Biserica are o explicaţie pentru orice Cine decide că o slujbă poate să coste 200 sau 1500 de lei?

În ultima perioadă, o mulţime de oameni au adus critici la adresa BOR, aceştia spunând că slujitorii Domnului au asistat de pe margine la tragedia petrecută în clubul Colectiv, în schimb când vine vorba de bani, nu uită niciodată să taxeze credincioşii. Ulterior, prin mesajul Patriarhului, BOR şi-a cerut iertare pentru lipsa de reacţie şi a transmis că slujitorii Domnului susţin familiile îndurate. În tot acest timp, cei care au scandat în pieţele din marile oraşe ale ţării au cerut impozitarea BOR - „Vrem spitale, nu catedrale!“ - şi renunţarea la taxele pentru serviciile religioase pe care populaţia le plăteşte. Cum impozitarea Bisericii Ortodoxe Române pare imposibilă, iar investiţiile în construcţia de noi spitale, un obiect al viitorului Cabinet, am vrut să lămurim partea legată de taxarea enoriaşilor când vine vorba de serviciile religioase. Cine stabileşte taxele? De ce bisericile sau preoţii practică tarife diferenţiate şi unde se duc banii din taxe? Acestea sunt doar câteva întrebări la care am căutat un răspuns.

Ce este contribuţia pentru biserică?

În conformitate cu legislaţia bisericească, la nivelul fiecărei parohii, în funcţie de categoria acesteia, se stabileşte, anual, de către Consiliul Parohial un cuantum al contribuţiei benevole pentru biserica parohiei respective. Este vorba de o sumă anuală plătită de fiecare familie, pentru sprijinirea bisericii parohiei din care face parte. La stabilirea acestei sume, Consiliul Parohial ţine cont, în principal, de:
-    numărul de familii din parohie;
-    numărul de salariaţi ai bisericii şi cheltuielile salariale aferente;
-    valoarea estimativă a plăţii utilităţilor (apă, curent electric, gaze etc.);
-    numărul serviciilor religioase (botezuri, cununii, înmormântări) din biserica parohiei.
 
În funcţie de acestea, se stabileşte un nivel al taxei anuale de către fiecare parohie în parte. Contribuţia nu e obligatorie, ci benevolă, adică o plăteşte doar cine vrea să-şi ajute biserica de care aparţine.
 
Ce sunt contribuţiile benevole ale credincioşilor pentru serviciile religioase oficiate în biserică?
 
În conformitate cu legislaţia bisericească, la nivelul fiecărei parohii, în funcţie de categoria acesteia, se stabileşte, anual, de către Consiliul Parohial un cuantum al contribuţiilor benevole ale credincioşilor pentru serviciile religioase oficiate în bisericile parohiale. Din aceste contribuţii, ca şi din contribuţia anuală, diverse alte servicii religioase, vânzări de lumânări şi de colportaj bisericesc, se asigură salarizarea personalului bisericesc şi plata tuturor obligaţiilor fiscale către stat, a îndatoririlor către alte instituţii bisericeşti, precum şi a utilităţilor.
Unele cheltuieli au fost evidenţiate mai sus, când s-a vorbit de contribuţia anuală a credincioşilor şi de importanţa ei în bugetul fiecărei parohii. Trebuie să amintesc, în final, faptul că şi aceste contribuţii ale credincioşilor pentru serviciile religioase oficiate în bisericile parohiale sunt, ca şi contribuţiile anuale, tot benevole. Se pare că fără ele o parohie nu-şi poate desfăşura activitatea.
 
L-am rugat pe purtătorul de cuvânt interimar al Arhiepiscopiei Constanţa să ne explice care sunt criteriile în baza cărora se stabilesc taxele, fie că vorbim despre contribuţia anuală a credincioşilor, fie că ne referim la taxele pentru serviciile religioase. Criteriul pare să fie cel de natură economică a zonei în care îşi desfăşoară activitatea fiecare lăcaş de cult, susţine părintele Eugen Tănăsescu. „Procentul celor care plătesc contribuţia anuală către biserică nu depăşeşte 5% şi tocmai de aceea, taxa, dacă o putem numi aşa, se percepe la servicii la parohia de care aparţii, ca o contribuţie pentru utilităţi“, a adăugat purtătorul de cuvânt interimar al Arhiepiscopiei Constanţa. 

La Constanţa, taxa bisericească este 100 de lei de familie şi 50 de lei de persoană singură

În eparhia Tomisului sunt aproximativ 187 de unităţi bisericeşti în judeţ, 42 în municipiu, constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate, precum şi 36 de mănăstiri şi schituri. Contribuţia bisericească diferă de la parohie la parohie, ne explică preotul Tănăsescu, având o valoare mai mare în municipii şi oraşe şi ajungând la câteva zeci de lei în cazul comunelor şi satelor. La sate, lumea, fiind ceva mai conştiincioasă, achită această contribuţie într-un procent semnificativ.
La oraş, contribuţia nu este plătită decât de oamenii care vin regulat la biserică. Nivelul de colectare este din ce în ce mai scăzut în fiecare an. Şi în cazul tarifelor sau taxelor pentru serviciile religioase, tot Consiliul Parohial este cel care le stabileşte, iar la cuantumul final se adaugă şi un procent pentru utilităţi şi care să compenseze neplata contribuţiei anuale, mai precizează Tănăsescu. Purtătorul de cuvânt interimar a mai spus că, acolo unde se depistează cazuri sociale, se poate renunţa la orice formă de taxare a serviciului religios, însă totul este de la caz la caz. 

Cine stabileşte că o slujbă de cununie simplă costa 700 de lei, iar o alta, cu sobor de preoţi, 1.500?

Subiectul, delicat. Şi totuşi există o explicaţie şi ea se numeşte donaţie! „Nu există cununie mai aşa sau mai altfel. Slujba pentru cununie este una şi aceeaşi. De pildă, la mine la parohie, taxa este de 150 de lei anul asta... la anul, probabil va fi 200, ca n-a mai crescut de vreo trei ani. Nu vorbim de donaţia pentru slujbă, care trebuie să rămână donaţie. Taxa o plătesc cei care solicită... mirii sau părinţii copilului, la botez. Iar naşul face donaţia. Dacă se întâmplă altfel, nu este statutar“, susţine preotul Eugen Tănăsescu.
 
Am întrebat şi dacă există la nivelul Arhiepiscopiei Tomisului referinţe legate de nivelul taxelor percepute pentru servicii religioase, aşa cum procedează parohii din ţară sau din străinătate. Din informaţiile purtătorului de cuvânt interimar al Arhiepiscopiei Tomisului, nu ar exista un astfel de mercurial, dacă acest termen este permis. De ce Arhiepiscopia nu urmează însă exemplul Catedralei „Sfântul Gheorghe“ din Covasna sau al Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Ferentari, care pun la dispoziţia enoriaşilor lista ce cuprinde cuantumul taxelor pentru servicii religioase sau pentru contribuţia anuală?
 
http://www.catedrala-sfantugheorghe.ro/documente/contributia
https://sites.google.com/site/parohiaferentari/contributii
 
Curios este tocmai că cele două exemple ne-au fost indicate tocmai de purtătorul de cuvânt, părintele Tănăsescu! Păi la Constanţa, în eparhia Tomisului, de ce nu s-ar putea? Astfel, nu s-ar mai da apă la moară cârcotaşilor! Sau poate totuşi este ceva de ascuns? În lipsa răspunsurilor la aceste întrebări, avem parte de alte explicaţii: „În străinătate, taxele sunt mult mai mari decât la noi“, ne spune preotul Eugen Tănăsescu. Mari, mari, dar la vedere, şi vă dăm şi două exemple din Canada.
 
http://www.ortodoxwestisland.ca/pangar.html sau
http://www.bisericalaval.com/servicii.html.

Ecleziarhul vă face monetarul!

Având în vedere că lăcaşurile de cult din Arhiepiscopia Tomisului nu au afişate la vedere, pe un site, cuantumul taxelor pentru servicii religioase, este recomandat să solicitaţi informaţiile necesare înaintea unui eveniment religios la ecleziarhul fiecărei biserici. Acolo, de altfel, se fac inclusiv programările pentru serviciile religioase. De reţinut că mănăstirile şi schiturile au alt regim de taxare, pentru că ele nu au adunare parohială. Aici, taxele sunt stabilite de Consiliul mănăstirii.
 
În speranţa că serviciile religioase nu vor mai fi condiţionate de niciun preot, aşa cum se mai întâmplă prin unele parohii, luăm de bun cuvântul de final al lui Eugen Tănăsescu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, care spune că în parohii vin oameni cu diverse puteri financiare şi nu e cu supărare nici dacă omul oferă 50 de lei, nici dacă oferă 500 de lei, însă de regulă, tot săracul este mai darnic.