Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
11:00 17 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Comorile Constanţei Fântâna Dragonului - „floarea de lotus“ şi misterele ei

ro

07 Apr, 2015 00:00 6989 Marime text
Despre Fântâna Dragonului s-au scris şi s-au spus multe. Monumentul, neîngrijit şi uitat, aşteaptă parcă un semn să „înflorească“. Poate nu mulţi îşi aduc aminte de fântâna cu influenţe orientale de lângă stadionul Farul. Capete de dragoni cu priviri ameninţătoare şi limbi scoase aproape ironic se ivesc dintre buruieni. Dar, ca să păstrăm nota poveştii, în mitologia asiatică, floarea de lotus, simbol al frumuseţii şi al purităţii, înfloreşte în mocirlă, în nămol. Creaţie divină şi mistică a naturii, puritatea minţii şi a sufletului, întruchiparea perfecţiunii. Probabil că acesta este destinul frumuseţii.

Dacă Fântâna Dragonului mai este cunoscută, povestea ei, înfăptuirea au rămas mai mult o legendă urbană decât o filă de istorie. Pentru că dragonii noştri au prins viaţă din mâinile, creionul şi imaginaţia lui Ioan Puşchilă, un arhitect încarcerat, bănuit că ar fi fost legionar. De altfel, stadionul Farul şi Fântâna Dragonului, proiectate şi construite în acelaşi timp, au fost lucrări realizate în anii de temniţă ai arhitectului decedat în 1997.

Puşchilă fusese condamnat, în 1948, la şapte ani de închisoare corecţională pentru uneltire. În acest timp, comuniştii l-au însărcinat să proiecteze Spitalul Judeţean din Constanţa, cel Municipal din Medgidia, stadionul şi fântâna cu dragoni. Printre lucrările sale de referinţă se numără şi monumentul memorial al victimelor comunismului, o coloană a infinitului realizată din cruci, ce poartă următorul însemn: „Acest monument este închinat memoriei celor care au fost exterminați de regimul comunist la lucrările Canalului în anii 1950 - 1953 pentru că și-au iubit neamul, credința și țara.“

„Ioan Puşchilă, absolvent al Facultăţii de Arhitectură din Bucureşti în anul 1940, a fost arestat în anul 1949, fiind bănuit de activitate legionară şi a fost condamnat la şapte ani de închisoare, pe care i-a ispăşit integral. În timpul detenţiei, este trimis, împreună cu alţi arhitecţi-detinuţi la Constanţa, să ajute la proiectarea şi construirea stadionului. Din acest grup, Puşchilă a fost ales sa coordoneze lucrările după un proiect directiv de stadion, un fel de proiect-tip la care puteai să schimbi mai multe caracteristici în funcţie de necesităţi şi de fantezie. Astfel că el a proiectat stadionul, dar şi amenajările exterioare. Aşa a luat naştere Fântâna Dragonului. Atât stadionul, cât şi fântâna au fost finalizate în 1953. Numele lui Ioan Puşchilă nu apare în literatura de specialitate din cauza statutului său de deţinut“, povesteşte arhitectul Radu Cornescu. Acesta mai spune că, după ce şi-a ispăşit pedeapsa, Ioan Puşchilă a reuşit să se angajeze la DSAPC (fosta denumire a Institutului de Proiectări din Constanţa) şi chiar să devină şef de proiect al unor lucrări importante precum Spitalul Judeţean din Constanta, Palatul Administrativ (Casa Albă) din Constanţa şi Staţiunea Venus.

În ceea ce priveşte stilul fântânii, arhitectul Cornescu spune că, după 1947, din cauza anumitor influenţe politice, arhitectura a cunoscut un curent: renaşterea socialistă. „Era un stil în care clădirile, amenajările exterioare sau statuile trebuiau să fie monumentale. Astfel, de exemplu, a fost dirijată arhitectura Casei Scânteii, care seamănă cu clădirile Lomonosov din Moscova. Şi la această Fântână s-a impus acest stil. S-a dorit o lucrare grandioasă şi chiar a fost, la vremea ei, cea mai mare fântână arteziană din ţară. Dar există şi un mister: de ce s-a gândit această fântână cu elemente chinezeşti, adică peştii-dragon, dar şi alte elemente pe care le găsim la stampele, frescele sau basoreliefurile chinezeşti, ba chiar şi la statui sau elemente decorative ale pagodelor? Mă îndoiesc că Ioan Puşchilă a avut, deţinut fiind, puterea să impună elemente din mitologia chineză sau extrem-orientală, pentru că dragoni mai întâlnim şi la coreeni sau la japonezi. Deci, din punctul meu de vedere, cineva din conducerea de atunci şi-a impus gusturile exotice pentru această lucrare. Pe Puşchilă îl bănuiesc doar de o «chestie subtilă», limba scoasă de peştii-dragon, parcă pentru a arăta scârba faţă de regimul politic. Anumite stilizări (la peştii-dragon şi pe fântână) pot face trimitere la decoraţiuni sau elemente Art-Deco, dar nu se poate spune, per ansamblu, ca e o lucrare Art-Deco“, mai povesteşte arhitectul Radu Cornescu.
Un lucru este cert: spre sfârşitul anilor '70, lucrarea era cunoscută ca Fântâna Dragonului.
O poveste de roman a unui monument lăsat pradă uitării. O comoară a Constanţei care aşteaptă să fie redescoperită.
 
 
Fotografiile de arhivă fac parte din colecţia privată a arh. Radu Cornescu şi din volumul „Arhitecţii Români şi detenţia Politică 1944-1964“, autor arh. Vlad Mitric-Ciupe
 
Sursa: voceaconstantei.ro

 

Ti-a placut articolul?

Comentarii