Povestea mall-ului pentru care se cearta Mazare

În septembrie 2000, Consiliul Local condus de Radu Mazăre a votat hotărârea 396, care aproba construirea centrului comercial în parcul Tăbăcăriei, pe un teren de 43.500 mp

Edilul Radu Mazăre a creat miercuri, în cadrul şedinţei de Consiliu Local, un scandal monstruos din cauza proiectului privind extinderea mall-ului din parcul Tăbăcăriei. Proiectul de hotărâre al CLM mai viza şi construirea a două blocuri cu 24 de etaje în parcarea centrului comercial în formă de ambarcaţiune.

După cum bine ştie toată lumea, mall-ul îl are ca şef pe Elan Schwartzenberg, fost soţ al Mihaelei Rădulescu şi bun prieten al primarului Mazăre. De altfel, edilul a şi participat, împreună cu asociatul lui Elan, Ionuţ Barbu, la lansarea oficială a proiectului, ce a avut loc la hotel Hilton din Bucureşti. Dar cum a ajuns de fapt bucata de parc să fie spaţiu pentru conglomeratul de magazine? Printr-o retrocedare dispusă, în anul 2003, de primarul Radu Mazăre. Retrocedare care se regăseşte în dosarul pe care DNA l-a instrumentat împotriva şefului administraţiei publice locale, dar şi a multor altor persoane, printre care se numără şi Nicuşor Constantinescu, Cristian Borcea, de la Dinamo, dar şi Paraschiva Barbu, Basarab Popa (vărul primarului), Ramona Dospinescu, Marius şi Carmen Puşcaşi şi Mihai Ceacîreanu. Mall-ul a fost gândit încă din 2000, însă problema pământului pe care va fi ridicată construcţia a fost rezolvată doar în 2003.

Primul pas

În septembrie 2000, Consiliul Local condus de Radu Mazăre a votat hotărârea 396, care aproba construirea centrului comercial în parcul Tăbăcăriei, pe un teren de 43.500 mp. Însă, planul le-a fost dat peste cap de către Agenţia pentru Protecţia Mediului, care a respins proiectul dat fiind faptul că suprafaţa făcea parte din domeniul public al municipiului Constanţa. Hotărârea prevedea concesionarea, prin licitaţie publică, a unui teren de 22.750 mp, situat în parc, în vederea realizării centrului comercial. CLM intenţiona în acest fel să concesioneze o suprafaţă din proprietatea publică a municipiului. Iniţiativa a stârnit, la acea vreme, intense reacţii contra din partea societăţii civile şi a ONG-urilor de Mediu. Mai mult de 1.000 de oameni au semnat că se împotrivesc proiectului şi schimbării destinaţiei parcului. Urmare a tam-tam-ului creat, aceeaşi aleşi locali au aprobat în şedinţa din decembrie 2001 o hotărâre care le modifica pe cele de dinainte şi specifică în mod clar că terenul este domeniu privat al CLM, nicidecum public, aşa cum era considerat cu un an înainte. Deja se făcuse prima mutare. Mall-ul începea să prindă contur, măcar în minţile investitorilor şi a administraţiei publice locale, avidă încă din acea vreme să atragă afacerişti cu bani care îşi arată dorinţa să-şi bage avuţiile în terenurile Constanţei. Şi, implicit, în vistieria locală. Sau cel puţin aşa se susţine. În orice caz, povestea mall-ului este una foarte zbuciumată.

Apar şi dispar moştenitorii

Prin notificarea nr. 105830 depusă, pe 7 august 2001, la Primăria Constanţa, de către o societate de avocatură, în numele Ştefaniei Gardef-Dragne, Eleonorei-Lavinia Gardef, Corneliei Gardef şi al lui Adrian Sorin Mugur Cănănău, se solicită restituirea în natură a unui teren de 100.000 de euro, situat în parcul Tăbăcăriei. Cererea nu a primit niciun răspuns până în 2003, când, în septembrie, edilul Radu Mazăre, prin dispoziţia de primar 2444, a acceptat atribuirea de măsuri compensatorii pentru doar 10.000 mp. Cu „doar" 90.000 mp mai puţin decât obiectul revendicării. Articolul 1 al dispoziţiei de primar spune că se „respinge cererea de restituire în natură a imobilului situat în parcul Tăbăcăriei (...), formulată prin notificarea 1886/6.08.2001, parţial deoarece o parte din teren aparţine domeniului public. Art. 2 - se stabileşte ca valoare echivalentă şi parţială a imobilului imposibil de restituit şi cuvenită notificatorilor, este în sumă de 94.020.134.941 de lei, reprezentând echivalentul a 2.782.237 USD (1USD = 33.793 lei), în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii.

De la Gardef la Holland

Moştenitorii de drept ai lui Stoian Gardef au primit, cu titlu de compensaţie, 19 terenuri, însumând 39.481 mp, în intravilanul Constanţei. Însă chiar înainte de a se pune în practică măsurile reparatorii (noiembrie 2003), beneficiarii de drept ai retrocedării au cesionat drepturile litigioase, prin contractul 3337/17.09.2003, firmei Holland Development Group SA din Bucureşti. Au primit în schimbul „tranzacţiei" 2 miliarde de lei. Însă au pierdut toate drepturile care decurgeau din notificarea restituirii terenului. La rândul său, societatea comercială bucureşteană a cesionat o parte dintre drepturi lui Daniel Ene (contract 1069/13.09.2003). Iar drepturile litigioase practic nu existau. La fix două luni din ziua în care Ene se înţelegea cu Holland, primarul Radu Mazăre semna o nouă dispoziţie, cu numărul 3135, care decide ca Daniel Ene să primească, în compensare pentru dreptul cesionat de SC Holland Development Group SA, 18 terenuri în Constanţa şi Mamaia. Dar ce drepturi avea Daniel Ene, din moment ce contractul pe care îl încheiase cu Holland era nul de drept, nefiind vorba despre niciun litigiu?! Întreaga poveste a notificărilor şi dispoziţiilor s-a continuat prin dispoziţia 2992/29.10.2003, prin care SC Holland Development Group SA a primit 28.635,11 mp, în valoare de 1.995.288,15 USD, în parcul Tăbăcăriei, şi încă 23.820,6 mp, în compensare. Pe acest teren a fost plănuit de la bun început mall-ul. Suprafaţa a fost întregită de alte două terenuri, de 12.888 mp, respectiv 9.861 mp, concesionate de Holland de la Primărie, în baza conctractului 40746/20.03.2002. Cea mai fericită lună pentru Holland a fost, probabil, decembrie 2003, când, printr-o altă dispoziţie, cea cu numărul 3332, Radu Mazăre a recunoscut din nou dreptul SC Holland Development Group SA asupra celor 100.000 mp şi i-a dat în compensare 133.694 mp de teren. Anchetatorii DNA au urmărit nu numai modul în care s-a făcut retrodecarea, ci mai ales subevaluarea preţului terenului cu 15%.

Constănţenii, împotriva mall-ului

Locuitorii nemulţumiţi ai Constanţei, cu sprijinul asociaţiilor de mediu, au încercat să facă tot ce le-a stat în putinţă pentru ca proiectul să nu primească avizul de mediu. Acţiunea lor nu a avut succes pentru că „omul cu legea în mână", aşa cum s-a autoproclamat la acea vreme, Traian Petrescu, şef pe atunci la Protecţia Mediului, a crezut că totul este în regulă şi a avizat lucrarea.

(VA URMA)

{mos_ri:Elan Schwartzenberg}