Cum se scria, în 1938, despre minunile litoralului românesc „Plaja Cavarna oferă ochilor un peisagiu de adevărată feerie”

Kavarna este, la ora actuală, una dintre cele mai atrăgătoare staţiuni de pe litoralul Mării Negre. Situată la nici 50 de kilometri nord de Varna şi la aproximativ 500 de kilometri de Sofia, în apropiere de Capul Caliacra, Kavarna reprezenta, şi în 1938, o destinaţie ideală de vacanţă. Mai mult decât atât, exista, la vremea aceea, şi o publicaţie dedicată staţiunii balneare, publicaţie care purta chiar numele de „Plaja Cavarna”. Pe frontispiciul revistei era scris următorul mesaj: „Petreceţi vara numai la Cavarna-Plaja. Plajă bună. Băi calde de mare. Băi de nămol. Vindecă sciatica, reumatismul, lumbago. Căpătaţi sănătate şi voie bună numai la Cavarna-Plajă”. Publicaţia se autointitula „buletin de propagandă şi ridicare a staţiunei balneare Cavarna-Plaja”.

„Poate nici paleta şi penelul n’ar putea reda, pe deantregul, pitorescul şi romantismul acestor meleaguri”

Cum era însă staţiunea Kavarna, al cărei nume se scria atunci cu litera „C”? Ca fiind „cea mai variată ca structură, colorit, vegetaţie şi climă”. Vom reda, în cele ce urmează, fragmente din presa vremii, cu respectarea normelor ortografice, ortoepice şi morfologice specifice limbii române de atunci.

„Sub năvala razelor de soare, solul calcaros are scânteieri de argint. Un amestec uimitor de pământuri aride alături de altele de o fertilitate neobişnuită, oferă ochilor un peisagiu de adevărată feerie”, se scria în revista „Plaja Cavarna”, nr. 5-6 din iulie-august 1938.

„Poate nici paleta şi penelul n’ar putea reda, pe deantregul, pitorescul şi romantismul acestor meleaguri. O climă cu totul neobişnuită pentru ţara noastră (n.r. Kavarna făcea încă parte, în 1938, din România, Cadrilaterul fiind cedat în 1940), tranziţie între cea continentală şi cea mediteraneană - cu toamne dulci, ce se prelungesc în ierni blânde, cu zăpezi de 2-3 zile, scurtate, apoi, de razele soarelui primăvăratec, veri călduroase, cu zile - adesea - tropicale, când ţărâna frige sub picioare, însă cu după amiezi alintate de briza răcoroasă a mării”, era descrisă plaja din Kavarna, la 1938.

„O ciudată îmbinare între localnic şi exotic”

Autorul descrie, de asemenea, livezile de pe ţărm: cireşi, caişi, meri, care „se înfrăţesc cu smochinii, lămâii şi migdalii - o ciudată îmbinare între localnic şi exotic”. „Pe acest petic minunat de pe litoralul Mării Negre, denumit Coasta de Argint, la 14 km de Balcic şi la 10 km de Capul Caliacra, se află Cavarna. Situată pe un platou proeminent, la 105 m, deasupra nivelului Mării, oraşul păstrează acel aspect oriental, ca toate aşezămintele omeneşti din această regiune, iar împestriţata lui populaţie alcătuieşte un adevărat mozaic de naţionalităţi”, descrie autorul, G. Dimitriu-Serea, plaja românească, astăzi bulgărească.

Scurt istoric

Potrivit acestei publicaţii, „obârşia oraşului Cavarna se pierde în negura veacurilor. Prin săpăturile făcute în împrejurimi, au fost scoase la iveală inscripţii, baso-reliefuri, bucăţi de aur şi ceramică. Poate fi identificat cu oraşul Bizone, locuit de Sciţi înainte de Hristos, distrus apoi de năvăliri barbare”, se mai menţionează în revista „Plaja Cavarna”. „Pe vechile ruine a fost ridicat, la începutul secolului al II-lea, un nou oraş, cunoscut în Evul-Mediu sub diferitele numiri de Karnava, Guarna, Cavarna Cavasco, Carboa, Cavarno şi Cavarna”, adaugă autorul.
„Chiar dela ieşirea din oraş, începe să defileze, farmecul ţinutului: trecem în revistă Baia HAMAM, a cărei origine nu s’a stabilit, apoi DERMEN-BAIR, adică dealul cişmelelor. În adevăr, în apropiere de baie ţâşnesc cinci izvoare bogate în apă cristalină şi răcoroasă, care alimentează un fir de râu, pe a cărui maluri se înalţă câteva mori cu roţi gigantice”, este descrisă staţiunea Kavarna.