.10.2005.
în baza art.26 Cod pen.rap la art.6.din Legea 78/2000 rap.la art.254 alin. 1 Cod pen. cu aplic.art.74 alin. 1 .lit.a,c, Cod pen şi art.76 alin . 1 .lit.C.cod pen, a fost condamnat inculpatul: T.M.la pedeapsa de 2(doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de.art.64 alin.lit.a.teza II a şi lit.b.Cod pen.pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
în baza aert.81 Cod pen a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni, termen calculat conform art.82 Cod pen.
In baza art.71 alin .2 Cod pen, s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de.art.64 lin.l.lit.a teza II a şi lit.b Cod pen.I .
în baza art.71 alin.5 Cod pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
în baza art.359 Cod pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelorprev.de.art.83 Cod pen.
în baza art.88 Cod pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii pe timp de 24 ore de la 24.10.2005.
în baza art.13/1 din Legea 78/2000 rap.la art.194 alin.l. Cod pen.,cu aplic.art.74 alin. 1 .lit.a, c Cod penal si art.76 alin. 1 .lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul: P.I. la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
In baza art.81 Cod pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de în cercare de 4 ani, termen calculat conform art.83 Cod pen.
In baza art.71 alin.2.Cod pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art.64 alin.l.lit.a teza II a şi lit.b.Cod pen.
In baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii.
în baza art.359 Cod pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prev.de.art.83 Cod pen.
In baza art.6/1 alin ,3.si 4 din Legea 78/2000 în ref. la art.255 alin.4 şi 5 Cod pen. s-a dispus confiscarea sumei de 20.000 USD de la inculpatul B.C. şi restituirea acestei sume către B.D.
S-a constatat că persoana vătămată B.D.nu a formulat pretenţii civile de la inculpatul P.I..

în baza art.191 alin .2 Cod pr.pen, a fost obligat fiecare inculpat la plata câte unei sume de 6000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele: începând cu anul 1990, denunţătorul B.D.a preluat în locaţie de gestiune complexul P., situat în municipiul C., str S., care era compus din două spaţii comerciale şi un restaurant.
în anul 1999, B.D., în calitate de administrator al SC M. SRL, a cumpărat complexul P. de la SC E. SA C., dar numai clădirile deoarece terenul aferent acestora aparţinea Primăriei Municipiului C., teren cunoscut şi sub denumirea de T. C., şi care era în suprafaţă de 1238,15 mp, suprafaţă pentru care B.D.a plătit primăriei o taxă de folosinţă.
în cursul anului 2002, B.D.a depus la Primăria Municipiului C. o cerere prin care solicita să i se vândă terenul aferent complexului P..
La data de 29.03.2002 Consiliul Local al Municipiului C. a hotărât prin HCLM nr. 118 constituirea unei comisii ce urma să vândă bunuri imobile (terenuri şi clădiri) aparţinând domeniului privat al Municipiului C..
Conform art.2, al hotărârii comisiei, pe lângă alţi membri, faceau parte şi inculpaţii B.C. - Director al D.A.D.P.P.şi I.P.- director tehnic.
In art. 7 al Hotărârii se prevedea că se aprobă vânzarea prin negociere directă conform anexei nr 2, unde, la poziţia 38 figura „ T. C., cu suprafaţa de 1238,15 mp".
Tot în cadrul acestui articol este explicată metodologia de vânzare, D.A.D.P.P. având atribuţiile de a întocmi un „Raport de evaluare" şi „Proiectul de hotărâre privind vânzarea prin negociere directă a bunului imobil".
Pe verso-ul ultimei file a hotărârii este formulată o scriere olografa de Secretarul Primăriei, martora E.M., obiecţiunea că "din referatul nr. 42807/26.03.2002, nu rezultă care este situaţia juridică a terenurilor, dacă fac obiectul unor notificări conform Legii nr 10/2001 sau al vreunui litigiu aflat pe rolul instanţelor, având în vedere că anterior în temeiul Legii nr.112/1995 au fost numeroase cereri privind revendicarea unor bunuri atât în municipiu, cât şi în Mamaia".
Acest referat semnat de inculpatul B.C., supune spre aprobare „vânzarea unor bunuri imobile în baza HCLM nr. 37/31.01.2002".
Anterior, prin referatul nr. 11940/25.01.2002 al D.A.D.P.P., semnat de către directorul B.C., se considera că era necesară şi elaborarea unei metodologii de vânzare a bunurilor imobile aparţinând domeniului privat al municipiului C., urmărindu-se stabilirea etapelor ce urmau a fi parcurse până la încheierea actului de vânzare-cumpărare, funcţie de situaţia juridică reală a bunurilor imobile şi relaţia existentă între agenţii economici/persoane fizice şi Primăria C.

Prin hotărârea nr. 386/30.09.2002 art. 1 şi 2 s-a aprobat modificarea HCLM nr. 118/2002, în sensul anulării poziţiei nr. 44 din anexa 2, celelalte active rămânând neschimbate.
Prin referatul nr 112497/27.09.2002 al D.A.D.P.P., semnat de inculpatul B.C., în calitate de director, s-a propus modificarea HCLM nr. 118/2002 şi completarea HCLM nr. 153/26.04.2001, astfel că prin Dispoziţia nr.534/18.03.2003 a primarului municipiului C, s-a dispus punerea în aplicare a HCML 37/2002, referitoare la aprobarea metodologiei de vânzare a bunurilor aparţinând domeniului public; dispoziţie care, în anexă, la pct. 1 stabilea că după înregistrarea cererii de la persoana fizică sau juridică solicitarea se direcţionează D.A.D.P.P..
Această direcţie, la rândul său, solicită Direcţiei Patrimoniului şi D.A.P.L. situaţia juridică a terenului, elaborează proiecte de hotărâre privind aprobarea vânzării unei suprafeţe de teren cu sarcini, iar după aprobarea HCLM de vânzare teren, înaintează o cerere de certificat urbanism pentru vânzare către Direcţia Urbanism şi elaborează o notă de comandă către evaluatori, în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare pentru terenurile aprobate prin HCLM şi, în final, prezintă comisiei de vânzare a bunurilor imobile,constituită în baza autorizaţiei HCLM nr. 118/2002, dosarul imobilului respectiv în vederea negocierii şi întocmirii procesului verbal de negociere.
In aceste condiţii, prin referatul nr. 143557/19.11.2003, întocmit de D.A.D.P.P., semnat de inculpatul B.C., în calitate de director, s-a supus spre aprobare proiectul de hotărâre privind vânzarea prin licitaţie publică şi negociere directă a unor bunuri mobile aparţinând domeniului privat al municipiului C., iar prin HCLMnr.40/17.02.2004 s-a hotărât această aprobare.
In acest sens, s-a probat anularea poziţiei nr 38 din anexa 2 (T. C., suprafaţă de 1238,15 mp) - vânzare prin negociere directă aprobată prin HCLM nr 118/2002, anularea poziţiei nr 46 din anexa 1( teren, strada S.în suprafaţă de 121,53 mp) - vânzare prin licitaţie publică aprobată prin HCLM 403/2003.
In anexa nr.l la HCLM 40/2004 - privind vânzarea prin licitaţie publică, figura şi „ teren str. S., spaţiu comercial în suprafaţă de 71 mp, iar în anexa 2 la HCLM 40/2004 - privind vânzarea prin negociere directă la poziţia 3 figurează „teren str. S." ( aferent T. C., în suprafaţă de 1167,17 mp).
In acest context, în toamna anului 2002, B.D.a fost chemat la primărie de inculpatul B.C. , care i-a adus la cunoştinţă că cererea sa a primit avize favorabile de la toate direcţiile, ce s-au centraL.t la direcţia al cărui director era şi, după ce le-a anaL.t, a întocmit un referat prin care a propus Consiliului Local aprobarea cererii formulată de B.D.
Pentru a se reaL. însă vânzarea terenului, inculpatul B.C. i-a spus denunţătorului că „trebuie să aducă 20 de bucăţi", acesta din urmă înţelegând suma de 1000 USD sau 20 milioane lei, însă inculpatul a precizat că trebuie să dea mită 20.000 USD.
întrucât B.D.nu dispunea de o sumă de bani atât de mare şi cunoscându-1 pe inculpat, soţiile acestora se cunoşteau foarte bine, 1-a rugat pe inculpat să-i acorde timp pentru a face rost de bani.
Prin adresa nr.l 13755/09.09.2003 (fila 129,vol.I), a Primăriei Municipiului C., semnată de inculpatul B.C., în calitate de director la D.A.D.P.P. se aducea la cunoştinţa SC SRL - administrator B.D.că terenul solicitat, aferent activului „T. C." în vederea cumpărării a fost instrumentat pentru vânzare prin HCLM nr. 118/2002 şi că urmează să fie contactat în cel mai scurt timp pentru a participa la procedura de achiziţie prin negociere directă.
în perioada 2003 - 7.04.2004, au avut loc mai multe discuţii între denunţătorul B.D. şi inculpatul B.C., atât în biroul acestuia, cât şi la telefon, în cadrul cărora martorul îl ruga să fie păsuit mai mult timp pentru a face rost de suma de 20.000 USD, iar inculpatul îl avertiza să se grăbească să dea mită, pentru că altfel nu va intra la negociere directă în vederea obţinerii terenului aferent complexului P..
In cursul urmăririi penale, inculpatul B.C. a declarat că în perioada toamna anului 2003 - aprilie 2004 nu a avut decât două discuţii cu martorul, la care a asistat secretarea sa, martora T.M.şi în cursul celor două întâlniri nu s-a discutat niciodată de vreo sumă de bani, ci s-ar fi putut face referire la avansul pe care B.D.trebuia să-1 plătească în urma negocierii.
Inculpatul recunoaşte că în perioada menţionată B.D. 1-a căutat la telefon de mai multe ori, însă nu-şi mai aminteşte dacă a vorbit cu acesta.
Din adresa Mobifon din data de 08.12.2005 rezultă că de la numărul de
telefon mobil......... utiL.t de martorul B.D., s-a cuplat în perioada octombrie 2002
- 08.04.2004, telefonul mobil cu nr.................... utiL.t de inculpatul B.C., durata
convorbirilor fiind de până la 105 secunde (fila 198 voi I).
Una dintre discuţiile purtate cu inculpatul B.C. în biroul său a fost înregistrată cu un reportofon de către martorul B.D.(fila nr.l52 voi. I) de unde rezultă că martorul îl ruga pe inculpat să-1 mai păsuiască o săptămână pentru a-i da o parte din mită, respectiv 10.000 USD, urmând ca până la data negocierii să dea şi restul de 10.000 USD şi că are de la cine să ia banii, de la nepotul său, şef mecanic pe un vapor, dar nu ştie când vine din voiaj (fila 165 voi. I).
Deşi inculpatul B.C. admite că în discuţiile sale cu martorul s-a făcut referire la o sumă de bani, acea sumă era de fapt avansul ce urma să fie plătit, susţinere nefondată, întrucât la momentul discuţiilor suma care ar fi reprezentat avansul nu era cunoscută, aceasta fiind stabilită, ulterior de comisie în procesul verbal de negociere din 07.04.2004, la 20.221 USD, deci în discuţiile purtate nu putea fi vorba decât de cei 20.000 USD pretinşi ca mită.
In cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul B.C. a declarat că a făcut parte din comisia constituită conform HCLM nr.227/2004 care a negociat cu B.D.şi a semnat în acest sens procesele verbale de negociere din 07.04.2004 şi 28.09.2004 şi că raportul de evaluare în vederea negocierii a stabilit suma de 134 mii EURO.
A mai declarat inculpatul că în perioada septembrie 2003 - aprilie 2004, a avut una sau două discuţii cu B.D., discuţii la care a asistat secretarea sa - martora T.M., referitoare la cererea pe care acesta o primise, dar recunoaşte că a fost sunat la telefon de mai multe ori (5-6) de B.D.şi o dată sau de două ori de soţia acestuia.
In cuprinsul declaraţiei inculpatul revine şi arată că nu poate preciza dacă a fost sunat de B.D.şi nu i-a condiţionat în vreun fel vânzarea magazinului alimentar, întrucât urma să aibă loc negocierea.
Martora T.M., deşi a declarat în cursul urmăririi penale că au avut loc două întâlniri între inculpatul B.C. şi B.D., precizând apoi că a auzit subiectul discuţiei, dar nu-şi aminteşte când B.D.a făcut cererea de cumpărare a terenului şi nici ce teren solicita, în cursul cercetării judecătoreşti, a susţinut că în primăvara anului 2004, inculpatul B.C. i-a adus la cunoştinţă lui B. preţul terenului din raportul de evaluare de peste 100 mii EURO şi dacă va plăti în rate avansul acestuia ar fi de 20 mii de EURO.
Martora mai afirmă că B.D.a sunat de mai multe ori pe telefonul fix din birou, dar numai în anul 2004 crede că de 2 ori i-a făcut legătura cu inculpatul şi a auzit când acesta îl îndruma de B. să se adreseze pentru relaţii suplimentare la Serviciul urmărire, reaL.re şi contracte.
Convorbirile dintre cei doi rezultă din adresa Mobifon din 08.12.2005, potrivit cu care s-a apelat în perioada octombrie 2002 - 08.04.2004 telefonul mobil cu nr ..........  utiL.t de inculpat de la nr. de telefon mobil nr............... utiL.t de B.D.( fila 198 voi. I).
Prima instanţă a reţinut că în sprijinul vinovăţiei inculpatului B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită sunt declaraţiile martorilor H.E., S.V., R.D., R.F., B.I., C.E., C.E., C.G., B.M., B.R.E., B.F.E.şi B.D.
Astfel, martora S.V. ( fila 213 voi. I şi fila 113 dosar instanţă) declară că la rugămintea lui B.D., 1-a împrumutat pe acesta cu suma de 5000 USD, deşi iniţial 1-a refuzat acesta motivând că suma reprezintă o ultimă tranşă dintr-o „şpagă" de 20.000 USD cerută de o persoană din Primăria C. fără a-i preciza numele, sumă ce trebuia dată până în jurul orei 11,00 din ziua de 7.04.2004 pentru a participa la negocierea privind cumpărarea terenului aferent restaurantului P..
Din extrasul de cont eliberat de BCR - Sucursala C., rezultă că la data de 07.04.2004, ora 8,42 aceasta a scos din cont suma de 5000 USD, iar la data de 10.04.2004, ora 9,21, de depus în cont aceeaşi sumă ( filele 216-217 vol.I).
Martora mai declară că după ce a scos suma de 5000 USD şi i-a dat-o lui B.D., de la bancă au mers împreună la restaurantul P. şi 1-a văzut pe B.D.când a dat un telefon scurt, iar după aproximativ 15 minute a venit un tânăr şi 1 -a văzut pe B.D.când a scos plicul din buzunarul hainei şi 1-a dat acelui tânăr.
Martora cunoaşte faptul că B.D.s-a mai împrumutat de la rudele sale D. şi F.R., de la o familie din Germania, precum şi despre faptul că acesta a făcut o înregistrare a unei convorbiri în Primăria C., dar nu cunoaşte persoana pe care a înregistrat-o.
Martora afirmă că B.D.i-a spus că pentru a-şi rezolva problema cumpărării terenului aferent restaurantului P., acesta a trebuit să dea suma de 20.000 USD şi de asemenea să dea alimentara unei anume persoane P., tot din Primăria C..
Martora H.E. (fila nr. 208 voi. I şi fila 150 dosar instanţă) a declarat că se afla în relaţii de prietenie cu familia B. şi la sfârşitul anului 2003 a venit în România, fiind rugată de B.D.să-1 ajute cu 20.000 USD, întrucât trebuia să dea o şpagă unei singure persoane de la „C.A.", respectiv B.C., pentru a putea cumpăra terenul de sub restaurantul P..
Martora cunoaşte de la B.D.că acestuia i-a fost luată abuziv alimentara, de fapt fusese condiţionat dacă vinde alimentara poate să obţină aprobarea cererii pentru vânzarea terenului.
Ca urmare, martora a venit în România doar cu suma de 10.000 USD, pe care i-a dat lui B.D., rugându-i să scrie „flagrant" pe ei, banii fiind daţi unui tânăr de la primărie.
De asemenea, martora declară că a participat în restaurant la o discuţie despre un dosar între familia B. şi soţia inculpatului B.C. şi a auzit când familia B. îi cerea soţiei inculpatului să le fie înaintat dosarul mai repede la negociere dacă tot dădeau această sumă de bani.
Aceeaşi martoră ştie de la B.D.că acesta s-a împrumutat pentru diferenţa până la 20.000 USD de la rudele sale, respectiv S.V., familia R. şi că după ce a dat „şpaga" de 20.000 USD şi i s-a luat şi alimentara, a reuşit să-şi cumpere terenul de sub restaurantul P..
Declaraţiile martorilor de mai sus, se coroborează cu declaraţiile martorilor R.F.şi R.D., primul declarând că de la soţia lui B.D.a aflat că acesta pentru a participa la negociere cu Primăria C. în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., trebuia să dea înainte o şpagă de 20.000 USD, iar alimentara s-o cedeze unui director din primărie, pe nume P..
Martorul împreună cu soţia au mers la restaurantul P. şi a dat soţilor B. suma de 600 EURO aflând că urma să vină cineva să ridice suma de 5000 USD, sumă ce reprezenta ultima tranşă din cei 20.000 USD, aflând de la M. B. că cei 5000 USD au fost luaţi de o persoană şi duşi inculpatului B.C. ( filele 227 voi. I şi 154 - 165 dosar instanţă).
Martora R. D. ( fila 223 voi. I şi fila 176 dosar instanţă) a relatat împrejurările legate de solicitarea lui B.D.de a fi împrumutat cu o sumă de bani, pentru a completa suma de 20.000 USD ce trebuia dată mită către anumite persoane din Primăria C., pronunţându-se numele inculpatului B.C., iar alimentara să o cedeze unui director tot din Primăria pe nume P..
Martora cunoaşte numele persoanelor de la care familia B.D.s-a împrumutat pentru completarea sumei de 20.000 USD respectiv numitele V., L. din Germania şi pe nepoata V..
In cursul judecăţii, martora A.V.contabilă la SC M. SRL C. a declarat că a văzut documentul prin care B.D.a solicitat vânzarea terenului aferent
restaurantului şi de la acesta ştie că pentru participarea la negociere i s-a pretins şi a dat suma de 20.000 USD în două tranşe, cea de a doua în primăvara anului 2004 şi astfel i s-a aprobat vânzarea terenului (fila 223 voi. I şi fila 166 dosar instanţă).
Prima instanţă a reţinut că declaraţia constantă a martorului B. Iancu (fila 199 voi. I şi fila 146 dosar instanţă) se coroborează cu declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în sensul că B.D., dorind să obţină dreptul de proprietate asupra terenului aferent restaurantului P., i-a relatat că directorul B.C. i-a cerut suma de 20.000 USD, care i-au fost daţi inculpatului cu câteva zile înainte de negociere, iar restul de 5000 USD chiar în ziua negocierii, însă nu direct, ci prin intermediul unui tânăr pe nume „M." care venea la restaurant şi lua banii trimis de B.C. .
Si martora C.E. (fila 202 u.p. şi 112 dosar instanţă) una dintre angajatele căreia B.D.i s-a plâns că avea probleme cu Primăria C., a declarat că acesta putea pierde terenul de sub restaurant şi pentru a i se permite să participe la negociere, întrucât directorul B.C. i-a cerut drept şpagă suma de 20.000 USD, a fost nevoit să se împrumute de la nepoata S.V. şi de la nişte prieteni din Germania.
Tot de la B. D. cunoaşte că prin numitul T.M., a dat respectiva sumă în 2-3 rânduri.
Martora a mai declarat că înaintea negocierii pentru teren, a aflat de la B. D. că acesta a fost nevoit să încheie un contract de vânzare - cumpărare cu P.I. şi chiar 1-a văzut pe inculpatul P. şi soţia acestuia discutând la masă cu B.D.şi 1-a auzit spunând că urma să dărâme un perete de la restaurant. Prezenţa inculpatului P.I. a semnalat-o în mai multe rânduri în restaurant în anul 2004.
Din anaL. declaraţiilor martorei C.E. ( fil.205-206 voi. I u.p, şi fil.l 16 dosar instanţă), prima instanţă a reţinut că acestea se coroborează cu declaraţia celorlalţi martori, audiaţi, în sensul că B. D., atât angajaţilor cât şi martorei personal le-a relatat că inculpatul B.C. i-a cerut suma de 20.000 USD pentru a rezolva „problema" cu alimentara, fiind forţat să i-o dea unui alt director din Primăria C., respectiv inculpatului P.I..
In perioada aprilie - iunie 2004, angajaţii restaurantului nu au primit salariile, aceştia fiind de acord, întrucât B.D.nu avea bani, era disperat şi a fost nevoit să împrumute diferite sume de bani, să vândă o proprietate pentru a da inculpatului B.C. suma cerută şi pentru a putea intra la negocieri, şi, afirmă martora că 1-a văzut pe P.I. cu soţia şi câinele în restaurant, arătând că inculpatul 1-a ameninţat că va dărâma toată alimentara şi vine cu buldozerul.
Prima instanţă a considerat că prezintă relevanţă declaraţiile martorilor B. F.C., B. D. şi B. R.E.(filele 220,225,229 voi II dos u.p. şi . 148,168,174 dosar instanţă) şi nu pot fi considerate subiective având în vedere gradul de rudenie dintre aceştia şi denunţătorul B.D.Întrucât declaraţiile acestora din cursul urmăririi penale se coroborează cu declaraţiile date în faţa instanţei şi cu ale celorlalţi martori audiaţi, susţinând astfel starea de fapt care dovedeşte vinovăţia inculpaţilor.
Astfel, martorul B. F.C.a declarat că tatăl său i-a relatat despre şpaga cerută de inculpatul B.C. pentru a putea cumpăra terenul de sub restaurantul P., despre inculpatul P.I. care i-a cerut să-i vândă alimentara, altfel i-o va demola şi şantajat de acesta i-a vândut-o. Neavând toată suma cerută de inculpatul B.C. - 20.000 USD, tatăl său s-a împrumutat de la cunoştinţe, şi de la rude, de la o prietenă din Germania şi cunoaşte că inculpatul T.M.este persoana care a venit la restaurant şi a luat banii de la tatăl său.
B. M., a declarat că, urmare a discuţiilor pe care soţul ei le-a purtat în biroul inculpatului B.C., acesta i-a spus că cererea privind terenul aferent restaurantului i-a fost aprobată, dar participarea pentru negocierea terenului se rezolvă cu o „şpagă de 20 de bucăţi" cerută de inculpat în toamna anului 2002 când acesta 1 -a chemat pe B.D.la Primărie.
Martora a mai arătat că în luna mai 2003 soţul ei a luat legătura cu martorul C.G. director la SAP ARD care i-a promis să-i rezolve problema fară şpagă, iar în final nu a rezolvat-o, astfel că au fost nevoiţi să împrumute de la nepoata sa - martora S.V. suma de 5000 USD, de la fratele martorei şi alţi 10.000 USD de la H.E...
In vara anului 2003, martora s-a dus personal la biroul inculpatului B.C., acesta spunându-i că problema celor 20.000 USD a rămas neschimbată, precizându-i că această sumă va „merge" la cineva din Primărie.
Cât despre inculpatul P.I., în toamna anului 2003, acesta a venit la restaurant, însoţit de soţia sa relatând că a primit şpaga de a lua terenul de sub alimentara, plus 50 metri din restaurant, ulterior acesta a mai revenit ameninţând că va veni cu buldozerul şi va dărâma alimentara şi chiar peretele restaurantului.
Această situaţie, martora i-a explicat-o şi inculpatului B.C. care la începutul anului 2004 le-a spus că vine ziua negocierii, trebuie să facă actul de vânzare cumpărare a spaţiului - alimentara către P.I. ceea ce s-a întâmplat la 06.04.2004.
Cunoaşte martora că în acea seară soţul ei, a luat legătura cu inculpatul B.C. spunându-i că a făcut rost de suma necesară completării celor 20.000 USD pe care i-a dat-o numitului M. şi astfel B.D.în data de 07.04.2000 a reuşit să intre la şedinţa de negociere.
In depoziţia sa, martora B. M. a confirmat întru-totul denunţul şi depoziţiile soţului său, B.D.
De asemenea, cele susţinute de martora B. M. sunt confirmate de martorul C.G. ( fila 218 voi. II u.p, şi 152 dosar instanţă) care a declarat constant că B.D., pe la sfârşitul anului 2002 începutul anul 2003 i s-a plâns că întâmpină probleme în legătură cu soluţionarea cererii privind cumpărarea terenului aferent restaurantului P. făcând demersuri în acest sens, dar nu 1-a putut ajuta. B.D.i-a spus numele persoanei care i-a cerut şpaga, respectiv inculpatul B.C., căruia i-a dat suma pretinsă.
Mai afirmă martorul că B.D.a fost condiţionat pentru rezolvarea aceleiaşi probleme a terenului să cedeze şi alimentara numitului P., în ianuarie 2005, B.D.confirmându-i că a fost nevoit să vândă alimentara şi că a dat suma de bani care s-a cerut ca şpagă pentru intrarea în posesia terenului.
Prima instanţă a mai reţinut că modalitatea în care inculpatul B.C. a intrat în posesia banilor este descrisă amănunţit în declaraţia martorului, care, pentru a se asigura că nu va pierde cei 20.000 USD şi nici să nu intre la negociere a înregistrat cu un reportofon una dintre discuţiile purtate cu acesta (vol.II u.p. - fila '152).
Din înregistrare rezultă că martorul îl ruga pe inculpat să-1 mai păsuiască o săptămână până îi va da prima parte din mită, respectiv 10.000 USD, urmând ca până la data negocierii să dea şi restul de 10.000 USD; precizându-i că are de la cine să ia banii, respectiv de la nepotul său, care este şef mecanic pe un vapor (filele 165,167 dosu.p).
La sfârşitul lunii martie 2004, B. D. a mers în biroul inculpatului B.C. având asupra sa cei 10.000 USD a vrut să i-o, dea, însă inculpatul i-a spus că nu aşa de procedează, şi i-a cerut să meargă la restaurant, unde va fi contactat de numitul M., ceea ce s-a şi întâmplat, B.D.dându-i inculpatului T.M.suma de 10000 USD întru-un plic.
După o săptămână, martorul 1-a anunţat pe inculpatul B.C. că a făcut rost şi de diferenţa de bani, iar inculpatul 1-a trimis pe acelaşi M. la restaurant, care a primit din nou un plic în care se afla suma de 5000 USD, inculpatul atrăgându-i atenţia că ar fi bine să rezolve mai repede problema, astfel că în aceeaşi zi inculpatul T.M.a venit din nou la restaurantul „P." primind ultima tranşă de 5000 USD pentru a o duce inculpatului B.C. ( fila 197 voi I u.p.).
După ce a dat suma de 20.000 USD şi a vândut alimentara inculpatului P.I. cu o zi înainte de ziua negocierii, B.D.a intrat la negocieri directe cu Primăria Municipiului C. şi a negociat preţul terenului aferent restaurantului (T. C.) în suprafaţă de 1167,15 mp situat în C. str. S. la suma de 134.805.825 EURO fără TVA, întocmindu-se astfel procesul verbal de negociere nr. 48302 din 07.04.2004( fila 46 voi. I u.p.) care este semnat de toţi membrii comisiei constituită conform HCLM nr. 118/2002 printre care şi inculpatul B.C..
Prima instantă a considerat că din continutul denunţului, declaraţiilor martorilor audiaţi nemijlocit de instanţă, din notele de redare a convorbirilor telefonice şi a discuţiilor în ambientale rezultă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.
Cu privire la fapta inculpatului T.M.constând în aceea că la indicaţia inculpatului B.C. s-a deplasat în repetate rânduri, la sediul restaurantului P. şi a ridicat de la B.D., în total, suma de 20.000 USD în numele şi pentru inculpatul B.C. cunoscând că această sumă reprezintă mită s-a reţinut că deşi inculpatul nu-şi recunoaşte vinovăţia, declaraţiile lui sunt contradictorii şi totodată sunt în contradicţie cu probele administrate în cauză.
Astfel, prima instanţă a reţinut că în sprijinul vinovăţiei inculpatului T. M. în săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa sunt depoziţiile martorilor S.V., B.D., H.E., B.I., C.E., C.E., B. F.C., B. M., care cunosc atât din discuţiile cu B.D.cât şi din faptul că au sesizat prezenţa numitului M. în restaurantul P., ca fiind persoana trimisă de inculpatul B.C. să ia mita de 20.000 USD pretinsă de acesta.
Şi în ceea ce priveşte fapta inculpatului P.I., de a-1 constrânge prin ameninţări pe B.D.să-i vândă spaţiul comercial - alimentara, situat în Municipiul C. str. S., în suprafaţă de 71 mp, şi la un preţ derizoriu impus de inculpat prima instanţă a reţinut că vinovăţia inculpatului este dovedită prin coroborarea probelor administrate în cauză.
Astfel s-a reţinut că inculpatul P.I. încă din vara anului 2003 a început să profereze ameninţări asupra persoanei vătămate B.D.pentru a-i vinde spaţiul comercial - alimentara lângă care se afla o clădire pe care inculpatul (împuternicit de socrul său B.I.) a obţinut-o de la Primăria C..
Ameninţările inculpatului au culminat cu deplasarea acestuia la sediul restaurantului P., spunându-i lui B.D.că bagă buldozerul şi îi demolează restaurantul, aspect confirmat prin depoziţiile martorilor C.E., B. F.C.a, B.D., B. E.
Ameninţările inculpatului i-au creat o stare de temere care a persistat, întrucât B.D.aflase despre HCLM nr 403/21.11.2003, în cuprinsul căreia se stipula că se aprobă, vânzarea prin licitaţie publică a unor imobile printre care figura şi terenul de pe str. S. în suprafaţă de 121,53 mp deşi suprafaţa spaţiului comercial - alimentara era doar de 71 mp, deci cei 50 m se aflau în interiorul restaurantului P. (alimentara are perete comun cu restaurantul).
In aceste împrejurări inculpatul B.C. i-a spus lui B.D.să rezolve cât mai repede problema cu P., în sensul că trebuie să-i cedeze alimentara pentru că altfel nu va putea intra la negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P..
Denunţătorul, pentru a stabili termenii cedării spaţiului comercial - alimentara a înregistrat cu un reportofon discuţiile purtate cu inculpatul P.I., fiind pronunţat şi numele inculpatului B.C. ( fila 167 voi II u.p) .
Urmare presiunilor şi ameninţărilor , neputând rezista constrângerilor în sensul cedării alimentarei pentru a putea intra la negocieri în vederea cumpărării terenului aferent restaurantului P., la data de 06.04.2004, deci cu o zi înainte de 07.04.2004, ziua negocierii cu Primăria se încheie contractul de vânzare cumpărare al spaţiului comercial - alimentara în suprafaţă de 71 mp la preţul derizoriu de 32.973.000 lei vechi incluzând şi TVA în sumă de 5.263.000 lei vechi şi obiecte de inventar în sumă de 17.963.000 lei vechi, practic construcţia costând 15.000.000 lei vechi şi incluzând TVA de 19 % (fila 115 voi. 1 urm.penală).
Inculpatul P.I. a negat că el sau soţia sa l-ar fi ameninţat pe B.D.că dacă nu- i vinde alimentara o să-i dărâme restaurantul, declaraţii care nu se coroborează cu declaraţiile martorilor oculari C.E. şi C.E. care au fost de faţă când inculpatul împreună cu soţia sa şi cu un câine dalmaţian au venit la restaurant şi l-au ameninţat pe B.D.că dacă nu-i vinde alimentara va veni cu un buldozer şi îi va dărâma restaurantul.
In acelaşi sens au declarat şi martorii B.I. care a aflat de la angajaţii restaurantului care au fost de faţă când s-au proferat ameninţările, martora H.E.. care a asistat la o ceartă între B.D.şi inculpat şi martorii B.P. B.S.N. şi N.D.cărora B.D.le-a spus că inculpatul i-a luat alimentara prin şantaj, pentru că acesta era interesat de suprafaţa de teren de 121,53 mp situată în str. S. să nu mai fie scoasă la licitaţie conform HCLM nr. 403/21.11.2003 astfel că temerea provocată denunţătorului a fost reală, existenţa constrângerii fiind dovedită.
In cursul urmăririi inculpatul P.I. în depoziţiile date în aceeaşi zi 08.11.2005 - relatează în mod diferit împrejurările în care 1-a cunoscut pe B.D., arătând că în toamna anului 2003 a discutat cu acesta despre vânzarea magazinului alimentar declarând că socrul său B.I. a aflata despre această vânzare şi abia prin luna ianuarie - februarie 2004 a putut discuta cu B.D., afirmând că 1-a cunoscut pe B.D.în perioada octombrie 2003 - aprilie 2004 când B.D.i-a solicitat să-1 reprezinte pe asociatul unic al SC „P.M.", într-o tranzacţie, iar în lunile ianuarie - februarie 2004 1-a abordat pe B.D.în OP.O.şi i-a propus să-i vândă magazinul alimentar.
Deşi martorul B.I. afirmă că preţul plătit pentru alimentară a fost suficient - 33 milioane lei deoarece se afla într-o stare precară, utilajele frigorifice erau foarte uzate, iar acoperişul deteriorat sus, raportul de expertiză tehnică evaluare - întocmit de specialist ANVER a concluzionat că valoarea de circulaţie a imobilului din C. str. S., este de 26.081 USD, astfel că preţul plătit pentru această alimentară a fost derizoriu la data de 06.04.2004-500 USD şi nu reflectă voinţa reală a vânzătorului B.D.
Prima instanţă a considerat că vinovăţia inculpatului P.I. este dovedită şi prin încercarea acestuia de a-1 face pe denunţător să-şi retragă plângerea formulată împotriva lui, declarând la data de 13.12.2005 că nu cunoaşte despre existenţa antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.M.I..
Reţinând că vinovăţia celor trei inculpaţi este dovedită, prima instanţă a dispus condamnarea acestora la pedepse cu închisoare, la a căror individuaL.re a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 C.pen.
în ceea ce priveşte individuaL.rea modalităţii de executare a pedepselor, prima instanţă, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.81 C.pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate celor trei inculpaţi.
împotriva Sentinţei penale nr.219 din 05.05.2008 au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial C., inculpaţii B.C., T.M.şi P.I., precum şi partea vătămată B.D.
Apelul formulat de procuror a vizat greşita individuaL.re a pedepselor, atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora - susţinându-se că în mod nejustificat au fost reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prev. de art.74 alin.l lit.a şi c C.pen., cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare.
Cei trei inculpaţi au invocat, în principal, motivul că sunt nevinovaţi, că faptele nu există şi că nu pot fi reţinute ca probe înregistrările convorbirilor ambientale efectuate de partea vătămată B.C., deoarece nu au fost administrate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Totodată, inculpaţii au susţinut că urmărirea penală este lovită de nulitate, deoarece le-a fost încălcat dreptul la apărare, fiind efectuate acte de urmărire în lipsa şi fară ştirea lor şi a apărătorilor aleşi.
Apelantul parte vătămată B.D.şi-a însuşit motivele de apel formulate de Parchet, cu privire la greşita individuaL.re a pedepselor.
Prin Decizia penală nr.43/P/22.04.2009, pronunţată în dosarul nr.29/118/2005, Curtea de Apel C. a admis apelurile declarate de: PARCHETUL DE PE LĂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTITIE - DIRECŢIA NAŢIONALA ANTICORUPTIE - SERVICIUL TERITORIAL CONSTANTA, inculpatul B.C., inculpatul T. M., inculpatul P.I. şi partea vătămată B.D., împotriva sentinţei penale nr.219 din data de 05 mai 2008, pronunţată de Tribunalul C., în dosarul penal nr.29/118/2005, a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi a dispus în baza art.ll pct.2 lit.a -art.lOlit.d cod procedură penală, achitarea inculpaţilor B.C. pentru infracţiunea prev. de art.6 din Lg. nr.78/2000 rap. la art.254 alin.l cod penal şi T.M.pentru infracţiunea prev. de art.26 cod penal - art.6 din Lg. nr.78/2000 rap. la art.254 alin.l cod penal.
în baza art.861 cod penal, a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului P.I.. Conf. art.862 Cod penal, a fixat termenul de încercare de 4 ani ( prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei) şi, pe durata acestuia, inculpatul supunându-se măsurilor de supraveghere prev. de art.863 cod penal:
  1. să            se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul C.;
  2. să           anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
  3. să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
  4. să            comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.
Datele prevăzute în alin. 1 lit. b), c) şi d) au fost comunicate serviciului stabilit la lit. a).

Conf. art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului P.I. cu privire la art.864 Cod penal referitor la revocarea suspendării.
S-a făcut aplicarea art.71 alin. ultim. Cod penal, cu privire la art.64 alin.(l) lit.a teza 11),b) Cod penal.
A fost înlăturate dispoziţiile instanţei de fond cu privire la condamnarea inculpaţilor B.C. şi T. M., dispoziţiile art.191 Cod procedură penală privind obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare şi cele referitoare la confiscarea- restituirea sumei de 20.000 $ U.S., respectiv dispoziţiile art.81 şi urm. Cod penal faţă de inc.P.I..
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei în măsura în care nu contravin prezentei.
In baza art.379 pct.l lit."b" Cod procedură penală, s-a respins apelul declarat de inculpatul P.I. ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul P.I. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conf. art.189 Cod procedură penală, onorariul de 50 lei pentru av. G.S.a fost plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Dacă probele au fost clare cu privire la acţiunile de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţă de 1238,15 mp, cunoscut sub denumirea de „T. C." aparţinând Primăriei Municipiului C., la implicarea inculpatului B.C. ca director la D.A.D.P.P.din Primărie, ca membru al comisiilor de negociere, susţinerile denunţătorului B.D.referitoare la darea unei mite de 20000 $ U.S. pentru obţinerea acestuia nu au fost confirmate de probe certe privind pretinderea/acceptarea de către inculpatul B.C. urmată de primirea vreunei sume de bani prin intermediul inculpatului T. M., pentru facilitarea obţinerii terenului aferent complexului „P.".
Contrar opiniei primei instanţe s-a apreciat că martorii acuzării nu se pot bucura de credibilitate deoarece, în lipsa unor probe cu caracter obiectiv (înregistrări audio-video, martori, independenţi de denunţător), declaraţiile martorilor prieteni, rude, angajaţi, clienţi nu pot susţine acuzarea.
Ori, în condiţiile în care acţiunea de pretindere-oferire a mitei a început în 2002, s-a concretizat în aprilie 2004, denunţul s-a depus la peste 1 an şi 6 luni - octombrie 2005, în care martorul denunţător a susţinut că a procedat astfel din cauza presiunilor inculpatului P.I., în care martorii apropiaţi T.N., C.G. au pus la îndoială afirmaţiile sale, niciunul dintre martorii acuzării nu a perceput direct aspectele denunţate de martorul B.D., în care martora T.M.ca secretară a inculpatului B.C. a văzut că martorul B.D.a venit în audientă în legătură cu cumpărarea terenului prin negociere, că 1-a căutat pe inculpat şi telefonic, că au purtat discuţii legate de preţul de peste 100000 €, plata în rate, avansul ajungând la 20000 € (denunţătorul fiind singurul care a înţeles 20000 $), în care martorii A.N., D.R.L., T.N. au arătat că martorul B.D.a susţinut că a depus denunţul pentru a-şi recupera alimentara şi din cauza relaţiilor inculpatului cu inculpatul P.I. (motivaţie dată de denunţător constant în cursul judecăţii), iar martorul B.P.B. a declarat, în şedinţă publică şi printr-un memoriu adresat tribunalului, că „declaraţia i-a fost parţial dictată de către anchetatori", a rezultat că martorul denunţător B.D.a avut contacte cu inculpatul B.C. în care s-a discutat cu privire la suma 20000 €, însă împrejurările şi probele evidenţiate mai sus au creat mari dubii asupra scopului pentru care s-a solicitat aceasta ca avans de 25% din preţul stabilit de evaluator şi nu pentru facilitarea cumpărării terenului în suprafaţă de 1238,15 rnp, cunoscut şi sub denumirea de „T. C.", acuzarea nereuşind să dovedească vinovăţia inculpatului B.C. şi, respectiv încasarea sumei de bani prin intermediul inculpatului T. M., condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii de „luare de mită".
S-a apreciat că este credibil că în dorinţa de a-şi recupera alimentara, martorul B.D.a recurs la orice mijloc inclusiv la a depune un denunţ penal calomnios împotriva, în principal, a inculpatului B.C. care îl putea convinge pe P.I. să procedeze la restituirea acesteia prin revânzare; în acest sens fiind declaraţiile martorului B.D.coroborate cu declaraţiile martorilor T.N., D.R.L.,
  1. N.,       C.N..
De asemenea, s-a reţinut că este adevărat că există relaţii de prietenie sau colegialitate (dar nu de dependenţă) şi între unii dintre martorii apărării şi cei doi inculpaţi, dar, în baza art.6 paragraful 1 din Convenţie şi a dispoziţiile naţionale invocate mai sus, aceştia se bucură de „prezumţia de nevinovăţie" care, după efectuarea cercetării judecătoreşti de către instanţa de fond, respectiv cea de control judiciar, nu a fost răsturnată.
In concluzie, dacă probele administrate în cursul urmăririi penale au justificat trimiterea în judecată, ansamblul probator existent la acest moment, nu a putut conduce la o soluţie de condamnare, dubiul profitând apelanţilor inculpaţi
  1. C.          şi T. M..
Prin urmare, apelurile declarate de cei doi inculpaţi au fost admise şi, a fost desfiinţată în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală hotărârea atacată, în temeiul art.ll pct.2 lit."a"- art.10 lit."d" Cod procedură penală, au fost achitaţi inculpaţii B.C. pentru infracţiunea prev. de art.6 din Lg. nr.78/2000 rap. la art.254 alin.l Cod penal, respectiv T.M.pentru infracţiunea prev. de art.26 Cod penal - art.6 din Lg. nr.78/2000 rap. la art.254 alin.l Cod penal, înlăturându-se dispoziţiile instanţei de fond cu privire la condamnarea inculpaţilor B.C. şi T. M., obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

In cauză, nu s-a dispus restituirea banilor pe care denunţătorul i-ar fî dat atunci când denunţă autorităţii fapta de corupţie mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acea faptă conform art.61 alin.3 şi 4 din Legea nr.78/2000 şi art.255 alin.4 şi 5 Cod penal deoarece martorul denunţător B.D.nu a formulat pretenţii în acest sens, situaţie în care se putea aplica măsura confiscării, şi nu s-a dispus nici confiscarea pentru că nu s-a reţinut vinovăţia inculpatului B.C., dispunându-se achitarea acestuia; astfel, au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la confiscarea-restituirea sumei de 20.000 U.S.D.
Cu privire la inculpatul P.I., acuzaţia ce i-a fost adusă, probele (anterior menţionate) referitoare la achiziţionarea alimentarei tocmai de către socrul său martorul B.I. D., la restituirea prin revânzarea către partea vătămată B.D.au condus dincolo de orice îndoială la concluzia că inculpatul P.I. 1-a constrâns, prin ameninţare (din cauza funcţiei pe care o ocupa cu controale excesive, şicanarea desfăşurării activităţii până la demolare), să-i vândă spaţiul comercial „alimentara" situat în Municipiul C. str. S., în suprafaţă de 71 mp. şi la preţul impus de inculpat, în scopul de a se îmbogăţi, faptă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin.l Cod penal.
Apărarea inculpatului a fost înlăturată de declaraţiile martorului T.N. care a arătat că partea vătămată B.D.i-a spus că îşi retrage plângerea dacă îşi recupera spaţiul şi, primind mesajul, inculpatul a luat măsuri prin revânzarea spaţiului. In acest sens, se are în vedere şi faptul că inculpatul a asigurat unicul cumpărător, precum şi împrejurarea că, în condiţiile în care partea vătămată făcea demersuri şi pentru cumpărarea terenului din vecinătate nu avea nicio raţiune să vândă un spaţiu comercial deja amenajat.
In concluzie, a rezultat că prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică corespunzătoare şi a aplicat pedeapsa în raport de criteriile de individuaL.re. Referitor la stabilirea pedepsei, potrivit criteriilor prev. de art.72 Cod penal printre care şi pericolul social concret sporit în cauza al faptei, dat de ameninţările exercitate asupra părţii vătămate de inculpatul P.I. profitând de funcţia pe care o ocupa, în scopul obţinerii unui folos injust şi de proporţii, s-a apreciat că pedeapsa trebuie să fie aspră considerente pentru care pedeapsa de 2 ani închisoare este de natură să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte.
In contextul activităţii infracţionale, în condiţiile în care s-au scurs peste 5 ani de la data faptei fără alte abateri, circumstanţele personale ale inculpatului P.I. - fară antecedente penale, încadrat în muncă, cu o familie organizată, au constituit circumstanţe atenuante în senul art.74 alin.l lit.a), c) Cod penal cu consecinţa reducerii conform art.76 Cod penal a cuantumului pedepsei sub minimul prevăzut de textul incriminator care în cazul înlăturării acestora disproporţionat cu periculozitatea faptei şi făptuitorului.
Insă, sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, circumstanţele personale ale inculpatului -fără antecedente penale, dar cu abuzuri în exercitarea funcţiei, restabilirea situaţiei anterioare abia după intervenţia plângerii penale au condus la temerea că suspendarea condiţionată conform art.81 Cod penal nu este suficientă pentru reeducarea sa, astfel că s-a impus aplicarea prevederilor art.861 C.pen. prin suspendarea sub supraveghere.
împotriva Deciziei penale nr.43/P/22.04.2009 a Curţii de Apel C. au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial C., inculpaţii B.C., T.M.şi P.I., precum şi partea vătămată B.D.
Prin Decizia penală nr. 511/T1.02.2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în dosar nr. 29/118/2005, s-au admis recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial C., de către partea vătămată B.D.şi de către recurenţii inculpaţi B.C., T.M.şi P.I. împotriva deciziei penale nr. 43/P/22.04.2009 a Curţii de Apel C., s-a casat decizia recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel C. spre rejudecare apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial C., de către apelantul parte vătămată B.D.şi de către apelanţii inculpaţi B.C., T.M.şi P.I..
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a reţinut că în conţinutul dispozitivului deciziei instanţei de apel, deşi se admit apelurile declarate de Parchet şi de toţi inculpaţii, s-a creat inculpatului P.I. o situaţie mai grea, prin înlocuirea dispoziţiilor art. 81 Cod penal cu art. 861 Cod penal, iar în finalul dispozitivului, contrar celor dispuse în prima parte, s-a respins apelul declarat de acelaşi inculpat, această neconcordanţă existentă în conţinutul dispozitivului şi al minutei încheiate cu ocazia deliberării reprezentând o încălcare a dispoziţiilor art. 309 Cod procedură penală, care prevăd că dispozitivul hotărârii trebuie să fie identic cu minuta şi nicidecum nu se poate circumscrie vreunei erori materiale în condiţiile art. 195 din Codul de procedură penală.
S-a mai reţinut că, considerentele deciziei instanţei de apel apare contradictoriu în raport cu dispozitivul acesteia, în sensul că temeiul achitării pronunţate de instanţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, a avut ca motivare lipsa probelor certe care conferă un dubiu asupra vinovăţiei inculpaţilor, nefiind indicat elementul constitutiv care lipseşte din conţinutul infracţiunii de luare de mită şi, respectiv, complicitate la această infracţiune.
Sub acest aspect, s-a constatat că instanţele nu au lămurit cauza sub toate aspectele, astfel încât din anaL. coroborată a probelor să poată fi reţinută cu certitudine fapta sau nevinovăţia inculpatului P.I. în săvârşirea infracţiunii de şantaj, din coroborarea probelor care au stat la baza reţinerii infracţiunii de şantaj în sarcina acestui inculpat, constatându-se că acestea nu fac dovada certă a elementului obiectiv şi subiectiv specifice acestei infracţiuni, instanţa de apel urmând să reanalizeze probele, să le interpreteze şi să pronunţe o soluţie temeinică şi legală.
Prin decizia de casare, instanţa de recurs a stabilit că pentru elucidarea împrejurărilor referitoare la condiţiile în care partea vătămată B.D.a acceptat şi a vândut spaţiul comercial inculpatului P.Í., se impune confruntarea părţii vătămate şi a soţei acestuia, B. M., cu inculpatul P.I., cu martorii B.I. D., P. G. şi cu notara D.R.L., precum şi confruntarea martorei S.V. cu inculpatul T. M..
De asemenea, s-a mai apreciat că se impunea solicitarea de la unitatea bancară a unui extras de cont care să facă dovada titularului contului şi a persoanei care a retras suma de 5.000 USD la data de 7 aprilie 2004 pentru a fi dată unchiului său.
Instanţa de recurs a mai stabilit că, în urma reaprecierii ansamblului probator şi adoptării unei soluţii, de condamnare sau de achitare, instanţa de apel urmează să se pronunţe şi cu privire la confiscarea sau restituirea sumei de 20.000 USD, referitor la care nu s-a luat nici una dintre măsurile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală şi, respectiv, de dispoziţiile Legii nr. 78/2000.
Ca urmare a hotărârii înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel C. sub nr. nou 331/36/2010 pentru rejudecarea apelurilor formulate în cauză.
Conformându-se hotărârii instanţei de recurs, potrivit art. 385/18 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea de Apel C. a efectuat confruntări între partea vătămată B.D.şi martorul B.I. D. (f.89-91), partea vătămată B.D.şi martora P. G. (f.92-93), partea vătămată B.D.şi martora D.R.(f.94), martora B. M. şi martorul B.I. D. (f.95-96), martora B. M. şi martora P. G. (f.97-98), martora B. M. şi martora D.R.(f.99).
La termenul din data de 08.09.2010, inculpaţii B.C. (f.86), T.M.(f.87) şi P.I. (f.88) au precizat că nu doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel prevalându-se astfel de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin.2 Cod procedură penală.
Confruntările între inculpatul P.I. şi partea vătămată B.D.şi martora B. M. (soţia părţii vătămate B. D.), precum şi între martora S. V. şi inculpatul T.M.nu au fost posibile ca urmare a faptului că inculpaţii P.I. şi T.M.s-au prevalat la termenul din data de 08.09.2010 de dreptul la tăcere.
De asemenea, la solicitarea Curţii, s-a depus la dosar o adresă a BCR (f.66)
din care a reieşit că titularul contului cu IBAN .... este numitul S. A. (CNP................ )
iar suma de 5.000 USD a fost ridicată de numita S.V. (CNP.......................... ), iar din
extrasul de cont ataşat (f.67) a reieşit că această sumă a fost retrasă la data de 07.04.2008 la ora 08:42.
Curtea a audiat în apel şi pe martora D.C.(f.l08-109).
La solicitarea Curţii privind existenţa vreunei convorbiri telefonice în data de 07.04.2004 între inculpaţii B.C. şi T.M.(utiL.tori ai unor nr. de telefon Vodafone), Vodafone România S.A. a comunicat că nu mai deţin date de trafic ale acestor numere de telefoane mobile deoarece informaţiile cu privire Ia apelurile şi SMS-urile efectuate/primite de către utiL.torii Vodafone sunt stocate şi accesibile doar pentru perioada ultimelor 6 luni (f.l 14).
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat de către partea vătămată B.D.nu este fondat, celelalte apeluri formulate în cauză de către Ministerul Public şi cei trei inculpaţi fiind fondate, pentru următoarele:
Mai întâi, cu privire la criticile inculpaţilor privind aspectul că urmărirea penală este lovita de nulitate absoluta deoarece nu li s-a respectat dreptul la apărare (motiv de apel care a fost invocat în scris în faţa instanţei de apel - în primul ciclu procesual), Curtea a constatat că la rejudecarea apelurilor (în cel de al doilea ciclu procesual) apărătorii inculpaţilor nu au mai făcut consideraţii orale s

Ti-a placut articolul?

Comentarii