Dumnezeu îl iubește nespus pe fiul fotbalistului Cosmin Pașcovici Băiețelul care a sfidat moartea. Are zece operații la cap și 80% din creier ars (galerie foto)

De peste şase ani, Denis Mihai Paşcovici duce o luptă admirabilă cu cancerul. Avându-l alături pe Cel de Sus şi pe părinţii săi pe post de îngeri, puştiul constănţean este un caz unic în analele medicale. În România i s-au dat 2% şanse de viaţă, însă de la acel diagnostic sumbru au trecut aproape şapte ani, iar băiatul nu numai că trăieşte, dar a făcut şi progrese spectaculoase. Suferinţa îndurată a fost însă cruntă, iar mama şi tatăl său nişte eroi, care nu au încetat nicio secundă să creadă şi să se roage pentru zilele puiului lor drag.

Pe 17 septembrie 2006, fundaşul Farului Constanţa, Cosmin Paşcovici, şi soţia sa, Ionela Adina, au primit o veste care i-a cutremurat: băiatului lor, Denis Mihai, i-a fost depistată, la Bucureşti, o tumoră de fosă posterioară, un cancer la creier cu hidrocefalie secundară! În loc să se pregătească de sărbătorirea celor doi ani pe care puştiul urma să-i împlinească peste trei zile, Cosmin, Ionela şi Denis au început marea bătălie a vieţii lor: lupta cu cancerul. Copilul a fost operat, iar după două luni şi jumătate de spitalizare la Bucureşti, mama şi băiatul au plecat în Franţa, „pentru că în România nu ni s-au mai dat şanse”, după cum spune Ionela, care completează: „Medicii din ţară au pronosticat 2% şi mi-au spus că mai are două luni de trăit, astfel că să mă duc cu el acasă şi să-i fac viaţa frumoasă. Însă în Franţa ni s-a spus că şansele de recuperare sunt de 80%. În plus, alte investigaţii au descoperit că medicii din România au făcut ablație, nu extirpare totală a tumorii, însă aceştia nu au recunoscut și nu recunosc nici în ziua de astăzi. Cred că au recurs la ablaţie şi de frică, şi la presiunea presei, şi din pricină că nici nu aveau aparatura necesară. La a doua intervenție chirurgicală din ţară, Denis a avut o hemoragie masivă, iar doctorii au întrerupt operația, ca să nu-l piardă”, povesteşte Ionela Adina. 

A stat şapte ore şi jumătate în comă

În Franţa, Denis a început un protocol mai lejer, cu chimioterapie, însă, după șase luni și jumătate, boala a recidivat. Băieţelul de doi ani a făcut metastază cervicală, iar în acel moment doctorii au schimbat tot protocolul, cu chimioterapie mai puternică, timp de patru luni și jumătate. Din păcate, noul tratament nu a avut niciun efect asupra metastazelor, astfel că au urmat trei chimioterapii foarte puternice, la camera sterilă (trei luni), cu trei autotransplanturi de celule souche. Înainte de a intra la camera sterilă, i-au injectat Neupogen ca să-i ridice globulele albe şi i-au forțat măduva, ca să se formeze mai multe celule albe. La a doua chimioterapie foarte puternică, Denis a intrat în comă, revenindu-şi abia după șapte ore și jumătate. Spre disperarea părinţilor, examenele imagistice după cele trei chimioterapii foarte puternice nu au relevat rezultate pozitive. Boala nu voia sub nicio formă să se dea bătută. Metastazele cervicale și frontale erau nemodificate, deci tot tratamentul făcut timp de opt luni nu acționase asupra lor. I-au scăzut foarte mult hemoglobina, trombocitele, de aceea în fiecare zi Denis făcea transfuzii. Dacă azi făcea sânge, mâine făcea plachete, dar erau şi zile în care le făcea pe amândouă. Abia după trei luni şi jumătate doctorii francezi au reușit să-l stabilizeze cât de cât cu hemoglobina, să fie minimă, ca băieţelul să nu facă hemoragie nazală. La o săptămână și jumătate după camera sterilă, au urmat 60 de ședințe de radioterapie (cu anestezie generală) și abia după acest tratament Ionela şi Denis s-au putut întoarce în România. Stătuseră în Franţa aproape doi ani. În tot acest timp, Cosmin a rămas în ţară, întrucât nu putea să plece de la echipele unde juca şi unde trebuia să strângă bani pentru costisitoarele tratamente ale băiatului său. După Farul, a plecat la Dinamo, iar întoarcerea soţiei şi a fiului l-a prins la Arad, ca jucător la UTA.

Ultima operaţie - tot de ziua lui de naştere

Nici nu a ajuns bine în România, că lui Denis i-a scăzut iar hemoglobina. A fost dus la Timișoara, la Institutul de Oncologie, unde i s-a făcut o transfuzie cu sânge și cu plachete. De sărbători, pentru că venise iarna, mama şi fiul au venit acasă, iar în a doua săptămână a noului an au fost la primul control de după radioterapia din Franţa. În momentul în care a văzut imaginile, oncologul le-a zis că este 50% știință, medicină şi mintea omului, iar 50% e mâna lui Dumnezeu. Doctorul nu-și putea explica de ce, după atâtea tratamente, metastazele nu dispăruseră sub nicio formă. În Franţa însă, la prima rezonanţă magnetică de după tratament, nu mai apărea nimic! Prima victorie importantă, 1-0 pentru Denis, cum s-ar spune în fotbal! Doctorii francezi au rămas uimiţi. „Se așteptau să mai rămână ceva, nu să dispară chiar tot”, spune mama băiatului. Timp de doi ani, din 2006 şi până în 2008 (de la vârsta de doi ani până la patru ani), Denis Mihai a fost operat de zece ori la cap (de şase ori în România şi de patru ori în Franţa), patru dintre intervenţiile chirurgicale fiind pe creier. În total, a suferit până acum 12 intervenţii chirurgicale, pe lângă cap mai intervenindu-se la aortă şi la artera femurală. Ultima operaţie la cap a suferit-o în 2008 (coincidenţă, la fel ca prima, tot de ziua lui de naştere!). În 2008, a încetat şi tratamentul sever, iar de atunci semnalele sunt îmbucurătoare, băiatul a evoluat bine, umplându-le părinţilor inimile de bucurie. A mers periodic la control în Franţa. Întâi o dată la trei luni, apoi de două ori pe an, iar după ultima vizită, din 9 decembrie 2012, medicii l-au mai chemat abia pe 9 decembrie 2013, deci după un an, semn că starea lui s-a ameliorat. „Am primit veşti bune în Franţa. Din punct de vedere oncologic, medicii sunt optimişti. Mai are unele probleme neurologice, dar sperăm să le depăşim. Doctorii s-au arătat foarte bucuroşi de modul în care a evoluat recuperarea. Au spus că Denis a făcut progrese mari”, se bucură Ionela. „Aşteptam de mult timp acest moment. Sigur, progresele sunt mici, noi le-am fi vrut mai mari şi mai rapide, însă, faţă de ce a avut, medicii au spus că a evoluat uimitor”, îi râd ochii şi lui Cosmin. 

În trei ani, n-a crescut deloc în înălţime

Denis Mihai are acum opt ani şi jumătate, iar mama sa spune că, din punct de vedere oncologic, este vindecat. Are însă 80% din creier ars. „Când au scos tumora, au luat și din creierul sănătos, dar și radioterapia și chimioterapia au contribuit la ardere. În acea zonă, apar niște calcifieri, niște cratere. Are doar 20% creier sănătos. Până în 2010, nu s-a văzut arsura. Când am descoperit-o, am supravegheat să vedem dacă se extinde mai mult de atât. Însă nu, a stagnat”, arată Ionela Paşcovici. Băiatul se confruntă însă cu alte probleme. Una dintre reacţiile creierului maltratat sunt crizele de epilepsie, care se manifestă însă doar prin unele căderi ale capului. Denis are  nanism hipofizar (deficit de creştere), urmând pentru aceasta un tratament cu hormoni de creştere şi cu Eutirox. Are osteoporoză, retard în dezvoltarea psiho-motorie, unele alergii și îi lipseşte limbajul. În ce priveşte dezvoltarea, fizică a recuperat bine. La doi ani, când s-a îmbolnăvit, avea 105 cm şi 20 kg, cât un copil de patru - cinci ani. „A rămas așa însă până la cinci ani și trei luni. N-a crescut niciun centimetru şi slăbise. Acum are 130 cm și 30 kg. De grăsan e grăsan, are cam două kilograme în plus, iar la centimetri ne-ar mai trebui vreo doi”, spune mama sa.    

„Uşor - uşor, au început să-i dispară cuvintele”

Denis Mihai lucrează mult pentru recuperare. Din 2009, merge la psiholog în fiecare zi, de luni până vineri, câte două ore (zece ore pe săptămână). De două ori pe săptămână lucrează cu un logoped, iar marțea, miercurea și joia este la grădiniță. „În momentul în care ne-am apucat de terapie, Denis avea limbaj. Vorbea ca un copil de doi - trei ani. Ușor-ușor însă, au început să-i dispară cuvintele, să le înlocuiască cu «î -î -î». Nu înţelegeam ce se întâmplă. Apoi, în 2010, când s-a văzut la RMN arsura, ne-am dat seama care era problema la nivelul creierului. Acum, pe câmp vizual merge foarte bine. Are o memorie vizuală foarte bună, nu uită nimic. Dacă îl duci într-un loc, a doua oară când merge știe ce se întâmplă acolo. Și-a mai revenit și cu deficitul de atenție, reușește să se concentreze pe potriviri. Lucrează pe terapie cognitiv - comportamentală, la simularea limbajului şi răspunde la comenzi. Dacă îl trimit să-mi aducă ceva, execută. Merge singur la toaletă, se culcă singur, se ridică din pat şi se dezbracă singur. Se îmbracă ajutat. Dacă îi bagi pe cap, își bagă singur mânuțele şi își trage bluza în jos. Își pune și pantalonii, dacă-i arăți. Face multe chestii ca și copiii normali, doar că-i lipsește limbajul. E mai greu, e ca și un copil de un an și jumătate - doi ani. Se supără mai des. Unui copil de opt ani când îi explici că o anumită jucărie nu este de vârsta lui, înțelege şi renunţă, însă lui Denis, dacă-i place, face în așa fel încât să o obțină”, povesteşte mama sa.

Coleg de ghips cu tatăl său

Ionela şi Cosmin au descoperit că băiatul lor are osteoporoză în 2009, când, la ziua lui Flavius, băiatul cel mare al fostului coleg de la Farul al lui Cosmin, Cristi Şchiopu, Denis s-a dat pe un tobogan, iar un alt copil a venit cu piciorul pe tibia lui stângă. Puştiul plângea mereu, iar părinţii săi nu ştiau ce are. L-au dus la Urgenţă, iar la radiografie a apărut o fisură de tibie. Când au fost apoi la control în Franţa, Ionela a întrebat: „Este posibilă această accidentare, în condiţiile în care Denis şi-a dat drumul jos, între mingi, pe cel mai mic tobogan de la locul de joacă?”. „Da”, i s-a răspuns, „e posibil, pentru că băiatul are orteoporoză”. Aceasta este o boală osoasă, care demineralizează osul, fragilizându-l. Este cea mai importantă cauză de fracturi la persoanele de peste 50 de ani. Lui Denis i-a fost pus piciorul în ghips şi a fost coleg de suferinţă cu tatăl său, pentru că, în acea perioadă, Cosmin a fost operat la Bologna la genunchiul drept (pentru un cartilagiu). „Eu am suferit intervenţia chirurgicală pe 24 ianuarie, pe când eram la UTA, iar Denis s-a ales cu fisura pe 7 februarie. Stăteam amândoi în pat cu picioarele în ghips, unul lângă altul”, râde Cosmin.  

„Doamne, te rog, nu mi-l lua!”

Cazul lui Denis Mihai Paşcovici este unic în medicină. A ajuns subiect de studiu. Băiatului i se fac teste genetice, medicii căutând să identifice pentru copiii cu aceeaşi afecţiune ca Denis tratamentul care a dat roade în cazul său, dar complicațiile de după să nu fie atât de severe la nivelul creierului. La micul Paşcovici, pe nicio imagine de rezonanţă magnetică nu apare vermisul (centrul de echilibru), astfel că orice medic, atunci când îi vede RMN-ul, întreabă: „Copilul ăsta nu merge, nu?”. „Ba da, merge, aleargă, merge pe bicicletă, pe trotinetă, joacă fotbal. Nu are probleme din acest punct de vedere, dar avem altele”, răspunde mama. „Nu ştiu cum va evolua situaţia sa, ce se va întâmpla în privinţa recuperării. Creierul este o necunoscută. Asta îmi spun și doctorii. Însă eu nu m-am resemnat, lupt în continuare. Îl cred capabil să vorbească la un moment dat. Sigur, pretențiile mele nu se ridică la a învăța foarte multe chestii. Pe mine mă interesează să ajungă să poată comunica, să-și facă prieteni, să socializeze. Să fie independent. Atât. Pentru asta mă zbat, mă lupt, îl duc la psiholog, la logoped, ca să reușească să se descurce singur. Să-i fie bine. Pentru că eu nu o să pot să fiu lângă el toată viaţa. La un moment dat, va trebui să fie independent, să facă lucruri normale, pe care oamenii normali le fac. Eu cred în el. Într-adevăr, este mai comod, iar când vrea, vrea, când nu, nu, dar merită lucrat pe el, pe materialul care i-a rămas. Și, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt sigură că va reuși. În primul rând, noi ne-am rugat la Dumnezeu să nu ni-l ia. Problemele care au apărut pe parcurs, coma, faptul că nu răspundea la tratament automat m-au dus în altă parte. Am început să plâng și am zis: «Doamne, te rog, nu mi-l lua!». Nu m-am gândit nicio clipă cum o să rămână, ce-o să fie după, c-o să fie normal, tubat sau paralizat, c-o să vorbească sau nu. Dar eu cred că, dacă Dumnezeu mi l-a lăsat în viață și a făcut atâtea minuni până acum, va fi bine şi în continuare. Din 18 copii cu această problemă, au rămas doar doi, el şi un băiețel care avea opt anișori atunci, dar care orbise și era deja paralizat. Nu mai știu nimic de el, dacă trăiește şi ce s-a întâmplat cu el”, spune Ionela Paşcovici.

Tratament de 20.000 de euro pe an. Valoarea minimă

În acest moment, strictul necesar pentru tratamentul copilului (terapia, medicamentaţia curentă, drumurile în Franţa - la control) se ridică la aproximativ 20.000 de euro pe an. În plus, sunt analizele, vizitele la endocrinolog, rezonanţele magnetice (pe patru segmente la el, cu anestezie generală - 1.200 lei una), iar până în 2009 analize de sânge (din trei în trei zile). Şi transfuziile de sânge la el se făceau la alte valori decât la un copil normal, din pricina hemoglobinei. Soţii Paşcovici au avut noroc cu banii câştigaţi de Cosmin din fotbal, fiind ajutaţi însă şi de alte persoane din sport. În Franţa au ajuns prin Ilie Năstase (în a cărui casă au şi locuit acolo şi tot el i-a pus în legătură cu oncologul, cu neurochirurgul şi cu neurologul), iar Cosmin a fost sprijinit cu bani şi de colegi din fotbal. Nu în ultimul rând, au obţinut un formular E 112 de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar anul trecut au primit 19.000 de euro de la Consiliul Judeţean Constanţa. „Am avut noroc că soţul meu a jucat fotbal la nivel înalt şi a avut salarii frumoase. În ziua de azi, dacă ai bani, ai şanse mai mari. Acum trăim din ultimele resurse. Aşa a fost să fie”, spune Ionela. „Am cheltuit tot ce am câştigat din fotbal. Dar nu-mi pare rău, aş fi fost în stare să vând tot ce aveam ca să-i fie bine băiatului. Soţia nu a muncit, a trebuit să stea cu Denis, astfel că singura sursă de venit am fost eu. Oricum, abia când am venit la Farul am avut o situaţie mai stabilă şi continuitate, timp de şase ani, între 2003 şi 2009. N-am jucat cum o fac alţii, câte 15 ani într-un loc, iar apoi nu mai au grija zilei de mâine”, arată şi Cosmin, care a evoluat ultima dată la Eolica Baia, în Liga a III-a, iar acum aşteaptă să prindă un contract de antrenor, după ce a încheiat cursurile Şcolii de antrenori. Cei care doresc să ajute financiar familia Paşcovici pot depune bani în contul numărul RO36BRDE020SV25174700200 la orice sucursală BRD. Contul este deschis pe numele Paşcovici Mihai Cosmin.