A căzut cortina vieţii Galeria marilor artişti ai Constanţei dispăruţi devreme dintre noi

Diana Cheregi, Jean Constantin, Nicu Constantin, Vasile Cojocaru, Vasile Terţan, Eugen Mazilu, Maria Nestor - reprezentanţi de marcă ai generaţiei de aur a teatrului constănţean, peste care cortina vieţii a căzut mult prea devreme. Publicul constănţean şi-a luat adio de la fiecare cu ropote de aplauze şi lacrimi de dor. Amintirea lor va dăinui prin rolurile memorabile pe care le-au jucat, prin personajele cărora le-au dat viaţă şi prin recunoştinţa publicului constănţean.

Actriţa Diana Cheregi a murit duminică dimineaţa. Ea a încheiat lista celor care au plecat prea devreme dintre noi. S-a născut pe 15 iunie 1949 şi a decedat pe 3 martie 2013. În 1972 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale din Bucureşti, profesând, timp de un an, la Teatrul din Botoşani. Din 1973, Diana Cheregi s-a dedicat întru totul scenei constănţene, unde a interpretat roluri memorabile în comedii, drame, tragedii antice, spectacole de teatru-dans pe scena Teatrului de Stat din Constanţa. Din 1998 s-a dedicat învăţământului, fiind membru fondator al Facultăţii de Arte. Diana Cheregi a interpretat marile eroine ale tragediei antice: Electra din „Legendele Atrizilor“, Corifeul din „Hecuba“, Cleona din „Andromaca“.

Înaintea sa a plecat în lumea celor drepţi Vasile Terţan. Era instrumentist al Teatrului Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski. A sfârşit în singurătate la vârsta de 60 de ani, pe 3 februarie 2013. Vasile Terţan a fost cornist ani la rând, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski. Era divorţat de soţia sa, cu care avea doi copii, stabiliţi la Londra. Rămas singur, numai cu dorul de cei dragi, vecinii spun că Vasile Terţan ar fi intrat într-o depresie care uşor-uşor i-a adus sfârşitul.

Originară din Constanţa, actriţa Maria Nestor a decedat pe 2 iulie 2012. A debutat în anul 1977. Prima apariţie a actriţei s-a produs în ianuarie, cu un rol secundar din „Micul infern“. Foarte sensibilă, a realizat personaje pline de feminitate şi lumină, dar şi cu o personalitate nesesizabilă la prima privire, cum ar fi Getta („Fântâna Blanduziei”), Ada („Passacaglia”), Gabi („Anunţ la mica publicitate”). A fost o minunată Doruleţ („Visul unei nopţi de iarnă”), a fost o răzvrătită Andreea („Capcana de nichel”) şi cam din aceeaşi stofă – o credibilă Nicola Davis („Cum se numeau cei patru Beatles?”).

Actorul Vasile Cojocaru a murit pe 20 ianuarie 2010, în urma unui stop cardio-respirator. Ca un făcut, în Casa de Cultură. Acolo i-a venit rău. Şi-a consacrat ultimii ani din viaţă instruirii studenţilor, formându-le educaţia teatrală necesară pentru a putea îndeplini misiunea Thaliei nu doar prin talent, ci şi printr-o puternică bază teoretică. A fost în slujba teatrului nu doar ca actor, ci şi ca manager, fiind director al Teatrului „Ovidius” în perioada 2000-2002 şi al Teatrului Dramatic Constanţa în perioada 1990 – 1992.
În 1974 a devenit actor al Teatrului Dramatic Constanţa şi când s-a retras de la Teatrul de Stat s-a dedicat carierei academice, a jucat în zeci de spectacole, printre care „Steaua fără nume”, „Melissa”, „Furtuna”, „Rinocerii”, „Hecuba”, „Andromaca”, „Vrăjitoarele din Salem”, „Operă pentru viitorii dictatori” şi multe altele. Dintre volumele pe care le-a publicat amintim: „Harababuriada. Exerciţii de dicţiune şi predicţiune”, „Covorul de purpură. De la Oreste la Oedip. Teatrul antic în spaţiul spiritual dobrogean”,  „Imperfectele melancolii”. S-a aflat şi în ipostaza de regizor, realizând spectacolele „Priveşte înapoi cu mânie” de John Osborne, „Trei lacrimi de... haz”, după „Ursul”, „Cerere în căsătorie” şi „Jubileul” de Anton Pavlovici Cehov. A participat la numeroase festivaluri în ţară şi în străinătate, în cadrul cărora talentul său a fost apreciat prin distincţii şi premii.

Cunoscutul actor constănţean Eugen Mazilu a decedat pe 24 august 2011, la vârsta de 62 de ani, din cauza unei complicaţii apărute în urma unei operaţii chirurgicale. Eugen Mazilu a absolvit în anul 1972 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale, Bucureşti, la clasa profesorilor Ion Cojar şi Constantin Codrescu. A ocupat funcţia de director al Teatrului Dramatic Constanţa în perioada 1985 - 1990 şi a avut în palmares 100 de roluri principale şi secundare.  Actorul a debutat la Constanţa în anul 1973, debutând în spectacolul „Io, Mircea Voievod”, în regia lui Constantin Dinischiotu. A fost renumit pentru rolurile din spectacolele de comedie, însă s-a remarcat şi prin interpretarea din drama psihologică „Vânătoarea de raţe”, de Al. Vampilov.

Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean (născut pe 21 august 1927 la Techirghiol - decedat pe  26 mai 2010 la Constanța), a fost unul din cei mai mari actori români, interpret de roluri comice. Printre personajele reprezentate de Constantin se numără cele din seria B.D. (Brigada Diverse), filmele de acțiune şi de comedie ale regizorului Sergiu Nicolaescu şi serialul de televiziune Toate pânzele sus (1976). Jean Constantin s-a născut într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie grecească. A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârşitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.  A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârşitul deceniului este distribuit în producţiile de succes „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969) şi „Canarul şi viscolul” (1969). A devenit renumit prin partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani şi Dem Rădulescu. În 1973 colaborează cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul „Nemuritorii”. Serialul „Toate pânzele sus” (1976), în regia lui Mircea Mureşan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail. „Revanşa” (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia „Nea Mărin miliardar”, de asemenea în regia lui Nicolaescu.
În anii 1980 şi 1990 este prezent într-un număr mai mic de producţii, în mare parte comedii. După o pauză de şapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006). Ultimele sale filme au fost  „Supraviețuitorul” (2008) şi „Poker” (2010).

Nicu Constantin, zis Albanezu (născut pe 31 iulie 1938, Eforie Sud, decedat pe 15 septembrie 2009 la Bucureşti) a fost unul din cei mai mari actori români de comedie.
Pentru Nicu Constantin primele înclinații spre lumea artei încep să apară la vârsta de 12 ani când avea ocazia, odată cu venirea concediilor de vară, să vadă la Eforie o serie întreagă de mari artişti: George Vraca, Gică Petrescu, Sergiu Malagamba, Ştefănescu-Goangă, Nicolae Bassu Tasian, Arta Florescu, Nae Roman, Bimbo Mărculescu. Primul spectacol a fost însă ţinut în Şcoala de Marină din Constanța când Nicu Constantin, care făcea pe atunci parte din grupul „Trio Scaramuța”, a prezentat momentul satiric „Mâine vom fi pe mare”, în care îi lua peste picior pe cei din conducerea şcolii. Succesul fiind garantat, Nicu Constantin a oferit apoi publicului o altă compoziție a sa, „Melodia constănțeană”.  În 2001, Nicu Constantin a devenit cetățean de onoare al oraşului Eforie Sud, fiind decorat cu Ordinul Cultural clasa I, pentru activitatea sa artistică. În palmaresul înregistrărilor lui Constantin se află peste 30 de filme de scurt şi lung metraj, 600 de emisiuni de radio şi peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu premiul UNITER pentru întreaga activitate.