Praznicul Inaltarii Domnului

In cea de-a sasea saptamana de la sarbatoarea luminata a Invierii, crestinii ortodocsi praznuiesc Inaltarea la cer a lui Iisus Hristos.

Potrivit Sfintei Evanghelii, dupa invierea din morti, Iisus s-a aratat ucenicilor Sai, carora le-a cerut sa se convinga cu propriile sale simturi ca nu este inchipuire. Apoi, dupa ce a mancat in fata lor, i-a scos afara din cetate pana la Betania si, binecuvantandu-i, S-a inaltat la cer. La fel ca si la Botez si la Schimbarea la Fata, si aici apare norul de lumina, simbol al prezentei lui Dumnezeu in lume. Acesta este ultimul eveniment din viata pamanteana a lui Iisus. Acesta este strans legat de evenimentul pascal care il precede, precum si de pogorarea Sfantului Duh, pentru ca numai prin plecarea la Tatal, Fiul va trimite pe pamant Duhul Sfant. Incepand din secolul IV, sarbatoarea se celebreaza atat in Apus, cat si in Rasarit, la 40 de zile de la Inviere, intr-o zi de joi. Marea sarbatoare a Inaltarii poarta in popor numele de Ispas sau de Pastele Cailor. In traditia populara romaneasca, se spune ca Ispas este personajul mitic care a asistat la Inaltarea lui Hristos. Acesta este perceput ca un personaj vesel, motiv pentru care oamenii cauta sa fie veseli in aceasta zi. In cea ce priveste cealalta semnificatie populara a momentului, se zice ca, nefiind primitori, la Nasterea lui Hristos, Maica Domnului le-a harazit cailor o singura zi in care sa se poata satura. De aceea, aceasta este singura zi din an, cand aceste animale se satura, avand in vedere abundenta vegetatiei din aceasta luna.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}