Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
Preoţi constănţeni acuzaţi de „uneltire“, închişi şi torturaţi
Preoţi constănţeni acuzaţi de „uneltire“, închişi şi torturaţi
09 Sep, 2016 00:00
09 Sep, 2016 00:00
09 Sep, 2016 00:00
ZIUA de Constanta
3934
Marime text
3934
Marime text
Arestaţi şi condamnaţi în baza unor legi abuzive, închişi în temniţe, trimişi la muncă grea, torturaţi şi chiar executaţi de un stat opresiv, preoţii dobrogeni au câştigat respectul oamenilor şi al enoriaşilor pentru modul dârz în care au înfruntat nedreptăţile la care au fost supuşi în timpul regimului comunist.Poate şi de aceea, astăzi, Biserica Ortodoxă Română rămâne una dintre instituţiile în care oamenii au o mare încredere, în ciuda unor fapte mai degrabă nedemne comise de unii dintre reprezentanţii acesteia. Dincolo însă de aceste aspecte, ZIUA de Constanţa vă prezintă lista preoţilor care au avut cu adevărat de suferit în timpul regimului opresiv, martiri ai credinţei ortodoxe, care au dat oamenilor un exemplu despre ce înseamnă să nu îţi pierzi demnitatea umană, chiar şi în cele mai grele condiţii.
Slujitor al Catedralei, primul pe listă
Unul dintre preoţii care au slujit inclusiv în Dobrogea şi au avut de suferit în timpul comunismului este, potrivit www.procesulcomunismului.com, părintele Gheorghe Beştea, slujitor al Mănăstirii Văleni, din Argeş, dar şi al Catedralei din Constanţa. În perioada 1952 - 1954, a fost închis în temniţă.Mai departe, preotul Ioan Gheorghe Bogdan, născut pe data de 1 august 1909, în localitatea tulceană Sărai, a fost paroh la Calfa, în Hârşova, iar în octombrie 1949 a fost arestat şi condamnat de către Tribunalul Militar Constanţa. Sentinţa nr. 22 din 18 ianuarie 1950 hotăra pedepsirea lui prin zece ani de închisoare, la care se adăugau trei de degradare civică, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale“. În mod extraordinar la acea vreme, în urma recursului, pedeapsa i-a fost redusă cu trei ani.
„Vinovaţii“ declaraţi de Tribunalul din Constanţa
„Găzduit“ în puşcăriile din Constanţa şi din ţară a fost şi preotul Nicolae G. Bordaşiu, de la Biserica „Sfântul Silvestru“. Acesta a fost arestat pe data de 18 iunie 1955 şi eliberat după nouă ani, de la Aiud, după ce, între timp, fusese „plimbat“ prin închisorile de la Timişoara, Jilava, Oradea, dar şi din Constanţa, aşa cum am arătat anterior.Acelaşi Tribunal Militar Constanţa l-a găsit vinovat şi l-a condamnat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale“ şi pe părintele Valeriu Boştiog, născut în comuna Vidra din Vrancea. Justiţia constănţeană a decis, pe data de 29 ianuarie 1959, ca preotul să execute nouă ani de puşcărie. El a fost eliberat din detenţie după executarea întregii pedepse, în 1964.
Iar la capitolul „preoţi condamnaţi de Tribunalul Militar Constanţa“ îl putem aminti şi pe Dimitrie Bejan, hirotonit în 1938 şi fost prizonier în Rusia, timp de şapte ani, unde ajunsese ca preot militar. Iniţial, la întoarcerea în ţară, el a fost condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la şapte ani de detenţie, prin sentinţa nr. 77/1950, pentru aceeaşi „uneltire împotriva ordinii sociale“. A fost închis la Jilava, Aiud, dar a făcut şi muncă la Canal, în perioada 1949-1956. Ulterior, în 1959 este condamnat din nou pentru aceeaşi infracţiune, de către Tribunalul Militar Constanţa şi eliberat după cinci ani. În cele din urmă, i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu la casa părintească din Hârlău, din cauza numărului mare de enoriaşi care îl sprijineau.
Închis cu soţia şi copiii
Un alt preot care a avut de suferit în perioada comunistă a fost părintele Ștefan Bumbac, închis în perioada 1948-1957. Ulterior, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan, pentru ca, în 1958, să fie arestat din nou, împreună cu soţia şi copiii. În 1964 a fost eliberat.Părintele Ilie Călugăru, de asemenea condamnat pentru infracţiuni similare în perioada comunistă, a decedat în lagăr la Periprava, în 1964.
Lagărul de la Periprava
Tot acolo fusese trimis, în 1958, şi preotul Gheorghe Cârstoiu, condamnat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale“, după ce, potrivit declaraţiilor preotului Emil Marinescu, le dăduse unor drumeţi flămânzi o bucată de pâine. Iniţial, a fost arestat în 1949, fiind anchetat la Râmnicu Vâlcea, Piteşti şi Craiova şi bătut cu bestialitate, conform sursei citate anterior. În 1951 a fost eliberat, însă numai pentru un an, ulterior fiind arestat din nou şi condamnat la muncă silnică la Canal. Transferat apoi la Oneşti - Borzeşti, pe şantierul hidrocentralei, în 1954 i se fixează domiciliu obligatoriu în Bărăgan, iar în 1958 este trimis în lagărul de la Periprava.Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii
_thumb2.jpg)
