Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
09:55 21 11 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Dobrogea - File de istorie Bricul „Mircea“ (II). Partea a II-a - 1939-1966 (galerie foto)

ro

14 Sep, 2017 00:00 3492 Marime text
Începând cu partea a II-a a istoriei sale, de azi, bricul nostru se va numi, simplu, „Mircea“, deşi este al doilea cu acest nume.
 

[1] Plecarea de la Hamburg şi sosirea bricului la Constanţa


După preluarea comenzii bricului „Mircea“ de către statul român la 27 martie 1939 şi ceremonia ridicării pavilionului naţional, două zile mai târziu a început primul său voiaj spre Constanţa / România.
 
La 29 martie 1939, ora 5 dimineaţa, bricul „Mircea“ a ieşit din portul Hamburg, navigând cu vele, salutat de sirenele vaselor prezente în port şi însoţit pentru primele mile de vasul soră „Horst Wessel“.
 
Alăturat: „Horst Wessel“ - cu pânzele sus; „Mircea“ înainte de a pleca spre România.
  
A avut următoarele etape în drumul său spre Constanţa [1]:
 
- 30 martie 1939: în faţa insulei Heligoland - pentru a calibra radio-compasul din dotare (Bellini-Tosi radio-goniometru);
- la 3 aprilie ancorează în portul Southampton, de unde a plecat la 8 aprilie;
- la 12 aprilie a intrat în golful Biscaya (acolo unde, 26 ani mai târziu, va lupta contra unei furtuni extreme);
- la 15 aprilie a ajuns la Lisabona (navigând ultimele două zile cu vele);
- la 22 aprilie a intrat în Mediterana;
- la 27 aprilie a ancorat în portul La Valetta, Malta;
- la 30 aprilie ridicat ancora spre casă; în Marea Egee a întâlnit pasagerul „Transilvania“;
- la 6 mai a intrat în Marea Neagră, oprindu-se pentru zece zile la Balcic.
 
Şi la 17 mai 1939 intră festiv în portul Constanţa. La ora 8.45 a trecut de farul Carol - fiind escortat de şalupele „Salvamar“ şi „Pescăruş“ - şi câteva hidroavioane.
  
A fost aşteptat la ancoră de bricul „Mircea (I)“ - venit (remorcat) aici în ultima sa cursa pentru a preda ştafeta navei-şcoală „Mircea (II)“ (în imagine, cel din stânga este „Mircea (I)“ - fără arboradă).
 
În spatele lui „Mircea (I)“ era distrugătorul „Regina Maria“ - la bordul căruia se aflau personalităţile invitate la inaugurare.
 
A fost întâmpinat de fanfara Marinei Militare şi de cadeţii Şcolii Navale - care admirau noua lor navă-şcoală.
  


„Mircea (II)“ a ancorat la dana #3; în spate se vede vechiul bric „Mircea (I)“:
 
Detaliu:
 
În numele Ligii Navale, viceamiralul I. Coandă, vicepreşedintele asociaţiei, a rostit o alocuţiune - felicitând echipajul pentru „destoinicia marinărească cu care aţi săvârşit prima călătorie a noului bric «Mircea» şi pentru demnitatea cu care aţi reprezentat ţara prin porturile străine“.
  
Experimentatul marinar a scos în evidenţă, de asemenea, rolul primului velier românesc în pregătirea marinarilor.
 
A elogiat personalitatea Regelui Carol al II-lea şi conducerea Ligii Navale pentru rolul decisiv în susţinerea ideii dotării cu o nouă navă-şcoală.
 
În imagini: bricul „Mircea“ la Constanţa, înainte de plecarea sa la 3 iulie 1939:




[2] Primul marş de instrucţie şi reprezentare: în Marea Mediterană (3 iulie - 3 septembrie 1939)


La 3 iulie 1939, pe dana militară a avut loc o ceremonie marinărească în prezenţa ministrului Aerului şi Marinei, general adjutant Paul Teodorescu, a viceamiralului Petre Bărbuneanu, comandantul Marinei Militare, şi a altor personalităţi - cu ocazia plecării bricului „Mircea“ în primul său marş de instrucţie.
 
S-a precizat că „Mircea“ porneşte în prima călătorie de studii cu 11 ofiţeri, 16 maiştri, 37 de cadeţi ai Şcolii Navale, zece elevi de la cursul de iniţiere marinărească din liceele militare, 72 de elevi din Şcoala de Specialişti şi 67 de marinari.
 
Misiunea era planificată să dureze 75 de zile, având ca principal obiectiv „să desăvârşească instrucţia practică a elevilor în cele marinăreşti învăţate în şcoală şi să-l prepare în apriga luptă cu marea, spre a le formă caracterele marinăreşti, a le dezvolta curajul şi a-i iniţia în dominarea evenimentelor“.
 
Conform planului, „Mircea“ urma să acosteze în porturile Palermo, Toulon, Palma (insulele Baleare), Gibraltar, Alger, Tripoli, Alexandria, Beirut, Famagusta şi Pireu.
 
Harta voiajului:
 
Câteva imagini din acest voiaj.

„Mircea“ la Toulon (17 iulie - 22 iulie 1939).

 Detaliu: se vede în prim-plan una dintre cele două şalupe cu motor din dotarea sa.
 
Toulon, 19 iulie 1939:
 
Detaliu - se vede una dintre cele cinci bărci mari din dotarea sa:
 
Urmează mai multe imagini din Toulon:
 
În cele două luni cât a durat primul său marş de instrucţie, „Mircea“ a navigat în total 5.629 Mm, din care 1.826 Mm cu vele şi 3.803 Mm cu motor.
 

[3] Bricul „Mircea“ în timpul celui de-al Doilea Război Mondial


Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial avea să însemne pentru „Mircea“ începutul unei lungi perioade, de peste 25 de ani, în care n-a mai executat marşuri de instrucţie practică de lungă durată şi reprezentare a Marinei Militare şi a României în afara Mării Negre.
 
Conducerea Marinei Militare a decis, pentru siguranţă, ca „Mircea“ să fie dus, la 19 februarie 1941, la Brăila, pe braţul Arapu. Aici a staţionat până în vara anului 1944, continuând însă să fie utilizat ca navă-şcoală.
 
În imagine: „Mircea“, pe braţul Arapu:
 
În imagine: „Mircea“ şi iahtul regal „Luceafărul“, ancorate la Brăila, la 23 septembrie 1943:




[4] Bricul „Mircea, 1944-1958
 


La începutul lunii septembrie 1944 [1], nava-şcoală „Mircea“ împreună cu alte nave româneşti au fost preluate de sovietici drept captură de război şi trimise în porturi ruseşti din Marea Neagră, iar echipajele, internate în lagăr. Şi a primit numele „Rion“.
  
În imagine: „Rion“, ex-„Mircea“, ancorat în rada Sevstopol (1944-1946).
 
În spatele lui se pot vedea:
- crucişătorul uşor „Voroshilov“
- vasul de luptă / Schlachtschiff / Battleship „Sewastopol“
- în depărtare, în spate, se poate vedea nava-bază de submarine „Volja“, a flotei Mării Negre

În urma unor repetate intervenţii ale autorităţilor române, sovieticii au decis ca nava-şcoală „Mircea“ să fie retrocedată României.
 
Acest gest al guvernului sovietic venea după retrocedarea, la 12 octombrie 1945, la Galaţi, a 18 nave româneşti.
 
La 27 mai 1946 s-a desfăşurat în portul Constanţa festivitatea de preluare a navei-şcoală „Mircea“ şi reîncadrarea ei în Marina Română.
 
În port s-au arborat tricolorul şi steagurile membrilor Comisiei Aliate de Control. Din partea României au participat la reintrarea navei-şcoală în dotarea Marinei Militare: Regele Mihai, prim-ministrul, membri ai guvernului, prefectul judeţului Constanţa, primarul oraşului Constanţa, reprezentanţi ai armatei şi ai Marinei Militare.
 
Sosirea regelui a fost salutată cu 21 de salve de artilerie trase de bateria „Vulturul“.
Imagini de la această festivitate, 27 mai 1946:
 
O imagine din anii '50, în portul Constanţa. Lângă „Mircea“ este un vânător de submarine rusesc; în spate este crucişătorul „Mărăşti“:




[5] Bricul „Mircea“, reparaţia capitală făcută la Hamburg, de şantierul Blohm & Voss (1965-1966)


În anul 1959, când s-a pus problema reducerii forţelor armate şi a unui număr de nave [1], „Mircea“ a fost inclus în categoria celor ce urmau a fi dezafectate.
 
La intervenţia unor cadre responsabile din Marina Militară, nava-şcoală a fost încadrată într-o altă unitate, fiind, de fapt, salvată. Astfel, începând din 1959, „Mircea“ a fost transformat în navă-bază a Divizionului 129 Nave Auxiliare din Mangalia, fiind scos de la misiunile de practică până în vara anului 1964.
 
A mai existat o tentativă de a i se tăia catargele şi a fi transformat în navă de comandament. Reacţia comandantului şcolii, comandorul Ilie Ştefan, şi a altor ofiţeri l-a salvat pe „Mircea“ de la un nou dezastru.
 
În 1963, pe adresa conducerii statului a venit o invitaţie pentru „Mircea“ din partea preşedintelui Statelor Unite, John Fitzgerald Kennedy. Invitaţia nu a fost onorată; a atras însă atenţia lui Gheorghiu-Dej asupra navei-şcoală „Mircea“. Concomitent, la nivelul Marinei Militare, s-au căutat soluţii pentru repararea navei.
 
În anul 1964, s-a obţinut acceptul conducerii şantierelor navale din Constanţa şi Brăila pentru efectuarea documentaţiei navei şi pregătirea tehnologiei executării reparaţiilor.
 
În luna august 1964, „Mircea“ a participat la festivităţile Zilei Marinei. Gheorghiu-Dej, care a participat la festivităţi, s-a interesat de starea velierului şi de posibilităţile de reparare şi modernizare, pentru ca „Mircea“ să-şi reia rolul de navă-şcoală.
 
Decisivă pentru luarea deciziei de reparaţie a fost însă obligativitatea reînnoirii clasei de certificare [2] a navei; ea este importantă pentru că altfel asigurarea vasului încetează sau premiile de asigurare cresc mult.
 
Şi, nu în ultimul rând, este vorba de o pierdere a reputaţiei vasului şi, prin asta, a României - reputaţie mondială. Important, de exemplu, pentru participarea la diverse regate internaţionale etc.
 
După analizarea posibilităţilor de a efectua reparaţia capitală şi modernizarea de care „Mircea“ avea nevoie, s-a apreciat că cea mai bună soluţie este contractarea şantierului constructor „Blohm & Voss“, din Hamburg, pentru ca împreună cu specialiştii germani să se facă o analiză şi o evaluare a stării velierului şi a lucrărilor ce trebuiau efectuate.
 
În octombrie 1964, „Mircea“ a fost adus de la Mangalia în portul Constanţa, unde tehnicienii germani împreună cu ofiţerii din Compartimentul Tehnic al Marinei Militare au inspectat nava, au întocmit lista lucrărilor necesare şi un deviz estimativ. Până la semnarea contractului, s-a hotărât ambarcarea pe „Mircea“ a unui echipaj restrâns pentru pregătirea navei în vederea executării marşului la Hamburg.
 
La începutul anului 1965, căpitanul-comandor Alexandru Hîrjan a fost numit comandant al navei-şcoală „Mircea“; căpitanul-comandor Petre Zamfir a preluat la începutul lunii aprilie 1965 conducerea activităţilor de pregătire a navei-şcoală „Mircea“ pentru marşul la Hamburg.
 
La mijlocul lunii mai 1965, „Mircea“ a fost scos în avanportul Mangaliei, unde s-a continuat cu a doua etapă a lucrărilor de pregătire. Au fost pregătite, de asemenea, şi cele două remorchere maritime militare RM-101 şi NS-116, destinate misiunii de remorcaj până la Hamburg.
 
De comun acord cu Ministerul Transporturilor, atât „Mircea“, cât şi cele două remorchere au navigat sub egida Navrom-ului. Remorcherele au fost înscrise în Registrul Naval sub numele de „Viteazul“ (RM-101) şi „Voinicul“ (NS-116); au fost repiturate, iar pe coşuri a fost aplicată sigla Navrom.
 
Punctul de comandă al convoiului s-a organizat pe remorcherul „Voinicul“; „Viteazul“ urmă să navigheze în prova convoiului, cu remorca dată la nava „Voinicul“, cu scopul de a concura la remorcaj pe mare bună şi a ajuta la manevre în porturi.
 
Convoiul urma să navigheze prin strâmtori (Dardanele / Gibraltar) şi să facă escale tehnice în porturile La Valetta, Gibraltar şi Dover - conform planului de marş.
 
Alăturat, o imagine datată iulie 1959 - în care se pot vedea cele două remochere militare maritime - în portul Constanţa.
  
Plecarea s-a făcut la 12 octombrie 1965 - destul de târziu; într-o perioada când furtunile sunt mult mai frecvente în Marea Neagră, Marea Egee şi Mediterana - dar în special în oceanul Atlantic.
 
Convoiul a intrat în portul La Valetta (Malta) la 20 octombrie 1965, pe care l-a părăsit la 25 octombrie 1965. În dimineaţa zilei de 31 octombrie s-a intrat în Gibraltar. 
 
Alăturat, o imagine cu „Mircea“ în timpul marşului spre Hamburg - 1965:

La 7 octombrie convoiul a intrat în oceanul Atlantic, întâmpinând furtuni puternice. Acestea au obligat convoiul să se adăpostească în portul Lisabona, unde a staţionat până la 22 noiembrie 1965.
 
La 24 noiembrie 1965, a început traversarea golfului Biscaya, „Mircea“ fiind remorcat de amândouă remorcherele. Furtuna care la început era de gradul 8, la 26 noiembrie, ora 16.00, s-a înteţit - cu vânt puternic din pupa.
 
Remorca s-a rupt; vântul deosebit de puternic a împins „Mircea“ spre marea geamandură, care semnaliza limita maximă de apropiere de bancul de stânci de la Chaussee de Seine. Nava s-a apropiat de geamandura înalta de 16 m, începând lupta cu ea. Copastia navei se rupe, s-au rupt braţele vergilor de la babord, s-a spart barca din tribord.
 
Nava a transmis semnal S.O.S.; acesta a fost recepţionat de autorităţile portului francez Brest, care au trimis două nave de salvare.
 
În final, în dimineaţa zilei de 28 noiembrie 1965, remorcherul francez A-668 „Rinocerus“ a reuşit să dea remorca la bordul lui „Mircea“; la ora 15.40 velierul a ajuns în rada portului Brest. Furtuna prin care a trecut nava-şcoală „Mircea“ a fost cea mai dificilă din întreaga sa activitate.
 
La 6 ianuarie 1966 „Mircea“ şi-a continuat drumul spre Hamburg; din cauza vremii nefavorabile, pe drum a fost obligat să se oprească la Dover, unde a intrat la 8 ianuarie 1966. Au plecat de la Dover după opt zile şi în seara zilei de 17 ianuarie 1965 au intrat pe fluviul Elba, „Mircea“ fiind remorcat numai de „Voinicul“.
 
La 19 ianuarie 1966 „Mircea“ a acostat cu babordul la dana #7 a şantierului „Blohm & Voss“ - după 66 de zile de navigaţie în condiţii deosebite.

„Mircea“ a acostat cu babordul la dana #7:

 Între 12 şi 28 ianuarie 1966 s-a făcut predarea navei-şcoală „Mircea“ către şantier şi s-au executat revizii la remorchere în vederea marşului de înapoiere în ţară.
 
O parte din echipajul lui „Mircea“ a revenit în ţară cu avionul, iar ceilalţi cu remorcherele.
 
Până la 24 august 1966, „Mircea“ a fost supus unor ample lucrări de reparaţii, dotare şi modernizare.
„Mircea“ înainte de a acosta la dana #7:
 
Câteva imagini care documentează aceste lucrări făcute de „Blohm & Voss“: „Mircea“ la dana #7 / pe docul uscat:
  
„Mircea“ începuse să fie piturat în alb (în dreapta: detaliu):

 „Mircea“ finalizat - înainte de a se reîntoarce în ţară:
 
Valoarea devizului şantierului „Blohm & Voss“ s-a ridicat la aproximativ 5 milioane de mărci.
 
La 15 august 1966, opt ofiţeri (ce au format comisia de recepţie) s-au deplasat cu avionul la Hamburg. Au urmat două marşuri de recepţie - la 20 septembrie în Marea Nordului, urmat de un al doilea la 29 septembrie.
 
La 6 octombrie 1966 s-a semnat actul de recepţie. În acelaşi timp, i s-a recunoscut oficial şi clasa de clasificare [2].
 
În cazul lui „Mircea“, Registrul Naval German, care acordă această clasă [vezi nota #1] (Germanischer Lloyd - GL), a acordat navei-şcoală „Mircea“ la ieşirea din şantier certificatul „MalteserKreuz 100 A4E“, unde:
 
Crucea: certifica că vasul a fost construit sub controlul şi respectând regulile Germanischer Lloyd [vezi nota #2]
„100“: certifica că vasul corespunde 100% normelor de construcţie ale GL
„A“: materialul de construcţie este oţelul
„4“: valabil patru ani
„E“: vasul poate naviga iarna (în condiţii de gheaţă). „E“ simplu este clasa cea mai mică; max. este „E4“
 
Această clasă este valabilă atâta vreme cât vasul este supus unor controale periodice şi GL verifică obligatoriu orice eventuale reparaţii / modificări. Menţinerea clasei este importantă, pentru că altfel asigurarea vasului încetează sau premiile de asigurare cresc mult.
 
Şi, nu în ultimul rând: este vorba de o pierdere a reputaţiei vasului şi a României - mondială. Important, de exemplu, pentru participarea la diverse regate internaţionale etc.
 
Clasele de clasificare / Classification Clauses of the Institute of London Underwriters valabile în acest moment au fost actualizate la 1 aprilie 1952.
  
- Nota [#1]: pentru recunoaşterea claselor, este obligatoriu un Registru Naval; el pune la dispoziţie documentaţia (Certification of Classification) care certifică starea vasului.
 
- Nota [#2]: la început, crucea a fost numită „Hanseatenkreuz“ / „Crucea hanseatică“; ulterior, această cruce a devenit „Malteserkreuz“ / „Crucea de Malta“, iar în timp de război a fost schimbată ocazional în „Crucea de Fier“ germană.
 

[6] Echipaj şi tehnică

 

În imagine este primul echipaj al „N.M.S. Mircea“ / detaliu echipament navigaţie pe punte:

„Mircea“ putea naviga cu vele şi cu un echipaj redus, pentru că avea instalate motoare electrice de manevră a velelor. 

Comenzi acustice:

Exemplu de parâme: „Mircea“, pregătite profesional, pe punte

În final: comanda de navigaţie: „Mircea“ / şi drept comparaţie cea a lui „Gorch Fock (II)“

Bibliografie:

[1] „Nava-şcoală «Mircea»“, Valentin Ciorbea. Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân“, Constanţa, 1999

[2] „Germanischer Lloyd, Klassifikations - und Bauvorschriften“. Verlag: Eigenverlag, Hamburg, 1998

Despre Dan-Eugen Șambra

S-a născut în Constanţa, în martie 1950. A absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân“ și Facultatea de Automatică şi Calculatoare Bucureşti. În august 1986, a emigrat oficial cu familia în Germania, unde a lucrat, până la pensionare, la Siemens AG (din 2004, cu titlul Senior Engineer). A proiectat şi a pus în funcţiune proiecte de automatizare şi software diverse pe patru continente. La începutul anului 2011, a demarat ca administrator un forum despre istoria României / Dunăre / M. Neagră (design & structură proprie) - romaniaforum.info.

facebook.com/Dan.Sambra.1/ 

Citeşte şi:

Dan Şambra şi file de istorie dobrogeană

DOBROGEA. FILE DE ISTORIE
 
Dobrogea - File de istorie Nava-şcoală „Mircea (II)“. Partea I - 1938-1939, Hamburg

Ti-a placut articolul?

Comentarii