„Amprente" lăsate acum 100 de ani, la Constanţa, de personalităţi importante ale culturii române

Marea, o evadare din foile calendarului, un refugiu între braţele sfâşietor de sărate ale valurilor, ne face să ne simţim vii şi, poate, mai fericiţi. Marea ne oferă amintiri care se cer primite în suflet. În faţa frumuseţii ei, nu poţi, nu ai cum să rămâi indiferent.
 
Oraşul de la malul mării şi vizitatorii lui sunt ireproşabil evocaţi de criticul şi istoricul de artă dr. Doina Păuleanu, o personalitate importantă a culturii constănţene, în lucrarea „Constanţa 1878-1928. Spectacolul modernităţii târzii“ (volumul II).
 
După anul 1878, aşa cum consemnează dr. Doina Păuleanu în lucrarea menţionată, „«când trecerea peste Dunăre se făcea cu greutăţi şi fiindcă podul peste Dunăre nu era construit, Constanţa nu era vizitată în sezon de cât de puţină elită», nota, în dispoziţie retrospectivă, Constantin Bacalbaşa (Constantin Bacalbaşa, Constanţa, Tribuna Dobrogei, I, nr. 24, 30 octombrie 1932, p. 1). (...) Plaja de la Mamaia nu exista. Lumea se scălda atunci în cealaltă extremitate a oraşului, pe plaja zisă «La Vii». Plajă strâmtă, dar dominată de râpi stâncoase, pe care le împodobeau viile oraşului. Apoi, nici actualul Cazinou nu era clădit“.
 
Însă podul peste Dunăre a înlesnit apropierea oamenilor obişnuiţi şi a fruntaşilor vieţii politice şi intelectuale cu oraşul de la malul mării. În aceeaşi lucrare, istoricul de artă nota: „Ziarul Farul Constanţei informează la 17 mai 1880: «E. S. Suleiman Bey, Ministru plenipotenţiar şi trimis estraordinar al M. S. Sultanului pe lângă A. S. R. Domnitorul Românilor, se află de mai multe zile la Constanţa» (Sciri şi fapte din Constanţa, Farul Constanţei, I, nr. 2, 17 mai 1880, p. 2).“
 
Tot în „Sciri şi fapte din Constanţa“, în octombrie 1880, se explica, cu un nedisimulat patriotism local, după cum se arată în lucrarea citată, evoluţia oraşului nostru, care „a luat o complectă transformare. Monotonia de altă dată a dispărut cu desăvârşire. Construcţiunile ridicate în anul acesta, diferitele stabilimente de comerciu deschise, pavarea celor mai principale strade, bulevardul şi alte înfrumuseţări, înmulţirea populaţiunei, au dat într’adevăr aspectul unui oraşiu Occidental...(...) Trecând la distracţiuni, ele se înmulţesc...“ (Sciri şi fapte din Constanţa, idem, nr. 23, 12 octombrie 1880, pp. 2 - 3).
 
Doina Păuleanu menţionează şi rândurile scrise de Eminescu Veronicăi Micle, în iunie 1882, şi adunate într-o scrisoare. „Luceafărul poeziei româneşti“ se afla la mansarda Hotelului d’Angleterre, de pe strada Elenă (azi Titulescu), când a scris: „...Am venit ieri şi am făcut deja două băi de mare, cari promit a-mi face mult bine... (...) Viaţa e scumpă aici, dar nu atît de exagerat de scumpă precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis cîteva oteluri. La anul să ştii că venim amîndoi aici, căci băile de mare întăresc şi grăbesc bătăile inimei. Cu toate că omul pare a întineri de ele, privirea mării linişteşte, mai ales sufletele furtunoase“ (Mihai Eminescu - Veronica Micle, Corespondenţă, Scrisul Românesc, Craiova, 1992, p. 142).
 
Printre vizitatorii distinşi s-au numărat prim-miniştri, miniştrii colonei şi directori. Dintre cei menţionaţi în lucrare, îi amintim pe principele Gr. Sturdza, Schina, preşedinte Înaltei Curţi de Justiţie, colonelul Candiano-Popescu, Kiazim Bey, ministru plenipotenţiar al Turciei sau Cantacuzino.
 
Criticul de artă îl citează şi pe Barbu Delavrancea, care descrie magistral frumuseţea oraşului de la malul mării pe timp de noapte: „În lumina coclită a lunei se estompă casele Constanţei; ultimele sunete ale muzicei tac; nu se mai aude decît susurul mărei care, ondulînd la ţărmuri, cicăleşte pietricelele şi scoicile marine de mult golite...“ (Barbu Delavrancea, Opere, VI, Editura Minerva, Bucureşti, 1970, pp. 121 - 123).
 
Uşor, uşor, Constanţa a început să însemne mai mult decât mare. Există diversitate, tradusă printr-un mix fascinant de religie, istorie, cultură, şi, mai nou, viaţă de noapte. Muzeele, parcurile, lăcaşurile de cult, Portul Tomis, Cazinoul, Delfinariul sunt doar câteva dintre locurile care transformă zilele petrecute aici în poveşti demne de evocat.
 
Sursa foto: Facebook.com (Constanţa de Odinioară)