Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
04:49 21 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Discursul ministrului Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, cu prilejul marcării a 150 de ani de diplomaţie română modernă

ro

26 Apr, 2012 16:40 564 Marime text

Excelenţele Voastre,

Doamnelor, Domnilor Ambasadori,

Distinşi invitaţi şi stimaţi colegi,

Sunt deosebit de onorat să particip, alături de dumneavoastră, la marcarea a 150 de ani de la înfiinţarea instituţiei diplomaţiei române. Departamentul Trebilor Străine - precursor al ceea ce numim astăzi Ministerul Afacerilor Externe, a fost înfiinţat la 27 iulie - 8 august 1862, prin decret al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Era anul înfăptuirii unirii administrative depline a celor două principate - Moldova şi Ţara Românească, al formării Adunării Legiuitoare şi Guvernului noului stat român, al stabilirii capitalei la Bucureşti.

Iată că avem, prin urmare, o dublă aniversare de 150 de ani - a diplomaţiei române şi a capitalei Principatelor Unite ale Ţării Româneşti şi Moldovei, care din 1870 se vor numi ambele România.

Aceasta este raţiunea pentru care am considerat oportun să rememorăm momentele de punere a temeliilor moderne ale statului român, prin Expoziţia Cuza din Holul Gafencu al MAE, realizată de Muzeul Naţional de Istorie a României şi Arhiva Diplomatică din instituţia noastră.

De la Unirea Principatelor Române sub Domnitorul Alexandu Ioan I vorbim de statul român modern. Din acele momente, diplomaţia română a acţionat pentru stabilirea de relaţii cu celelalte state ale lumii, în scopul recunoaşterii Unirii, al menţinerii integrităţii teritoriale şi în direcţia obţinerii Independenţei de stat.

Sub Alexandru Ioan I, iar din 1866 sub Principele, apoi Regele Carol I, ţara a evoluat rapid, şi-a proclamat independenţa, câştigată pe câmpurile de luptă de la sud de Dunăre şi recunoscută internaţional de Congresul de la Berlin din 1878, şi a devenit un regat modern, profund ancorat în spaţiul valorilor europene.

În prima parte a secolului XX şi mai ales după Întregirea din 1918 a Regatului României cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, elitele diplomatice au acţionat cu curaj şi demnitate, pentru reprezentarea intereselor vitale ale României ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. În momentele extraordinar de dificile ale celui de-al Doilea Război Mondial, soldate cu pierderi teritoriale, ca şi, ulterior, în timpul Războiului Rece, sub un regim comunist impus, aparatul diplomatic a contribuit, în limitele posibilului istoric, la prezervarea unor interese şi deziderate perene ale României moderne ca subiect de drept internaţional.

Iată aşadar, acum după 150 de ani de diplomaţie putem înţelege că avem 150 de ani de istorie modernă a României. Ideile vizionare ale unor diplomaţi de excepţie - de la Vasile Alecsandri, Costache Negri, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu şi Ion C. Brătianu, la Take Ionescu, Alexandru Vaida-Voevod, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu, Vespasian V. Pella sau Constantin Karagea - ca ale altor diplomaţi, de multe ori anonimi, au întărit clădirea naţiunii române şi au afirmat prestigiul României în relaţiile internaţionale.

La un secol şi jumătate de diplomaţie modernă, aducem astăzi un omagiu fiecărui diplomat român care şi-a servit patria cu credinţă şi loialitate, în ţară sau în condiţii de exil, celor supuşi epurărilor de tip sovietic şi mai ales celor care au cunoscut închisorile comuniste şi celor care au murit acolo. A fost nevoie de decenii pentru ca România să-şi refacă prestanţa, influenţa şi viziunea diplomatică, permiţând ieşirea noastră din izolare după anii '60-'70 ai secolului trecut, în condiţiile dificile ale războiului rece, fapt posibil în special prin profesionalism, activism şi dedicare a diplomaţilor noştri, astfel cum au fost asumate în organismele regionale şi internaţionale.

Revoluţia din decembrie 1989, care a dus la răsturnarea regimului comunist, a mobilizat eforturile de recreare a elitei diplomatice capabile să contribuie, într-o primă fază, la aducerea României la o postură de normalitate în relaţiile internaţionale, iar ulterior la îndeplinirea obiectivelor naţionale majore de integrare europeană şi euroatlantică.

Subliniez contribuţia determinantă pe care diplomaţia română a avut-o în procesul de aderare a ţării noastre la NATO, în anul 2004, şi la UE, în anul 2007.

De-a lungul tranziţiei, inclusiv în momentele economice, sociale şi politice mai dificile, România a reuşit să atragă, cu contribiţia nemijlocită a corpului său diplomatic, implicarea prietenilor şi partenerilor externi în proiectele de reformare şi dezvoltare, cultivându-şi valenţele de interlocutor previzibil şi de încredere. România a reuşit să îşi configureze astfel o identitate externă clară, având ca element de referinţă apartenenţa la familia europeană şi euro-atlantică.

Participarea la proiectul european şi activitatea UE, la misiunile Alianţei Nord-Atlantice, au venit astfel în continuitate cu aportul diplomaţiei române de-a lungul istoriei noastre moderne, adăugându-se efortului general de dezvoltare internă, asigurare a securităţii şi consolidare a prosperităţii naţionale.

Marca de continuitate istorică a diplomaţiei se reflectă în participarea vizibilă şi apreciată a României la activitatea organizaţiilor cu vocaţie regională şi universală, menite să instituie şi să apere pacea şi securitatea internaţională.

Nu mai puţin relevante istoric rămân, de asemenea, principiul edificării şi dezvoltării relaţiilor cu statele vecine prin dialog şi cooperare, contribuţia diplomaţiei române la apropierea vecinătăţilor noastre de sistemul de principii şi valori ale comunităţii căreia îi aparţinem; susţinerea cu consecvenţă şi onestitate a cooperărilor regionale ca surse de stabilitate şi prosperitate.

Evenimentele organizate de Ministerul Afacerilor Externe în acest an se vor afla sub însemnele aniversării celor 150 de ani ai diplomaţiei române moderne. Vom rememora - împreună, sper - momente de referinţă prin lansarea unei misiuni filatelice, prin vernisarea la sediul ministerului a Expoziţiei Alexandru Ioan Cuza, o expoziţie, veţi vedea, cu obiecte de patrimoniu ale Muzeului Naţional de Istorie. Este vorba de decoraţii şi costume de ceremonie ale unor diplomaţi precum Alecsandri, Kogălniceanu, Titulescu, Gafencu, Tătărăscu - poate o să ne gândim şi o să ne sfătuim să reintroducem uniforma de gală a personalului diplomatic, poate ar fi o idee -, documente originale, manuscrise şi jurnale, paşapoarte diplomatice, fotografii, documente de arhivă şi multe multe altele.

În legătură cu această expoziţie, vreau să mulţumesc, cu respect vreau să mulţumesc domnului Ernest Oberländer-Tarnoveanu, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, pentru sprijinul esenţial în organizarea expoziţiei şi pentru gestul deosebit de a restaura sabia de investitură a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, aflată în patrimoniul Ministerului Afacerilor Externe.

În parteneriat cu Televiziunea Romană, căreia, de asemenea, îi adresez respectuoase mulţumiri, realizăm un film care ilustrează evoluţia diplomaţiei române în simbioză cu consolidarea statului naţional unitar. Vom vorbi despre momente mai puţin cunoscute din istoria diplomaţiei române în cadrul unor conferinţe. De asemenea, cu ocazia Zilei Diplomaţiei, vom sărbători acest moment istoric alături de toţi ambasadorii României.

Ministerul Afacerilor Externe îşi propune organizarea şi a altor evenimente, despre care vom anunţa în lunile următoare. Vreau să vă anunţ faptul că am invitat o serie de colegi din statele membre ale Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice. Sper să nu se supere că voi face publică o invitaţie aproape acceptată din partea doamnei Hillary Clinton de a fi prezentă la Bucureşti şi a marca împreună un moment semnificativ al acestei aniversări.

Doresc să închei această scurtă intervenţie aducând mulţumiri tuturor diplomaţilor care au contribuit la consolidarea prestigiului instituţiei noastre de-a lungul timpului, precum şi la definirea statutului României de astăzi ca stat membru al Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice.

Eforturile diplomaţiei române trebuie să menţină vie o lecţie fundamentală şi anume că lupta pentru un ideal, curajul şi determinarea de a înfăptui aspiraţiile românilor dau sens istoriei unei naţiuni.

Diplomaţia română are cu adevărat motive de mândrie pentru realizările sale ca diplomaţie europeană, ca diplomaţie în slujba intereselor României şi în folosul cetăţenilor români.

Vă mulţumesc!

Ti-a placut articolul?

Comentarii