Taximetrist, ospătar, fotograf, tarabagiu şi promoteriţă Joburi de politicieni înainte de a fi oameni „mari"

Te-ai gândit că poţi să ajungi primar sau parlamentarul Colegiului X, chiar dacă astăzi vinzi ziare sau faci bani de buzunar din fotografie, taximetrie, ospătărie sau muncă la tarabă sau la CAP? Sună a poveste, nu? Dar este purul adevăr. Astăzi, vă spunem care au fost primele job-uri ale tinerilor elevi sau studenţi de ieri, astăzi politicieni cu ştaif, care susţin că au reuşit prin multă muncă să ajungă liderii comunităţii lor. Unii au muncit pe bani, alţii din plăcere, unii ca muncitori necalificaţi, alţii ca meditatori sau ca vânzători de legume-fructe la taraba din piaţa. Alţii şi-au făcut ucenicia la munca de jos, mergeau la cules de fasole pe câmp sau făceau pe ajutorul de ospătar, barman sau de barcagiu. Tinereţea lor nu se deosebeşte cu nimic faţă de începuturile fiecăruia dintre noi. Unii au strâns mici averi din job-uri sezoniere, alţii doar cât să-şi poate scoate iubita la film şi la o prăjitură la celebrele cofetării ceauşiste. Cert este că niciunul dintre ei nu se vedea atunci în politică, aveau alte idealuri.

Tânărul Palaz muncea doar în week-end, când era vadul mai bun

Reprezentantul Guvernului în teritoriu a muncit de foarte tânăr. A început ajutându-şi părinţii în gospodărie, după care, aceştia, căpătând încredere, îi lăsau pe mână o mică avere pe care trebuia s-o comercializeze într-o piaţă din centrul oraşului. „Îmi amintesc cu plăcere că mergeam să vând în piaţa Griviţei produsele alimentare fabricate la ferma părinţilor mei. Nu mai ştiu cât am câştigat, însă ştiu sigur că mă duceam în piaţă numai vinerea, sâmbăta şi duminica, pentru că atunci vadul era mai bun şi vânzările mai mari. Câştigam din «taxa» pe care o puneam peste preţul pe care-l stabileam cu ai mei". Prefectul Claudiu Iorga Palaz spune că deşi este un bărbat galant nu făcea concesii nimănui şi nici reduceri pe ochi frumoşi.

Mazăre vindea ziare, Făgădău programul „Festivalului de la Mamaia"

Dacă începuturile primarului nostru se leagă clar de lumea presei, chiar dacă pe atunci era ca şi acum de cealaltă parte a baricadei, adică vindea ziare pe stradă împreună cu prietenul şi colegul său de Institut de Marină, Nicuşor Constantinescu. Viceprimarul Decebal Făgădău ne-a surprins când ne-a povestit că şi-a început „cariera" ca vânzător volant al suplimentului „Căluţul de mare", care conţinea programul Festivalului de Muzică Uşoară de la Mamaia. Decebal Făgădău mărturiseşte că veniturile nu erau foarte mari, mai ales că nu putea să nu cedeze farmecelor tinerelor domnişoare, cărora le oferea revista gratis. Amintire a acelei perioade este şi autograful Oanei Sârbu, pe care viceprimarul a rugat-o să-i scrie câteva cuvinte pe coperta Gazetei de Matematică. Când se termina festivalul, viceprimarul vindea fără nicio problemă ziare şi pe peronul gării şi câştiga bani frumoşi.

Gigi Chiru şi senatorul Moga au muncit în turism

Când nu visa că va deveni preşedinte al organizaţiei locale a partidului de guvernământ şi aspirant la fotoliul de primar al Constanţei, Gigi Chiru era muncitor necalificat şi muncea ca ajutor de ospătar. Se întâmpla în vacanţe, pe când era un simplu licean fără griji şi cu vise frumoase. Imediat după 1989, la 23 de ani, devenea investitor în turism. „Împreună cu un asociat am luat în concesiune mai multe vile şi spaţii de alimentaţie publică şi am început să facem primii bani", povesteşte Gigi Chiru.

Senatorul PSD, Nicolae Moga şi-a câştigat primii bani ca ajutor de picolo, iar puţin mai târziu a ales taximetria. Considerentul au fost evident, banii. „În taximetrie, se câştiga bine în acei ani, aveam bani să mă distrez şi să fac cinste tuturor prietenilor", spune Moga. Astăzi, deşi nu o recunoaşte, nici măcar în declaraţia de avere, senatorul a pus pe picioare un adevărat imperiu financiar.

Stavrositu - promoter, Dragomir - arheolog

Studenţii de ieri, deputaţii de astăzi, au amintiri frumoase din perioada când îşi câştigau primii bani de buzunar. Maria Stavrositu spune că nu muncea decât în timpul anului universitar pentru că în vacanţe se întorcea la Constanţa, unde era atent monitorizată de părinţi. „Ai mei nu erau de acord să muncesc. Munca mea trebuia să fie cartea. Dar fără ca ei să ştie, dădeam meditaţii la matematică încă din primul an de facultate şi aşteptam toamna ca să mergem să lucrăm la TIB (Târgul Internaţional Bucureşti) ca promoteri. Împărţeam pliante, dădeam relaţii clienţilor, munceam şi ne distram", susţine deputatul PDL. Cu banii câştigaţi, promoter-iţele dădeau fuga la saloanele de înfrumuseţare din Capitală. Stavrositu spune că şi-a dat banii şi pe un curs de machiaj profesional, însă nu s-a prins de ea, dovadă că nici astăzi nu se machiază. Deputatul Gheorghe Dragomir povesteşte cum se trezea la 6 dimineaţa, încăleca bicicleta şi pedala şi kilometri buni ca să poată să lucreze cu marii arheologi ai României pe şantierul arheologic de la Histria. „Din 1979 şi până în 1986, mă duceam acolo în fiecare vară. Nu mă interesau banii, îmi plăcea însă să fiu prin preajma unor personalităţi de talia lui Petru Suceveanu, cel mai mare epigrafist roman - Dionisie Pipidi sau profesorul Condurachi, tatăl fostului consilier prezidenţial Zoe Petre. Tot acolo l-am cunoscut şi m-am împrietenit şi cu Puiu Haşotti", mărturiseşte Dragomir.

Antonella Marinescu păstorea un „Titanic" mai mic, iar Aledin, o brutărie

Deputatul PSD Antonella Marinescu a fost ceea ce am putea numi ajutor de barcagiu. Ambarcaţiunea era yola unei cunoştinţe şi servea pentru plimbarea turiştilor pe mare. „Da, plimbam turiştii cu yola, o ancoram, făceam noduri marinăreşti. Nu munceam neapărat pentru bani, însă îmi plăcea să mă fac utilă. Chiar îmi amintesc că părinţii îmi dădeau 500 de lei pe lună, din care 99 de lei dădeam pe tren să vin acasă de la facultate". Marinescu îşi aminteşte că şi-a făcut stagiatura şi la munca de jos, la muncile agricole la care a participat cu „patos în simţiri", încă din clasa a IV-a. A lucrat şi la magazinul mamei sale aflat în centrul oraşului, unde ajuta fetele la curăţenie şi câteodată şi la vânzare, efort pentru care era şi retribuită cu bani.

Deputatul UDTTMR Amet Aledin şi-a făcut ucenicia în brutăria unchiului său, din Eforie. Acolo mergea vara în vacanţe şi dădea o mână de ajutor la curăţenie şi aprovizionare. Primea cam 25 de lei pe ziua de muncă.

În anii 80, primarul Matei vă lua 10 lei pe fotografie

Încă din liceu, primarul Nicolae Matei era un spirit întreprinzător. Fotografia tot ce prindea, dar evident, contra cost. „Eu luam 10 lei pe fotografie, nu era deloc puţin, mi-aduc aminte că mergeam prin discoteci şi între ore câştigam un salariu de muncitor la combinat petrochimic. Mă descurcam, de altfel, am continuat să fac fotografii şi după ce m-am angajat la combinat, dar apoi am renunţat că deja apăruseră camerele de luat vederi şi la asta nu m-am băgat", îşi aminteşte primarul. Şi povestea legată de agăţatul fetelor cu bani falşi în buzunarul de la cămaşă merită spusă, însă poate cu altă ocazie.

Profesorul Băluţ „s-a născut" inginer

Pasiunea studentului Lucian Băluţ avea să-i aducă imediat după terminarea Facultăţii de Electronică un job de inginer. Preşedintele organizaţiei municipale a PSD spune că în vacanţe nu a muncit pentru că nu a găsit nimic, însă, aidoma tuturor studenţilor, era obligat să facă practică. Nu la câmp, ci în Eforie, unde se ocupa de controlul calităţii taberelor.

Chesoi a vândut fructe şi legume la tarabă, în Griviţei

Înainte de a deveni un prosper om de afaceri, preşedintele PNŢCD făcut munca de jos. A început la CAP, în localitatea Seimenii Mici, de lângă Cernavodă, unde mergea la prăşit, avea grijă de cai şi culegea fasolea fix după miezul nopţii. De ce? Există şi o explicaţie tehnică: „fasolea se culege noaptea când are încă roua pe teacă ca să nu se scuture boabele", povesteşte politicianul. După Revoluţie, era angajat la un producător în Piaţa Griviţei unde vindea legume şi fructe. Mai târziu, a lucrat într-un magazin tot cu specific alimentar. „Mi-a plăcut munca şi nu mi-e ruşine cu asta. Am vrut să fac ceva şi să-mi câştig existenţa cinstit", spune Chesoi.