Repere doctrinare pentru o Nouă Republică

„Republicanismul” susţine, prin definiţie, acea „formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanţi aleși pe un anumit termen”.

Pentru Statele moderne, limitarea mandatelor executive, legislative şi judecătoreşti constituie principalul instrument de luptă democratică împotriva tiraniei. Republicanismul este una dintre expresiile acestei tradiţii democratice.

Identitatea oricărei naţiuni e fixată printr-o dublă acţiune: ancorarea într-o memorie istorică (trecutul) și formularea unui proiect de societate (viitorul). Valorile unei naţiuni sunt obiectivate printr-un document fondator: Constituţia. Poporul român este depozitarul unei moșteniri specifice (pe plan spiritual și cultural), dar participă totodată la apărarea și construcţia civilizaţiei europene.

Identitatea naţională este creuzetul unde mai multe tradiţii, sensibilităţi și curente de idei își dau întâlnire pentru realizarea binelui comun. Fără o raportare la acest bine comun, există riscul atât al derivei extremist-individualiste (care neagă valorile comunitare), cât și al regresiei spre colectivism (care neagă demnitatea persoanei).

Componente vitale ale identităţii naţionale sunt: limba, conştiinţa istorică, încrederea de sine, familia, tradiţiile şi obiceiurile, morala şi credinţa. Noua Republică pledează nu doar pentru un patriotism înrădăcinat în gloria trecutului, ci mai ales pentru o perspectivă curajoasă asupra viitorului.

Sub cupola idealurilor republicane pot fi identificaţi liberalii clasici, creştin-democraţii şi conservatorii.

La Noua Republică s-au strâns liberalii clasici pentru că noi vrem cu adevărat o piaţă liberă, neîngrădită de reglementări birocratice excesive. Nu acceptăm distorsionarea pieţei libere de către Stat prin favorizarea unor competitori în detrimentul altora prin licitaţii dedicate, încredinţări directe şi ajutoare mascate sau prin promovarea unor legi nedrepte care favorizează unele grupuri de interese.

La Noua Republică au venit adevăraţii creştin-democraţi care respectă demnitatea persoanei umane, sacralitatea vieţii de la concepţie până la moartea naturală, dar şi rolul social al credinţei creştine ori raportul de subsidiaritate între centru şi comunitatea locală.

În sfârşit, conservatorii autentici sunt cei care preţuiesc patrimoniul, limba română, tradiţiile, obiceiurile pe care poporul român le-a îmbrăţişat de-a lungul secolelor. Desfidem pretenţia falşilor „conservatori” care moştenesc doar privilegiile fostei Securităţi.

Fără să forţeze un „fuzionism” artificial, Noua Republică va găzdui voci articulate, ancorate în valorile de mai sus. Reprezentăm o construcţie modernă de centru-dreapta, suplă şi dinamică, dornică să înnoiască societatea românească, îmbinând noul şi vechiul într-o sinteză fericită.

Doctrina Noii Republici este reprezentată de sinteza dintre liberalismul economic, respectul pentru subsidiaritate şi asumarea culturii memoriei. Neo-republicanii văd cetăţeanul ca parte integrantă a comunităţii locale sau naţionale.

Dimpotrivă, propaganda populistă percepe individul ca pe un element iraţional şi impersonal, dizolvat în masa indistinctă a nevoilor primare. Partidele populiste hrănesc iluziile mulţimii, în timp ce Noua Republică se adresează persoanei libere și raţionale, născută într-o comunitate înzestrată cu memorie istorică și aspiraţii.

Măsurile populiste din ultimii douăzeci de ani au amanetat viitorul ţării şi au pus pe umerii viitoarelor generaţii poveri greu de purtat, în primul rând poveri fiscale. Datoriile publice ale României cresc de la un an la altul, în timp ce opoziţia la reformarea legilor de asistenţă socială pare inflexibilă,  iar incapacitatea de reformare a “statului social” populist, care a favorizat nemunca şi câştigul fără muncă, este evidentă.

Dacă România nu se reformează rapid, riscăm falimentul economic și social. În peste o mie de localităţi din mediul rural, primăriile nu-şi pot plăti nici măcar cheltuielile de întreţinere. Iată motivul pentru care ieşirea din populism presupune redescoperirea forţei individuale a persoanei umane, sprijinită moral de comunitate.
Extrase din Programul Politic al Partidului Noua Republică