Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
11:46 25 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Dobrogea - File de istorie Nava-şcoală „Mircea (II)“. Partea I - 1938-1939, Hamburg

ro

07 Sep, 2017 00:00 2793 Marime text

Este a doua navă-şcoală a Marinei Regale Române care poartă acest nume, „Mircea“. Pentru că înaintea lui a existat un velier-şcoală cu acelaşi nume.
 
[1] Prima navă „Mircea (I)“ a fost un velier (tip bric - cu două catarge) construit în Anglia:
 
- de 'Thames Iron Works & Shipbuilding Co', Blackwall; comandat la 6.11.1881;
- nava-şcoală a fost achiziţionată după înfiinţarea în 1881 a Școlii Copiilor de Marină din Galaţi, care impunea şi o pregătire practică;
- a ajuns în ţară la 12 august 1882, sub comanda maiorului de marină Vasile Urseanu - viitor amiral.

„Mircea (1)“ în portul Genova, la 8 septembrie 1892; cu ocazia „Serbărilor columbine“ (400 de ani Cristofor Columb).
 
Încă în preajma Primului Război Mondial a început să se discute despre dotarea cu o nouă navă-şcoală. „Mircea (I)“ a avut nevoie tot mai mult de reparaţii, modificări; a făcut din ce în ce mai puţine voiaje cu elevii Marinei Militare.
 
„Mircea (I)“ a fost făcut cunoscut unui public larg de un fost elev al navei, Eugeniu Botez, care a scris despre el sub pseudonimul Jean Bart în al său „Jurnal de bord“. În 1928, Liga Navală Română, asociaţie de sprijin şi propagandă a marinei române, scrie în revista sa „România Maritimă şi Fluvială“ (precursoare a revistei „Marea Noastră“) despre necesitatea de a avea o nouă navă-şcoală, modernă, care să corespundă cerinţelor tot mai numeroase ale instrucţiei elevilor de marină.
 
Cu ocazia Zilei Marinei, la 15 august 1936, Regele Carol al II-lea, în discursul ţinut de el, a vorbit de „spiritul bricului Mircea“; el a spus că acest spirit trebuie să se perpetueze în marina română.
 
Stimulată de Carol al II-lea, Liga Navală Română - sub deviza „O nevoie şi un vis“ - a luat iniţiativa de a organiza o subscripţie naţională pentru achiziţionarea unui nou bric: „Mircea (II)“.
 
Pornind de la exemplele Ligii Navale Poloneze, care a organizat o subscripţie în 1929 pentru a cumpăra velierul „Prinzeß Eitel Friedrich“ (construit tot la B&V, 1909); după ce l-a cumpărat (7.000 de lire sterline), l-a donat guvernului polonez, care l-a renovat şi redenumit „Dar Pomorza“; în limba polonă, „Dar“ are acelaşi sens ca în limba română; „Pomorza“ vine de la Pomerania - regiunea care a făcut subscripţia organizată de Liga Navală Poloneze.
 
Sau exemplul Ligii Navale Iugoslave, care a donat nava-şcoală „Jadran“.
 
În total, s-au adunat prin subscripţie 6 milioane de lei; la care s-au adăugat 114 milioane de lei, de la statul român.
 
 
[2] S-au primit diverse oferte de la firme specializate; a fost aleasă firma germană „Blohm & Voss“, din Hamburg.
 
Această firmă avea deja o carte de vizită impresionantă; pe lângă „Dar Pomorza“ (ex. „Prinzeß Eitel Friedrich“), menţionat mai sus, lansat în octombrie 1909, firma a construit şi veliere nave-şcoală pentru marina germană - vase „surori“ cu al nostru „Mircea (II)“ - toate aparţinând aşa-numitei „Gorch-Fock-Klasse“:
 
- „Gorch Fock (I)“: lansat în 1933, 3 mai; capturat de ruşi, redenumit „Towarischtsch“;
- „Horst Wessel”:              lansat în 1936, 13 iunie; capturat de USA, redenumit „Eagle“;
-  „Albert Leo Schlageter“: lansat în 1937, 30 octombrie; vândut de SUA Braziliei (1948), redenumit „Guanabara“; vândut de Brazilia, apoi Portugaliei (1962), redenumit „Sagres (2)“
- „Mircea (II)“: lansat în 1938, 22 septembrie;
- „Herbert Norkus“: lansat (incomplet) în 1939, 7 noiembrie; neterminat, iar în 1947 scufundat;
- „Gorch Fock (II)“: lansat în 1958, 23 august (folosit părţi din „Herbert Norkus“).
 
Singura nava „soră“ cu prima („Gorch Fock (I)“) este „Mircea (II)“; a fost construită după planurile originale [1] ale lui „GF_I“.
 
Câteva date tehnice ale „clasei GF“ [2]:

1. Tehnica

- corpul navelor este fabricat din oţel şi este prevăzut cu nervuri transversale
- lăţimea cea mai mare este de 12,0 m
- proiectul original, conform căruia „Gorch Fock (I)“ şi „Mircea“ sunt construite, are o - - lungime totală de 74,0 m
- linia de plutire a ambelor nave măsoară 62,0 m, pescajul este de 4,8 m
- deplasamentul maxim este de 1.500 t, deplasamentul proiectat fiind calculat cu 1.354 t.
 
Celelalte patru unităţi ale clasei sunt:
- lungime 89,0 m şi 70,0 m lungime pe linia de apă
- pescajul lor este de 5,0 m, datorită deplasamentului maxim de 1.750 t. Deplasamentul structural a crescut faţă de nava tip iniţiala la 1.634 t.

2. Tachelajul

Navele din clasa „Gorch-Fock“ sunt organizate ca bricuri („Barken“). Pe cele trei catarge pot fi plasate 23 de vele cu o suprafaţă totală de 1.800 m² la „Gorch Fock (I)“ şi „Mircea (2)“, respectiv 1.934 m² până la 1.974 m², la celelalte nave. Atât gabierul, cât şi mizzen („Besansegel“) sunt realizate împărţite. Tachelajul reprezintă principala propulsie a clasei „Gorch-Fock“ şi permite unităţilor maxime de viteză de până peste 16 kn.

3. Propulsia auxiliară 

În plus faţă de tachelaj, navele au o propulsie auxiliară. „Gorch Fock (I)“ a fost propulsat de un motor diesel cu şase cilindri / 4 timpi de la MAN. Acesta a fost de 520 CP şi a antrenat o elice cu diametrul de 1,39 m.
 
Motorul diesel a permis navei să atingă o viteză maximă de 8 kn. La următoarele nave a fost instalat un motor diesel cu opt cilindri în doi timpi, cu o putere de 750 CP. În combinaţie cu o elice cu trei aripi, cu un diametru de 2,5 m, motorul acesta a dezvoltat o viteză maximă de 10 kn.

4. Înarmarea 

Deoarece clasa Gorch-Fock este concepută pentru formarea marinarilor, iniţial navele nu au armament. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cele trei unităţi utilizate de Kriegsmarine au primit câte două tunuri antiaeriene de calibru de 2 cm.

5. Echipaj 

Echipajul navelor din clasa Gorch-Fock este format dintr-o echipă „de bază“ şi de elevi ofiţeri şi elevi subofiţeri aflaţi la bord pe durata pregătirii la bord. Personalul lui „Gorch Fock (I)“ a constat din nouă ofiţeri şi 58 de ofiţeri şi restul echipajului, la care se adăugau 198 de elevi.
 
Numărul de ofiţeri pe următoarele nave a rămas acelaşi, dar numărul de subofiţeri a crescut la 69. Au fost şi pâna la 220 de cadeţi la bord.

[3] Datele tehnice ale navei „Mircea (II)“ 

Sursa imaginii: [3] 
 
„Mircea (II)“ este o navă de tip „barc“ - velier cu trei catarge; se foloseşte însă mai departe numele de „Bricul «Mircea»“ - nume folosit de la primul bric „Mircea (I)“.
 

[4] Biografia navei „Mircea (II)“

 

 

1. Predat României: 16.01.1939
2. Voiaj spre România: 29.03.1939 (via Southampton, Lissabon, La Valetta); distanţa - 3.925 sm
3. Voiaj de training: 3.07.1939 - 3.09.1939 (Palermo, Toulon, Palma de Mallorca, Gibraltar, Algier, Alexandria); total distanţă - 5.552 sm, din care 1.828 sm cu vele
4. Confiscat de ruşi: 5.09.1944, redenumit „Rion“
5. Retrocedat României: 1945
6. Diverse voiajuri de training: 1945 - 1951
7. Avariat: 1951; refugiat în portul bulgar Nessebar
8. Avariat: 1953; refugiat în portul bulgar Varna
9. Reparaţie capitală: 12.10.1965 plecat (tras de remorchere) până spre Hamburg (Blohm & Voss)
10. Popasuri pe drum:                                          

  • 14.10.1965, Canakkale
  • 20.10.1965, La Valetta
  • 30.10.1965 - 7.11.1965, Gibraltar
  • 9 - 22.11.1965, Lisabona
  • 28.11.1965 - 6.01.1966, Brest
  • 8 - 16.01.1966, Dover
  • sosit la Hamburg la 19.01.1966; distanţa parcursă: 4.025 sm (la remorcă)

11. Plecarea de la Hamburg: 10 octombrie 1966

  • 12.10.1966, Cowes
  • 14 - 16.10.1966, Plymouth
  • 21 - 25.10.1966, Gibraltar
  • 27 - 29.10.1966, Algier
  • 31.10 - 2.11.1966, La Valetta (Malta)
  • 4.11.1966, Pireus; distanţa parcursă 3.985 sm

12. Curse training & prezentare:

  • 24 - 26.07.1967, Toulon
  • 30/31.07.1967, Gibraltar
  • 8 -10.08.1967, Portsmouth
  • 16/17.08.1967, Gibraltar
  • 21/22.08.1967, La Valetta; distanţa 6.607 sm
Etc. 

În stânga: placa originala Blom & Voss, 1939; în dreapta: placa adăugata după reparaţiile făcute la Brăila, 2002

[5] Blohm & Voss: Planurile originale ale lui „Mircea (II)”

Datele tehnice ale planurilor pentru „Mircea“ (toate planurile sunt originale © Blohm & Voss, 1938) [1]. Care sunt, la rândul lor, copii ale planurilor pentru „Gorch Fock (I)“ (1933)
 
Tachelaj şi velatură:

 
Secţiune longitudinală şi vedere de sus a punţii superioare:
   

Secţiune transversală la mijlocul navei:

[6] Imagini din timpul construcţiei lui „Mircea (II)“ 

Şantierul a început construcţia la 15 aprilie 1938. În imaginea de mai jos: 1938, 30 aprilie, dată la care este pusă construcţia pe cală:
 
1938, 24 mai:
„Mircea (II)“ pe cală - văzut de sus:

 [7] Ceremonia lansării la apă a navei (1938, 22 septembrie):

La festivitate au participat:
- întregul personal al şantierului Blohm & Voss, în frunte cu Walter Blohm
- reprezentanţi ai Marinei Militare Germane: viceamiralii Ernst Wolf şi Heinrich Ancker, alţi ofiţeri de marina
- secretarul de stat Ahrendt
- reprezentanţi ai Legaţiei române din Berlin (consilierul V. Brabieţianu cu soţia)
- consuli generali români din Hamburg şi Berlin - T. Gallin şi Karadja
- membri ai comisiei de supraveghere a construcţiei
- comandorul Al. Bărdescu, reprezentant al Ministerului Aerului şi Marinei
- consilierul economic Geormăneanu
- Carl Vincent Krogmann, primar al oraşului Hamburg, împreună cu alte personalităţi ale oraşului
 
Lansarea a avut loc la ora 15.48 - să coincidă cu fluxul - în momentul când curentul pe fluviul Elba era minim (zero) şi nivelul apei maxim.
 
Detaliu:
 
Dna Brabieţeanu (cu flori) - cea care a botezat nava.
  
Poză de grup; în stânga, viceamiralul Ernst Wolf, cu soţia. 

[8] Probele de navigaţie şi pregătirea echipajului

La 16 ianuarie 1939 au început probele de navigaţie, iar la 25 ianuarie 1939 „Mircea (II)“ a fost luat în primire de echipajul român condus de comandorul August Roman.

Până la 27 martie 1939 au avut loc activităţi de pregătire a echipajului - atât la bord, cât şi pe unele veliere germane, sub conducerea unor maiştri din Marina Germană, pentru a se familiariza cu manevrele şi cu velele.

Remorcarea navei la ieşirea din estuarul Elbei:

Câteva imagini cu echipajul român, în timpul probelor; februarie - martie 1939:

 



[9] Ridicarea pavilionului naţional şi preluarea oficială a navei „Mircea (II)“, la 27 martie 1939

La ora 12.30, comandorul August Roman a luat definitiv comanda în numele guvernului român [4]
 
Au participat:
- colonelul Traian Gîrbea - ataşat militar al României în Germania
- consulul general al României
- consulul român de la Hamburg
- viceamiral Ernst Wolf (Reichsmarine)
- Walter Blohm împreună cu inginerii responsabili
- reprezentant al oraşului Hamburg
 
Urmează, pe scurt, prezentarea celorlalte patru nave surori ale lui „Mircea (II)“; toate cinci aparţin clasei „Gorch Fock“ 

 [10] Nava-şcoală „Gorch Fock (I)“ 

Comandată de Marina Militară Germană / Reichsmarine; firma „Blohm & Voss“ a primit comandă la dată la 2 decembrie 1932. După 100 de zile, la 3 mai 1933, lansarea la apă şi botezat sub acest nume (după un scriitor german).
 
La 27 iunie 1933 şi-a început cariera sa de navă-şcoală; pe navă au fost la început 9 ofiţeri, 56 de subofiţeri şi restul echipajului. Nava-şcoală „Gorch Fock (I)“ avut loc pentru 198 de elevi / cadeţi marinari.
În imagine: „Gorch Fock (I)“ la Kiel, 16 iunie 1935 - cu ocazia „Volkswoche“ / „Săptămâna poporului“; clasica „Kieler Woche“ a urmat imediat după.
  
În furtună de forţă 6-7 (Beaufort); se pot vedea parâmele întinse peste punte, pentru a ajuta echipajul să stea şi să lucreze pe punte - pe timp de furtună.
 
La 9 martie 1945 - din cauză că Armata Roşie se apropia, „Gorch Fock (I)“ a fost remorcat din portul Stralsund (unde s-a găsit din 1 octombrie 1944) la un nou loc de ancoraj, în faţa peninsulei Drigge. Acolo a fost retras din serviciul Marinei Militare; la bord a rămas un echipaj redus.
 
În acele momente decisive (Armata Roşie era deja în apropiere nemijlocită), echipajul a decis scufundarea vasului; la 30 aprilie 1945, ora 14.00. La adâncime mică; vârful catargelor se putea vedea ieşind din apă.
 
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, vasul a fost promis URSS, în cadrul despăgubirilor de război. O firma din Stralsund („B. Staude Schiffsbergung“) a primit contractul de readucere a vasului la suprafaţă; care trebuia realizată (contrar obiceiului) cu catargele nedemontate.
 
Firma n-a reuşit - şi statul german a creat o unitate specială („Bergungskontor“), astfel că în iunie 1947 s-a reuşit scoaterea lui la suprafaţă. În final, vasul a fost adus la „Neptun Werft“, în Rostock - unde a fost reparat; reparaţia a fost terminată la Wismar. Acolo a primit în septembrie 1949 şi noul său nume: „Tovarisch/ „Tovarăşul“.
 
La 15 iunie 1951 şi-a început noua sa carieră ca navă-şcoală a marinei militare sovietice, având ca port baza: Cherson, pe Nipru.
 
În 1957 „Tovarisch“ a făcut un voiaj (semi)mondial, ocazie cu care a fost fotografiat, la fiecare etapă (cum au fost fotografiate toate vasele militare ruseşti, în perioada de vârf a Războiului Rece).
 
De exemplu: la 5 august 1957 (la Porto Santo Stefano, peninsula Argentario, Italia):
 
Sau la Port Said, la 9 septembrie 1957:
 
Imagine tot la Port Said, în acelaşi moment; făcută de aceeaşi persoană, pentru a confirma numele vasului:
  
„Tovarisch“ / ex. „Gorch Fock (I)“ a câştigat de două ori regatele „OP Sail“: de fiecare dată a participat şi „Gorch Fock (II)“:
 
- 1974, 14 iulie: Copenhaga
- 1976, 4-7 iulie: New York

[11] Nava-şcoală „Horst Wessel“; devine USCGC „Eagle“

Construită de Blohm & Voss; lansată la apă la 13 iunie 1936 şi intrată în serviciul Marinei Militare germane la 17 septembrie 1936.

După Primul Război Mondial, în 1946 a fost adus în SUA, în cadrul compensaţiilor de război; adus de ultimul său comandant german, căpitan-locotenent Schnibbe. Din 1946 naviga pentru US Coast Guard - sub noul său nume, „Eagle“.

Două imagini cu „Horst Wessel“: 1936, lansarea la apă / în 1938.

[12] Nava-scoală „Albert Leo Schlageter“; devine „Guanabara“ (1948) şi apoi „Sagres (2)“ (1962)

Construită de Blohm & Voss; lansată la apă la 30 octombrie 1937 şi intrată în serviciul Marinei Militare germane la 12 februarie 1938. La sfârşitul lui 1944 se găsea la Flensburg, unde a fost confiscat de aliaţi şi adus în Marea Britanie.

În 1948 a fost vândut către Brazilia, unde a fost redenumit „Guanabara“ şi a intrat în serviciu la 27 octombrie 1948. A fost achiziţionat de marina portugheză, unde a intrat în serviciu la 8 februarie 1962, sub noul său nume: „Sagres (2)“.

În imagine: „Albert Leo Schlageter“, în 1938.

Și câteva imagini de ansamblu:
 
Toate trei: „Gorch Fock (I)“ / „Albert Leo Schlageter“ / „Horst Wessel“, la Kiel (1938). Aceasta şi cea de mai jos sunt printre puţinele imagini în care apar toate trei.
  
O altă imagine din 1938, Kiel (toate trei, salut pe vergi):
 
Aici sunt: „Gorch Fock (I)“ împreună cu „Horst Wessel“, la 19 aprilie 1937 - navigând cu vele:
 
Și acum o imagine interesantă pentru finalul articolului: cu ocazia sărbătoririi a 200 de ani de independenţa SUA, 4-7 iulie 1976.
 
Este pentru prima şi ultima dată când toate cele cinci vase surori au fost împreună în acelaşi loc; interesant este că a fost prezent şi „Dar Pomorza“ (descris aici la început), care a fost ancorat în aceste zile de obicei în acelaşi grup cu vasele din clasa „Gorch Fock“:
 
- „Tovarisch“ / ex „Gorch Fock I“ (1933)
- „Eagle“ / ex „Horst Wessel“    (1936)
- „Sagres“ / ex „Albert Leo Schlageter“ (1937)
- „Mircea (II)“ (1939)
- „Gorch Fock (II)“ (1958)

Bibliografie:

[1] Arhivele Blohm & Voss, Hamburg
 
[2] „Die deutschen Kriegsschiffe 1815-1945“, vol. 2: „Spezial-, Hilfskriegs-, Hilfsschiffe, Kleinschiffsverbände“. J.F. Lehmanns Verlag, München 1968
 
[3] „Combat Fleets of the World, 2005-2006“. Eric Wertheim, Naval Institute Press, Annapolis, MD 21402
 
[4] „Marea Noastră“, nr. 5, mai 1939 

Despre Dan-Eugen Șambra  

S-a născut în Constanţa, în martie 1950. A absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân“ şi Facultatea de Automatică şi Calculatoare Bucureşti. În august 1986, a emigrat oficial cu familia în Germania, unde a lucrat, până la pensionare, la Siemens AG (din 2004, cu titlul Senior Engineer). A proiectat şi a pus în funcţiune proiecte de automatizare şi software diverse pe patru continente. La începutul anului 2011, a demarat ca administrator un forum despre istoria României / Dunăre / M. Neagră (design & structură proprie) - romaniaforum.info.

facebook.com/Dan.Sambra.1/ 

Citeşte şi:

Ti-a placut articolul?

Comentarii