Iată şoseaua de coastă (document)

Primul proiect al şoselei de coastă nu aparţine, aşa cum s-ar crede, administraţiei Radu Mazăre, ci unei alte epoci. Pe 12 decembrie 1911, căpitanul Paul Nicorescu trimite o scrisoare către primarul Constanţei, prin care îi spune că, fiind informat că administraţia locală, dorea să facă un mare împrumut din străinătate pentru diferite lucrări de „edilitate ale oraşului". „Respectuos am onoarea a vă face cunoscut că sunt delegatul unui puternic consorţiu de financiari străini cari sunt dispuşi a plasa capitaluri însemnate în asemenea întreprinderi garantate de stat şi a face chiar construcţiunile şi lucrările necesare pe comptul lor propriu". Pe 21 februarie 2012, primarul Titus Cănănău şi secretarul Vasile Mastero semnează „publicaţiunea" prin care se anunţa că pe 30 aprilie se va ţine „licitaţiunea publică în localul primăriei, pentru darea în întreorindere a lucrărilor referitoare la consolidarea malurilor nord-est ale oraşului (...) Valoarea lucrărilor ce se scot în licitaţie deocamdată, se urcă la suma de 3.000.000". De altfel, se dăduse şi un decret prin care comuna urbană Constanţa primise autorizaţia să prevadă anual în bugetul său, timp de 10 ani, 150.000 de lei ca plată pentru rata costului lucrărilor de întărire a malurilor Mării Negre din partea de nord-est a oraşului, care sunt supuse dărâmării. De-a lungul vremii, şoseaua a primit denumirea de „bulevard de centură" şi începea de la extremitatea bulevardului Elisabeta şi se termina la „gura tunelului". Până la urmă, planul nu a fost dus la bun sfârşit, chiar dacă în proiect a fost implicat însuşi Anghel Saligny.

Documentele prezentate fac parte din patrimoniul Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale.