Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi

Cu privire la decizia mea de neparticipare atât la şedinţa comună a celor două comisii permanente ale Senatului, respectiv Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, cât şi la dezbaterile din Plenul Senatului din data de 24 august a.c., spre clarificare, fac următoarele precizări:

În desfăşurarea procedurii de adoptare a legii Agenţiei Naţionale pentru Integritate (A.N.I), Camera Deputaţilor nu a respectat Constituţia României. În fapt, acest for trebuia să ţină cont doar de forma legii A.N.I adoptată de Senat la data de 30 iunie a.c. şi de decizia Curţii Constituţionale nr.1018 din 19 iulie 2010, putând fi modificate doar articolele care au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională a României. Consecinţa imediată a acestor decizii neconstituţionale şi a adoptării legii A.N.I în ultima formă propusă va aduce atât în faţa justiţiei române cât şi a celei europene nenumărate cazuri în care se va constata abuzul asupra persoanelor cercetate, România urmând a fi condamnată şi obligată la plata unor sume reparatorii şi la modificarea legislaţiei interne.

Doresc să specific de asemenea că, înfiinţarea comisiilor de cercetare a averilor de pe lângă Curţile de Apel înseamnă înfiinţarea unor instanţe judecătoreşti speciale, extraordinare, formate din doi judecători şi un procuror care vor avea atribuţii jurisdicţionale indiscutabile. Acest lucru este în contradicţie cu însăşi definiţia A.N.I, care potrivit Legii 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate este o autoritate administrativă autonomă care poate derula exclusiv activităţi administrative, nicidecum jurisdicţionale.

Un alt aspect al legii A.N.I în forma adoptată de Camera Deputaţilor este cel al posibilităţii confiscării bunurilor nejustificate ale persoanelor cercetate, lucru care contravine alin.(8) al art. 44 din Constituţie, conform căruia averea se consideră a fi dobândită licit şi neputând fi confiscată, decât în cazul comiterii de infracţiuni. Averea reprezintă universalitatea bunurilor unei persoane. Din moment ce legea fundamentală a ţării garantează dreptul la proprietate şi ca o excepţie, acceptă confiscarea în condiţiile legii a averii dobândite ilicit, este o consecinţă juridică faptul ca niciun bun care formează averea unei persoane să nu poată fi confiscat decât în aceeaşi situaţie a dobândirii ilicite a acelui bun.

Având în vedere aceste argumente, şi luând în considerare presiunea politică exagerată din partea domnului preşedinte Traian Băsescu şi a unor membri ai Guvernului asupra senatorilor şi a grupurilor parlamentare din Senat, am decis în semn de protest politic să nu iau parte nici la dezbaterile din comisie, nici la cele din Plenul Senatului. Nu adoptarea unei legi neconstituţionale, nefuncţionale şi discriminatorie, doar de dragul de a raporta la Bruxelles că ne-am făcut temele de casă este soluţia luptei împotriva corupţiei. Susţin în continuare că din punct de vedere constituţional, singura soluţie legală este promulgarea proiectului de lege adoptat de Plenul Senatului la data de 30 iunie şi că în procedură de urgenţă va trebui adoptat un cod al integrităţii morale, care să aducă la numitor comun angajamentele pe care le avem faţă de Comisia Europeană, cu prevederile Constituţiei României şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Sper totuşi că cei 115 senatori, care în urmă cu mai puţin de două luni au respins această formă a legii A.N.I vor avea tăria de caracter de a fi consecvenţi cu principiile statului de drept şi de a-şi menţine votul exprimat în data de 30 iunie a.c.

PREŞEDINTE

György FRUNDA