"Cabaretul" Lizei Minelli se muta la Fantasio

# Mirela Pana, directorul Companiei de Teatru Fantasio, crede ca actoria este o stare si un mod de viata * Considera ca venirea lui Beatrice Rancea la conducerea Teatrului National Constanta a adus un aer de capitala in institutia de cultura care implineste zilele acestea 50 de ani de existenta

Mirela Pana este actrita a Teatrului National Constanta (TNC). A debutat in 1992 cu rolul principal din piesa "O fata indaratnica", in regia lui Constantin Dinischiotu. In perioada 2004-2005 a fost director general al TNC, iar din 2005 este directorul Companiei Fantasio. Are o activitate artistica indelungata cu care se mandreste. A primit numeroase premii la Festivalul National al Teatrelor de Revista, dar si distinctii de muzica si dans. Spune ca activitatea artistica o datoreaza celor care au indrumat-o si au incurajat-o, Printre oamenii dragi, care i-au luminat viata artistica, spune ca se afla actrita Ioana Ploscaru, compozitorul Dumitru Lupu, Mihai Sorin Vasilescu, Jean Badea, Milidi Tataru, dar si colegii ei.Cum simte un actor perioada de tranzitie, fie ea chiar si de trecere spre UE?Un actor este, in primul rand, un om si toate transformarile si framantarile se rasfrang asupra lui la fel ca asupra oricui. Din punct de vedere profesional, eu am trait diverse vremuri si conjuncturi. Momentele in care actorul nu are impliniri, nu are realizari, in care nelinistile se inmultesc si poate este nevoit sa plece dintr-un loc, sunt tot felul de forme de manifestare. Din punctul meu de vedere, un artist trebuie sa-si gaseasca loc, sa fie dator si sa se exprime cinstit fata de el, de public si de meseria lui, indiferent daca este intr-un teatru pe care l-a dorit sau intr-un altul, ca se intelege sau nu cu directorul. Meseria asta este o boala, un microb, este o stare si un mod de a trai, nu poti sa spui intr-o zi "nu mai sunt actor pentru ca nu stiu ce nu-mi convine". Sfatul meu pentru colegii mei, dar si pentru mine, este sa invatam sa traim orice fel de vremuri.Dedublarea actorului afecteaza in timp?Sigur. In primul rand din cauza consumului psihic si a suprasolicitarii starilor afective. Un artist jongleaza mereu cu diferite stari. Din aceasta cauza te autodistrugi. De asemenea, exista un consum psihic foarte mare. Memorezi foarte mult, in orice forma de arta, de la coregrafie, la partituri si replici. Toate astea duc la o mare uzura, in timp.Unde se plaseaza Teatrul Fantasio pe scena artistica din tara noastra?Daca vorbim despre fostul teatru putem spune ca atunci s-a creat brand-ul acesta. Fantasio este un nume. Este o munca de 50 de ani, foarte bine cunoscuta. Acum, Compania Fantasio este la inceput, este ca un copil care invata sa mearga, sa judece, sa gandeasca. Facem totul sincer si incercam sa traim alte vremuri. Actorii de aici sunt plasati bine, in primul rand, pentru ca au satisfactia profesionala a unor spectacole bine puse la punct, dar si a unor reprezentatii viitoare foarte speciale. Nu vreau sa fac declaratii deplasate, insa, spectacolul de inceput de an de la Fantasio se numeste "Cabaret", cu drepturi de autor obtinute de la New York, de pe Broadway. Este "cabaretul" Lizei Minelli, iar costumele vor fi ale lui Catalin Botezatu. Nu este nici o profanare. Actorii care vor juca in acest spectacol nu pot avea decat mari satisfactii.Este adevarat ca "lumea Fantasio" a fost pana la un moment dat foarte ermetica?Da, asa este, din pacate. Motivele le stiu fostii directori si, poate sunt strict financiare, pentru ca nu putea sa angajezi creatori de revista foarte scumpi. Asa se ramanea la un aer provincial. Cea mai mare realizare, cea care a dezermetizat a fost Festivalul Teatrelor de Revista. De asemenea, venirea lui Beatrice Rancea a adus un aer de capitala.