Elisabeth Pandichi Lux "Odata era ceva sa fii balerin"

# Bety, cum este cunoscuta publicului, a evoluat ca balerina pe scena Teatrului de Balet Oleg Danovski * Din 1990, timp de 14 ani, a stat in Germania, unde a lucrat o perioada la diferite teatre si apoi la o scoala de balet

Pasiunea pentru balet si miscare a determinat-o pe Bety ca la intoarcerea in orasul care a consacrat-o sa-si infiinteze propria scoala de balet. In prezent, aceasta numara peste cincizeci de persoane, copii si adulti. De doi ani, la fiecare sfarsit de an sustine cate un spectacol, incununare a eforturilor de peste an. Cum a aparut ideea de a infiinta aici o scoala de balet?Am facut niste compromisuri. Si eu si sotul meu. El a zis ca nu se poate adapta in Germania, eu am spus ca nu am ce sa fac in Romania. Atunci mi-a spus ca facem o scoala de balet si ce fac in Germania pot sa fac si acasa. Asta m-a hotarat. Mai ales ca aici, copiii nostri sunt mult mai receptivi. Acolo, doar cei care au foarte multi bani isi permit sa-si duca copiii la balet.Cat de receptivi sunt copii la balet, la dans?Sunt plini de energie si le place foarte mult dansul. Nu baletul in sine, cat antrenamentul. Dar fara exercitii este foarte greu sa faci dans. De aceea incerc sa-i conving sa faca si exercitii, prin diferite metode: muzica interesanta, placuta, sa-i invat ABC-ul baletului, ca apoi sa si-l insuseasca. Pun pariu ca sunt foarte multi oameni maturi care nu stiu ce este valsul. Copiii acestia stiu.Comparativ cu anii trecuti, a crescut interesul copiilor si implicit al parintilor pentru balet?Anul trecut am fost 50 pe scena, anul acesta am fost 70. Desi nu a fost obligatoriu spectacolul, toata lumea a participat. Copiii si-au dorit toti sa participe.Care este programul de lucru al unui copil de la scoala de dans?De obicei, vin de doua ori pe saptamana la cursuri. Cu cei mici este mai greu pentru ca de la o ora la alta cam uita ce invata. Mintea intelege, pricepe, dar corpul isi uita miscarile si coordonarea. In balet este ca si in muzica. Trebuie sa inveti pasii de baza pe care apoi sa-i combini, pentru ca altfel nu te poti misca, nu te poti coordona. Baletul este cel mai elevat dintre dansuri. De la degetul mare pana la ultimul fir de par din cap, se misca tot.Exista o diferenta de perceptie a baletului in functie de aria culturala?In Germania este foarte bine primit. Dovada ca aceasta companie a noastra face turnee de 27 de ani. Acolo lumea merge la teatru foarte mult. Isi planifica abonamentele pe an, pe stagiune. La noi, se traieste foarte intens. Toti doresc sa faca bani, sa faca afaceri, dar uita de suflet. Sunt parinti care nu mai au timp de copiii lor. Sunt intr-un continuu stres. Insa arta si cultura constanteana sunt cam neglijate pentru marimea acestui oras. Nu se face reclama, nu se face nimic pentru a atrage oamenii, tinerii. Pentru ei ar trebui sa fie un alt repertoriu. Ca sa-ti permiti sa ai opera este un lux, dar Constanta nu-l prea merita. Suntem prost organizati ca nu avem un program anual, pe care sa-l afisam, astfel incat oamenii sa-si faca timp liber, sa stie cam ce piese sa aleaga. E o munca de Sisif sa-ti formezi un public. Cum vedeti situatia actuala a baletului constantean?Este tragica pentru ca oamenii nu mai sunt motivati. Salariile sunt foarte mici. Cei buni pleaca in strainatate, acum ca nu-i mai opreste nimeni. Nu poti sa faci efort fizic si sa mananci placinte. Odata era ceva sa fii balerin. Acum nu mai este asa de interesant. Primii bani care se taie sunt cei de la cultura. Sunt copii foarte talentati care au deja imprimat in mentalitate castigul de bani. Se gandesc la balet doar ca la un hobby.Care este mesajul pe care aveti sa-l transmiteti publicului?Sa-si ia putin timp liber pentru sufletele lor. Sa se elibereze de stresul zilnic si de problemele cotidiene. E greu la inceput. Trebuie sa-ti ingrijesti si corpul si sufletul. E pacat ca multa lume isi petrece timpul in carciuma. Iar televizorul este o tragedie. Ii paralizeaza in casa. Nu mai ies, nu mai au contact cu lumea.